A murit cunoscutul profesor de limba şi literatura română, Gheorghe Zaharia (”Zahu” cum îl alintau foștii elevi)
Profesorul de limba şi literatura română, GHEORGHE ZAHARIA, a murit astăzi, miercuri 28.03.2018 la vârsta de 81 de ani, pe un pat de spital, după o suferinţă recentă, în timp ce primea ultima împărtăşanie a preotului.
GHEORGHE ZAHARIA ardelean după tată și vrâncean pe latura maternă, s-a născut la Cluj-Napoca. A absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi. Cât a fost student i-a avut colegi pe marii poeţi Nicolae Labiş şi Nichita Stănescu, dar a avut parte şi de o pleiadă de profesori din rândul cărora s-au distins Zoe Dumitrescu Buşulenga şi Tudor Vianu. A intrat în învăţământ în 1958, la Andreiaşu, unde a predat trei ani, apoi şase ani la Tulnici, iar până la ieşirea la pensie, în 2009, a predat numai în Focşani, la Liceul Pedagogic, Liceul Economic şi Colegiul Naţional „Unirea". Cinci decenii la catedră. Printre elevii săi s-au numărat muți profesori vrînceni cunoscuți astăzi precum Daniela Plaiașu, Janet Popoiu, Gabriela Obodariu, dar și actualul inspectorul general al IȘJ Vrancea, prof Dorin Cristea. Pentru cine dorește să și-l reamitească așa cum era, Ziarul de Vrancea are în arhiva sa articolul în care relatează cum foștii elevi l-au sărbătărit pe profesorul GHEORGHE ZAHARIA la împlinirea a 70 de ani. Acesta poate fi recitit accesând titlul:Zahu a fost lasat fara cuvinte de fostii elevi.Tot de la acel eveniment este și montajul VIDEO de mai jos:
VIDEO preluat de pe canalul youtube Gabriel Chelaru
Profesorul de limba şi literatura română GHEORGHE ZAHARIA a făcut parte şi din primul Parlament al României postcomuniste, în perioada 1990-1992.
Prin dispariția profesorului GHEORGHE ZAHARIA din acesată lume, județul Vrancea pierde unul dintre intelectualii săi de vază; cu o activitate prodigioasă la catedră, dar și cu o inconfundabilă și valoroasă amprentă asupra vieţii culturale de pe aceste meleaguri.
Ziarul de Vrancea transmite condoleanțe familiei și apropiaților.Dumnezeu să-l ierte!
Domnul Profesor ZAHARIA, vazut prin ochii fostei sale eleve, actualul prof Daniela Plaiașu:
"Omagiu celui mai mare creator de dascăli din județul Vrancea – domnul profesor Gheorghe Zaharia care astăzi a trecut în eternitate
Când am intrat la primele mele ore de profesor de română, în toamna anului 1985, am avut îngrozitoarea senzație că nu pot fi eu, că nu am o voce proprie, că nu pot să mă eliberez de modelul teribil de puternic al marelui meu profesor de română din liceu, domnul Gheorghe Zaharia. Senzația era atât de copleșitoare, încât, imediat ce am găsit câteva ore libere, m-am dus la dumnealui la liceu și l-am rugat să mă primească la câteva ore vrând să mă conving cumva că mai am totuși și ceva al meu. „De ce, mă, Popeasco?”, a venit întrebarea lui și mi-a cercetat cu privirea fiecare mușchi al feței, ca să vadă ce-i ascund și-n același timp ca să-mi dau seama că sunt cam ciudată cu cerința asta directă. „Pentru că vă urăsc extraordinar!”, i-am răspuns rece, ca și cum cuvintele acestea ar fi fost cele mai firești într-o discuție magistru-discipol. „Păi ce-am făcut?” mi-a zis el cu o mirare jumătate reală, jumătate jucată. „Nu pot fi eu la ore! Mă surprind aproape la fiece mișcare, la fiecare înșiruire a ideilor, la fiecare discuție cu elevii, că vă imit!” i-am zis, gândindu-mă că asta e încă una din foarte multele conversații neverosimile pe care le-am avut cu domnul profesor în cei doi ani în care i-am fost elevă (clasele a xi-a și a XII-a) și în cele câteva dăți în care am avut norocul să-l mai întâlnesc în timpul facultății și după. Și atunci mi-a dat una din cele mai memorabile definiții ale vieții de profesor: „Măi Popeasco, eu încă îl imit pe profesorul meu de română și azi și el mi-a zis cândva că el a luat foarte mult de la marele profesor Arbore. Așa că, dacă asta te consolează cu ceva, nu mă imiți pe mine sau numai pe mine. Suntem un șir de dascăli. Cine știe ce dascăl de suflet imita și Arbore?”.
El vedea meseria asta ca un fel de ADN spiritual!
A fost cel mai uluitor profesor pe care-l poate cineva avea. Era de o exigență ascuțită ca o sabie japoneză: un zece la el era un triumf. În același timp rar intervenea pentru a-ți estompa excesele de personalitate, pe care le cultiva, cum cultiva și cele mai personale și îndrăznețe interpretări! Orele lui erau un spectacol de inteligență, originalitate și rigoare.
