Vasilică Pamfil, fermierul vrâncean care a dezvoltat o afacere integrată din câmp până în galantar
”Suntem la V&G Oil, în Vrancea, administrată de Vasilică Pamfil. Cel care are Băcănia Fermierului din buricul Bucureștilor. Ca fermier, lucrează peste 4.000 ha. O parte din ele ecologic. Fermierul are viziune integralistă în tot ceea ce face. Închiderea lanțului pentru eficiență maximă e țelul său. Ca și obținerea de produse curate și cu gust. Aici, făina bio e la ea acasă. Brandul AgranoLand e de reținut!”-Sens & Contrasens cu Andreea și Tudor
Urmăriți în cele ce urmează un VIDEO realizat de
Sens & Contrasens cu Andreea și Tudor cu Vasilică Pamfil, fermierul vrâncean care a dezvoltat o afacere integrată din câmp până în galantar
Reporter Andreea: Iată astăzi Sensul și Contrasensul cu Andreea și cu Tudor a ajuns astăzi ăntr-un loc special
Reporter Tudor: Doream foarte mult să ajung la locul de unde Băcănia Fermierului se alimentează. Băcănia Fermierului este un magazin super, super din București pe strada Despot Vodă nr 55 vis a vis de Ștefan cel Mare și Colentina spital.
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Exact!
Reporter Andreea:Avem aici o afacere integrată pornind de la vultura de grâu, de cereale
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Pot să fac o prezentare?
Reporter Andreea: Sigur că da!
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Avem o fermă mărișoară; câteva mii de hectare pe care am integrat-o pe decursul a 11 ani de muncă asiduă. Când spun fermă integrată vorbesc de la terenuri, inclusiv certificate ecologic, mori, fabrică de nutrețuri combinate, magazine proprii, depozitele proprii de desfacere, ferme zootehnice. Asta facem noi. Și inclusiv Băcănia, ”Băcănia Fermierului” care acolo e practc ”vârful de lance”. Acolo ne vindem noi produsele. Acolo e rezultatul muncii noastre.de atâția ani.
Reporter Andreea:Suntem aici într-un depozit
Reporter Tudor: Acesta este ( n.r. luând în mâini un snop de spice de grâu) Spelta, nu?
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Nu știu câți oameni cunosc cum arată acest grâu
Reporter Andreea: Comparabil cu grâul comun!
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Grâul Spelta trebuiește decorticat. Este strămoșul gâului. Este un medicament considerat. Nu prea este cunoscut în România datorită faptului că nu se mai cultivă de ceva vreme. El se vinde foarte bine în afara țării, în special în vest, în Germania.
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Cu cât îl cumpără nemții practic?
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Nu contează prețul! Sunt ani în care prețul este foarte bun de la 600 până la 1000 de euro tona. Sunt ani cum a fost și acum doi ani de zile când n-a avut nici un preț. L-am dat degeaba, îl dăm la oi! Anul acesta o să fie prețul foarte bun în schimb n-o să fie marfă. Pentru că, culturile sunt compromise.
Reporter Andreea: Cum stați cu seceta?
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Foarte rău! Cu seceta stăm bine, cu culturile stăm rău
Reporter Andreea: Cum stați cu culturile în urma secetei trebuia să vă întreb
Reporter Tudor: (n.r. Luând în mâini o pungă de mălai) Acesta mi-a plăcut!
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Facem mălai grisat, mâlai integral din porumb specializat pentru mălai, porumb sticlos. Mălaiul îl numim noi superior. Este acel cu germenele inclus în conținut
Reporter Tudor: Deci nu este germinat!
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Nu este germinat. Ceea ce trebuie menționat e faptul că enzimele și principalele surse de nutrienți se află în acel germene. Știm și noi că fără enzime nu putem trăi iar acesta este o sursă foarte bună și este gustul acela autentic de la mamaia, de la bunica, să-i spunem fiecare dintre noi
Reporter Andreea: Mămăliga aia, așa mai colțuroasă. Simți că mănânci porumb!
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Da, e gustul pe care nu-l mai găsești astăzi pentru că mălaiul e degerminat. Pentru că mălaiul cu germene dacă nu este păstrat foarte bine, mucigăiește
Reporter Andreea: Și trebuie fiert mai mult!
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Nu! Nu-i musai că trebuie fiert mai mult. În schimb dacă conține germene și nu e bine păstrat, mucegăiește! Pentru că germenii conțin și niște uleiuri și atunci există posibilitatea să mucegăiască. Tocmai de aia în marile lanțuri de magazine nu se produce acel mălai pentru că există acel risc să fie aruncat sau să vină clietul să-ți dea cu el de cap pentru că i-ai dat marfă mucegăită. Și tocmai de aia nu se comercializează. Noi îl facem la comandă, avem clientela noastră. Nu trebuie să stea prea mult
Reporter Andreea: Înainte de a ieși aș vrea să filmăm un pic diferențele astea de făină.
