Este un drum anevoios, dar cu rezultate exceptionale
Inspectoratul Scolar Vrancea i-a sarbatorit ieri pe pensionarii din invatamint, in cadrul unei intilniri de suflet organizata sub genericul "Dascalii de ieri, dascali de azi". Aproape 450 de cadre didactice aflate acum la pensie, care au educat si invatat generatii intregi de elevi, s-au reintilnit la Restaurant Fashion Center si au depanat amintiri. Mai mult, cadrele didactice au avut parte de momente artistice din partea tinerilor de azi si nu numai, dar si de o pwetrecere pe cinste, care s-a intins pina la orele 18.00. Am stat de vorba cu citiva dascali prezenti la acest eveniment, iar impresiile despre profesia lor puteti cititi in rindurile urmatoare:
Steliana Anghel, 59 ani, invatatoare, Tulnici
"Am fost in invatamint 41 ani ca invatatoare, cu toate gradele. Am avut o placere deosebita sa lucrez cu elevii, cu mentiunea ca in ultimii ani a fost mult, mult mai placut sa lucrez cu ei. Poate pentru ca eu am acumulat mai multe cunostinte si o experienta bine asezata si astfel am avut mari bucurii si satisfactii. Fosti elevi de-ai mei au ajuns chiar lectori universitari, iar unii invatatori, profesori, ingineri si toate astea m-au bucurat extraordinar. Dar aceasta profesie este anevoioasa, greu de batut si daca nu ai chemare si nu vrei sa-l vezi pe celalalt, plapind, si sa-l ridici, sa-l imputernicesti cu cunostintele tale, cu sufletul tau, sa dai din tine cit poti de mult, nu vei cistiga niciodata. Acest apostolat l-as caracteriza ca un drum anevoios, dar cu rezultate exceptionale. Am avut copii care au venit catre mine in momente dificile pe care le-au avut ei sau chiar eu. M-au bucurat aducindu-mi o raza de bucurie si m-au cautat in momente deosebite pentru ei, de cind erau elevi si pina la maturitate. Am lucrat la scoala Negrilesti citva timp, dar cel mai mult, pina la pensionare, la scoala Tulnici, din 1972 si pina in 2007, fiind astazi «tinara» pensionara."
Ionica Neagu, educatoare, 68 ani, Focsani
"La aceasta intilnire am venit pentru a doua oara. Este placuta revederea cu colegii si aproape nu ne mai recunoastem. Am profesat 39 de ani, am lucrat la Gradinita nr. 6, directoare tot aici aproximativ 14 ani si am educat multe generatii de copii. Meseria a fost placuta, mi-am ales-o din placere, nu obligata de parinti, cu toate ca in familia noastra este o traditie, iar fiica mea a ales acelasi drum. Consider ca pentru aceasta profesie trebuie un anumit talent. Sintem o familie de cadre didactice. De curind am revazut albumele de fotografii si mi-am adus aminte de toate generatiile de copii pe care le-am avut. Este un sentiment placut sa te intilnesti pe strada cu parintii copiilor si sa-ti mai povesteasca ce fac ei acum. Referitor la acest eveniment pot spune ca este deosebit si nu-mi vine sa cred ca este unicul din tara, cum s-a spus in deschidere de catre reprezentantul ministerului."
Valerica Broina, 61 ani, profesor, Racoasa
"Am fost profesor de limba si literatura romana timp de 43 de ani. Mi-au fost foarte dragi copiii si imi sint in continuare. Nu am avut traditie in familie in aceasta profesie, dar doua din fetele mele urmeaza acelasi drum ca si mine. Mi-am ales aceasta profesie pentru ca mi-a placut limba romana si copiii. Regret acum anii de la catedra. Cred ca iti trebuie talent pentru a face bine aceasta meserie si sa ai si dragoste fata de copii, pentru ca daca nu-i intelegi si iubesti vor exista probleme mari in relatia cu ei. Ca profesor, iti trebuie multa munca, multa responsabilitate, in sensul ca sint examene pe care copiii le au si tu, profesorul lor, trebuie sa-i inveti cit mai multe. Am o satisfactie deosebita deoarece multi dintre elevii mei au urmat aceeasi cale. Este adevarat ca este munca si efortul lor ca sa ajunga tot profesori, dar pe undeva, o farimita din succesul lor imi apartine. Am profesat la scoala Marasti, apoi la scoala Racoasa. Ma mindresc cu aceasta profesie pe care am facut-o atitia ani"
Maria Potop, 68 ani, educatoare, Vidra
"Am lucrat 37 de ani in invatamint ca educatoare la Colacu - Valea Sarii si apoi la Vidra. Sint la pensie din anul 1996. Am luat copiii de la primii pasi si asta este o munca mai mult de educare, de formare a comportamentului copiilor. Trebuie sa fii atent la psihicul lor, mai ales ca ei provin din familii de categorii diferite si dintr-un mediu de educare diferit. Sint satisfacuta de munca mea, deoarece generatiile pe care le-am avut au dat roade frumoase. Eu provin dintr-o familie de cadre didactice, cu tata invatator, dar copiii mei nu au imbratisat aceasta profesie. Consider aceasta meserie o munca frumoasa dar foarte solicitanta, care cere mult tact si multa rabdare. Acum mai vizitez unele gradinite pentru ca am nepoti si pot spune ca este o placere sa lucrezi cu cei mici. Acum sint alte posibilitati de a procura materialele didactice, iar copiii sint mult mai isteti. As face aceeasi profesie si acum, mai ales datorita conditiilor de astazi."
Ion Dinita, 79 ani, profesor, Focsani
"Au trecut multi ani de cind eram la catedra. Am profesat 38 de ani si am peste 20 de cind sint la pensie. Am avut o munca deosebita, am contribuit la formarea omului, am pregatit generatii intregi de elevi si am trait si marea bucurie de a-i vedea pe unii dintre ei realizati in viata. Am predat limba si literatura romana in mediul rural, la Mircestii Noi, comuna Vinatori, la copilasi crescuti in spiritul bunului simt, al respectului si al dragostei fata de locurile natale. Printre picaturi am predat si limba rusa. In familie nu am avut traditie de cadre didactice, dar am ales sa fiu profesor datorita invatatoarei mele din Gugesti, de la care am retinut versurile:«Am plecat cu drag de-acasa/ Si in mine-ncrezator/ Sa iau calea cea frumoasa/ Si sa ies invatator.» Apoi mi-am dat seama ca se poate mai mult si am facut filologia."
Sondaj realizat de Ramona NICOLAE