Când pomeneai o carte pe care ai citit-o, domnul Zaharia îți expunea cu claritate țesătura ei de idei, pe care le lua apoi pe rând și, după cum considera necesar, le făcea istoricul, le prezenta în familia de idei din care veneau sau făcea orice magie intelectuală i se părea atunci cea mai spectaculoasă și fructuoasă pentru dezvoltarea gândirii și culturii noastre. Cea mai mare lecție pe care o dădea zi de zi prin ceea ce era el la catedră a fost lecția probității profesionale, tăria argumentelor, siguranța și eleganța celui ce este as în meseria sa , iar cel mai fascinant aspect al său era aura de libertate care-l înconjura.
Vă mulțumesc, domnule profesor, pentru că mi-ați dăruit aerul tare al libertății spiritului."
Drum lin!
Prof Gabriela Obodariu:
”Eram in clasa a X-a și se termina treapta I. Fetele din clasă m-au pus să țin un discurs pentru Zahu', dirigu' nostru. Dar n-am reușit decât să bocesc. Îmi era tare drag și știu astăzi că îi datorez mult pentru ceea ce sunt. In clasa a XII-a mi-a scris pe fotografia clasei " șefei mele de clasă, care trebuia să stea de-a dreapta tatălui, îi urez copii mulți, ai ei sau ai altora ( va deveni profesoara, nu?). Astăzi am ajuns la spital la o oră după ce a plecat dintre noi. Am întârziat, domnule diriginte, n-am mai ajuns sa va vad, va rog să mă iertați...Dumnezeu să vă odihnească...”-
Prof Dumitru Săndulachi:”Dragi prieteni, dragi colegi și foști elevi ai Liceului Pedagogic și ai C N U ,am primit cu mare durere , astăzi, vestea foarte trista a încetării din viața, a colegului nostru de cancelarie și profesorul multor generații de elevi si studenti ai Institutului Pedagogic de 2 ani din Focsani -- eminentul profesor de limba și literatura romana --- GHEORGHE ZAHARIA .
Din anul 1975 , am fost colegi și marturisesc ca tanar fiind ,în al II lea an de cariera , mi a fost model de corectitudine și de profesionalism , un adevărat dascăl ,al viitorilor dascali -- EDUCATOARE , ÎNVĂȚĂTURI, PROFESORI .A fost un venerat , un indrăgit , un răsfățat orator ,mare mester al cuvintelor , al expresiilor frumoase pline de muzicalitate, inconjurat totdeauna cu căldură și zâmbete, ptr ca la rândul i , o viata' ntreaga a dăruit zâmbete și afecțiune celor cărora le vorbea . ZAHU (apelativ folosit de elevi si colegi) ne va lipsi foarte mult în viitoarele noastre întâlniri , de suflet , as putea spune ; cenacluri , lansări de carte , omagiere, aniversari , evenimente culturale de referință , la care muzica , poezia , discursul literar ,și au dat mana de atatea și atâtea ori ! Adio coleg drag,adio ZAHULE ,noi, cei ce te am prețuit, cunoscându te în împrejurări diverse și multiple , nu te vom uita!
Sincere condoleanțe familiei !”
Prof.Mioara Ghiu:”Astazi a parasit aceasta lume domnul meu diriginte, reputatul profesor ZAHARIA GHEORGHE , parintele meu spiritual si al sutelor de profesori, invatatori si educatoare pe care i-a crescut si format de-a lungul carierei sale didactice de exceptie.
Era ca un magician al cuvantului care a stiut sa ne sadeasca in suflet nu doar sensibilitate, ci si mandria de a fi roman, respectul pentru carte si pentru limba romana .
Orele dumnealui de romana raman niste comori inestimabile pe care le pastram si astazi in suflet cu aceeasi emotie, iar temele de dirigentie- adevarate lectii de viata pline de profunzime si intelepciune, de umor si nostalgie.
Pentru toate astea i-am multumit la toate intalnirile de promotie, dar niciodata parca nu a fost suficient.
Ma inclin respectuos in fata dumneavoastra, iubite dom"profesor si va doresc sa primiti tot atata lumina cata ati stiut sa daruiti !”
Prof Janet Popoiu: Pentru
mine, anii de liceu înseamnă Zahu. Mă simt acum, când pleacă dincolo,
ca un copil orfan. Știu ca de-acolo de sus zâmbește ironic și ne numește
cor de bocitoare - parcă îi și aud rasul! Da, l-am iubit pe Zahu
pentru ca a fost profesorul acela care intra în viața ta pentru
totdeauna, l-am iubit pentru inteligenta sclipitoare, pentru umorul fin
și pentru toate lecțiile de viață pe care ni le-a predat cu o
generozitate pe care nu o întâlnești decât la dascălii cu har.
Drum bun, domnule profesor! Mă înclin în fata dumneavoastră cu recunoștința!
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
Distrigaz Sud Rețele revine cu precizări de ultimă oră despre sistarea alimentării cu gaze în orașul Adjud și satul Adjudu Vechi
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
Liliana-Simona Nițu, acum 2221 zile, 3 minute, 27 secunde 