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Haideți să vă arătăm din ce se face mălaiul!
Mălaiul nostru se face din acest porumb, E un porumb sticlos specializat pentru produsele de mălai. Bineînțeles, e un porumb pe care fermierii români îl cultivă mai puțin datorită faptului că productivitatea lui la hectar duce maxim pe la vreo șase tone comparativ cu mălaiul furajer, la care productivitatea poate să ducă și până la 15 tone/haectar. Acesta (n.r porumbul furajer) coține foarte mult amidon, în schimb acesta sticlos ținând cont că la preț e cam tot la fel ca cel furajer, majoritatea fermierilor nu pun (n.r nu-l cultivă) acest porumb. Îl pun pe cel furajer. Asta se găsește în piață. Din ăsta se mănâncă.( n.r din cel furajer)
Reporter Andreea: Interesantă explicația!
Reporter Tudor: Eventual un semisticlos se folosește
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Exact! Ceva ca să aibă și un randament bun. Că ăla (n.r porumbul sticlos) nu are randament nici la moară, Are extracție foarte proastă! Dar aceasta-i diferența! Noi fiind fermieri facem acest lucru la mălai. Uitați cum arată! Trebuie să vă arăt. Acesta este un mălai superior cu germene inclus și acesta este un mălai grișat care nu are germene. E o diferență de textură O să vedeți acum, imediat ce-l răstorn ( n.r. din palme) mâna asta rămâne curată (n.r cea în care a fost mălai grișat) în timp ce pe cealaltă (n.r. în care a fost mălai cu germene) rămâne o pulbere ceeea ce arată că are mai mult conținut aici.
Reporter Andreea: Da de germene
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: De totul!
Reporter Andreea: Germenele e viața practic, nu? Enizimele alea
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Enzimele, știm cu toții! V-am spus, fără enzime nu putem trăi! Avem în organism circa 5000 de enzime .Când s-au dus enzimele am murit și noi! Și enzimele n-ai de unde să le iei decât din legume, fructe proaspete. Ele mor la o temperatură de peste 60 de grade, așa că e important de știut.
Reporter Andreea: Pentru că vorbim de o afacere integrată, un agribusiness integrat să spune așa, o să vdem în continuare și unde produceți parctic furajele pentru că ce rămâne prelucrați în continuare nu? Furaje pentru animale, peleți de exemplu .Episodul următor, întâi de toate pentru că m-ați frapat foarte tare că sunteți un fermier cu o filozofie așa de viață. Și aș vrea să împărtășim cu cei care se uită la sens și contrasens faptul de dumneavoastră ați delimitat viața pesonală de ceea ce se întâmplă în această afacere și ați spus ”la ora cinci sparg ușa și mă duc și stau cu familia mea!” De ce?
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Știm că acum 2400 de ani Aristotel a denumit omul ca animal social
Reporter Andreea: Un fermier fiți atenți!
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Deci noi în definitiv suntem niște animale sociale! Dacă ne comparăm noi cu animalul de acasă o să vedem că și el trăiește o viață în prezent, își trăiește viața da? Nu trăiește în viitor, trăiește în prezent, fapt care trebuie să-l facem și noi. Iar munca este muncă, este locul de unde ne împlinim profesional, financiar. Dar partea de familie este mai importantă decât munca. Și trebuie să avem acel refugiu unde ne încărcăm bateriile pentru a fi mult mai productivi și eficienți în ceea ce facem. Și tocmai de asta trebuie să muncim să ne facem treaba cât mai bine dar pentru asta trebuie să fii odihnit cumva și fizic și psihic. Și asta trebuie să se facă cu un echilibru cumva .Până la urmă noi suntem doi într-unul. Asta suntem noi oamenii!
Reporter Andreea: Suflet și trup!
Fermierul vrâncean Vasilică Pamfil: Exact! Și dacă ne îngrijim doar de trup și lăsăm frâu liber minții e o mare problemă! Sufeltul îl negăm dupa aia ne dăm seama
Reporter Tudor: Asta îmi aduce aminte de Confucius care într-o zi merge la piață și cumpără. Avea, se spune, 2 lei. De 1 leu cumără orez și de 1 leu cumără o floare. Și-l întreabă, băi da de ce n-ai luat de 2 lei orez dacă tot nu ai bani și ți-e foame. Da mi-e foame, dar floarea cu foamea poate se trece
Reporter Andreea: Ok! Ăsta-i primul episod revenim cu partea a doua!
