Este greu de crezut și acceptat, dar părintele Constantin Vintilă de la Parohia Blidarele-Cârligele,s-a mutat să slujeasca în ceruri!

Suntem triști și nu putem decât să ne plecam în fața rânduielii Lui Dumnezeu,deoarece știm că "preoții nu mor niciodată''.

După 42 de ani de slujire în aceiași parohie,fără să-și ia concediu niciodată,trăind permanent în parohie și viețuind numai în casa parohială,se mută la ceruri iar cu trupul în cripta din dreapta bisericii.

Părintele slujește ultima Sf.Liturghie duminică pe 1 noiembrie,iar în ultima predică mulțumeste Lui Dumnezeu și credincioșilor că l-au ajutat să se îmbogățească în Dumnezeu, accentuând că este singurul lucru esențial în viața unui om.

S-a născut la 7 noiembrie 1952, în timpul vecerniei închinată sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil în curtea seminarului Chesarie Episcopul din Buzău, unde într-o cămăruță viețuiau cucernicii lui părinți și unde a trăit până în anul 1971 când s-au mutat la bloc.După absolvirea Seminarului Teologic și a Facultății de Teologie din București,se căsătorește cu Mioara Guțu care l-a urmat cu credință în parohie timp de 47 de ani,împliniți pe 4 noiembrie 2020.

Primește Taina Preoției la 6 decembrie 1973 și a slujit cu mare dăruire în biserica Monument istoric închinată Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din Bonțești pe care a refăcut-o din temelii și a sfințit-o în anul 1996,dar construiește și Biserica închinată Sfantului Ierarh Nicolae din Blidarele, pe care o sfințește cu trei arhierei, ,Înaltpreasfințiții Epifanie al Buzaului și Vrancei,Calinic al Argeșului și Muscelului și Casian al Dunării de Jos.

Dumnezeu i-a binecuvântat viața cu o fetiță deosebita, Doinița,farmacist de profesie și cu mulți ucenici duhovnicești !

A fost un neagonisitor,nu și-a făcut case, nu a avut niciodată mașină, singura lui bucurie fiind cărțile,A administrat responsabil bunurile parohiei; un preot care nu s-a ocupat cu nimic potrivnic tainei preoției; a fost un preot care s-a purtat cu respect faţă de păstoriţii săi, având mereu o purtare pilduitoare şi faţă de autoritatea Bisericii; a fost un preot care nu a pus taxe şi poveri pe enoriaşii, dar a dat oricând toti banii din buzunar pentru dotarea cantinei sociale și a bucătăriei ca la fiecare sfârșit de săptămână cei săraci să poată avea o masă caldă .

A lăsat o arhivă ăi bibliotecă exemplară pentru noi toți.A fost un mare Om, deşi era mic de stat. A fost strădalnic şi jertfelnic spre cele bune, a ctitorit 2 lăcaşuri sfinte, străin de orice semeţie şi îngâmfare, un om înzestrat cu nobile daruri, care i-au spiritualizat şi eternizat viaţa, sfinţenia vieţii fiind cea care se opune astăzi morţii sale fizice.

Am scris aceste rânduri pentru că a fost primul meu mentor după preoția, în anul 1993 , unde am slujit 9 ani, la Dălhăuți, în aceiași comună !

Cred că Dumnezeu va rânduindui „pentru rodul faptelor lui celor bune” un loc binemeritat în Împărăţia Sa!

Părinte Constantin sărut mâna pentru toata ospitalitatea oferită până în clipa despărțirii.Vă doresc drum bun spre împărăţia lui Dumnezeu unde sigur ne vom întâlni!

Cu multa prețuire preot militar Ionel Vrînceanu”

”În viata noastră omeneasca, sunt împrejurări și evenimente care ne fac sa lăsăm toate și sa ne adunam mai toți laolaltă, la bucurii și la durere, de data asta..., la tristețe.... căci cu multa durere am aflat de trecerea la cele veșnice a părintelui Constantin Vintila, paroh al parohiei Blidarele unde a slujit cu dragoste și devotament vreme de mai bine de 40 de ani!