Cea din urma rugaciune a unui savant: Simion Mehedinti
Pe 16 octombrie s-au împlinit 144 de ani de la naşterea savantului Simion Mehedinţi, iar pe data de 14 decembrie se împlinesc 50 de ani de la săvârşirea din viaţă.
De-a lungul timpului am citit şi mi-au trecut prin mâini şi prin faţa ochilor mii de pagini edite de Simion Mehedinţi, mii de pagini-manuscris din care am şi tipărit, mii de pagini despre Simion Mehedinţi.
Desigur că se vor fi scris alte mii şi mii de pagini care s-au pierdut sau care au fost variante la operele sale, la conferinţele rostite la Academie, la Radio sau cu diverse ocazii, rostite la cursurile sale (geografie, etnografie, şcoala de război, miile de articole publicate în periodicele pe care le-a condus sau la care a colaborat etc., etc.).
Prin bunăvoinţa Doamnei Simona Mehedinţi, nepoata de fiu a lui Simion Mehedinţi, care a donat Asociaţiei Simion Mehedinţi toată arhiva savantului - care a mai rămas din nenumăratele furtuni prin care trecut savantul, opera şi familia sa -, am avut privilegiul şi onoarea nesperată să pătrund în cele mai ascunse locuri ale laboratorului său.
Am avut privilegiul să văd şi să pipăi cărţi pe care le-a citit şi le-a studiat savantul. Pe aceste lucrări, găsim adevărate ,,lucrări paralele” - notări, însemnări, semne pe care doar cititorul le va fi ştiut, corelaţii, trimiteri la alte opere sau concepte ştiinţifice, filosofice, etnologice etc., în tot, o senzaţie copleşitoare care evidenţiază imensa putere de muncă, diversitatea domeniilor de interes şi de studiu, concepţiile despre geografie, filozofie, pedagogie, geopolitică, literatură etc., ale lui Simion Mehedinţi, o ,,lectură” care sfidează parcă toate concepţiile actuale despre actul lecturii.
Din pasiunea pentru cunoaştere, pentru lectură, s-a născut una dintre cele mai valoroase biblioteci personale de la noi. Conştient de valoarea comorii sale şi om de mare generozitate ştiinţifică, Simion Mehedinţi a donat biblioteca sa, Academiei Române încă din martie 1945, urmând ca aceasta să rămână în custodia lui până când se va săvârşi de pe această lume.
ACT DE DONAŢIE
Urmând unor preocupări mai vechi, înşirate în alăturata adresă către Academie, subsemnatul dărueşte Academiei Române toată biblioteca sa (cărţi, hărţi, atlase, manuscrise etc.), aflate în trei camere ale imobilului din strada Dimitrie Racoviţă, 12 (Bucureşti).
Adaog aceste deziderate: 1. Inventarul să fie compus astfel încât să poată servi drept catalog. Fişele să fie puse într-un loc deosebit, pentru a înlesni o repede consultare a exemplarelor dăruite, fără a fi confundate cu altele, având acelaşi titlu. 2. O parte din cărţile de caracter popular, care pot fi citite şi de săteni, să fie dăruite (dacă sunt în două exemplare) bibliotecii din ,,Casa de Citire” - casa părintească - pe care am dat-o Şcoalei din Soveja (Putna), împreună cu o grădină şi un loc de pepinieră, cumpărat acum zece ani din proprietatea statului.
Scris şi semnat de mine, S. Mehedinţi,
2 martie 1945, Istambul
Nr. 201. Consulatul General al României din Istambul certifică semnătura de mai sus a domnului Simion Mehedinţi, profesor universitar, domiciliat în a-cest oraş, personal cunoscut nouă şi care a semnat în faţa noastră. Istambul, 2 martie 1945.
Consul General, Paul Negulescu
Se vor exprima mulţumiri dlui coleg S. Mehedinţi. Donaţia va fi acceptată de delegaţiune, iar cărţile donate vor forma un compartiment separat în corpul Bibliotecii şAcademieiţ
* * *
Iată o dovadă a generozităţii celui care a creat geografia română modernă, a pus primele pietre la temelia etnografiei, a pedagogiei româneşti, a celui care, ca ministru al instrucţiunii şi ca profesor universitar, a propus un nou model al şcolii româneşti - Altă creştere. Şcoala muncii.
Cu toate aceste gesturi de patriotism adevărat, Simion Mehedinţi a fost aruncat din casă, locuind în diverse ,,ghetouri”, în casa parohială a Bisericii Mavrogheni, până în 1956, când a primit casa ,,goală şi pustie”. Spunem aceasta pentru că tot inventarul mobil a fost prăduit, iar biblioteca sa a fost împrăştiată în cele patru vânturi, culmea, de Confederaţia Generală Muncii, care se instalase în casa lui Mehedinţi.
Semnificative pentru acest calvar prin care trece profesorul Mehedinţi sunt două mărturii ajunse până la noi. Prima aparţine profesorului dr. Ion Juvara care îl operase de un cancer sigmoidian la 82 de ani. ,,Într-o zi a venit în clinică prof. C. I. Parhon să o viziteze pe una una din colaboratoarele lui, care fusese operată. I-am spus că Simion Mehedinţi este internat şi operat. A intrat să-l vadă. Erau vechi prieteni. L-a întrebat dacă are pensie. A răspuns că NU!
-…Bine, am să intervin să-ţi dea pensie! a spus C. I. Parhon.
- Nu primesc decât dacă se va da tuturor colegilor mei! - a răspuns S. Mehedinţi spre uimirea mea, care cunoşteam cât de greu trăia.
Oricine citeşte acest episod îşi poate da seama ce OM era profesorul Simion Mehedinţi.
Am de la el un tablou de Tonitza, dar mai valoroasă este scrisoarea de mulţumiri, în care face considerente asupra comportării oamenilor în vremea pe care o trăiam, precum şi asupra calităţilor deosebite ale poporului român, care a trecut prin atâtea epoci istorice vitrege.”
A doua mărturie aparţine chiar savantului şi se numeşte ,,Rugăciunea din urmă - 31 X 1954” -, este o cutremurătoare mărturie a unui destin tragic, un bocet prin care se lasă şi o nădejde pentru urmaşi.
Scrutându-şi viaţa atunci ,,când nu mai e mult până departe”, deşi lăsat ,,pradă vânturilor şi întâmplărilor, cu casa fără coperiş”, OMUL peste care a trecut aproape un veac, în care a ţinut piept tuturor vicisitudinilor, la aproape 90 de ani ai săi, nu renunţă la muncă. ,,Dacă se vor mai găsi niscaiva cărţi, ori manuscrise, aştept cu recunoştinţă, să mi se arate lipsurile şi să mai îndrept ce se mai poate îndrepta”.
Rugăciunea din urmă este mai mult decât un testament spiritual, aşa cum s-a spus, este ,,o socoteală cu veşnicia”, o mărturisire în faţa lui Dumnezeu.
Singur în faţa Celui de Sus, Mehedinţi meditează la ceea ce ia cu el, dar mai ales la ceea ce lasă urmaşilor. Se gândeşte la mersul ştiinţei, îşi cântăreşte opera.
Deşi istovit de ani, nu lasă din spate povara - ,,Ordinea obligaţiilor mele oficiale ar fi aceasta: Armata, Biserica, Şcoala şi Academia, iar în latura ştiinţei: geografia, antropogeografia, etnografia, pedagogia” - nu se leapădă de muncă până la ultima picătură de vlagă şi de viaţă.
Pe prieteni şi colegi, îi învăluie în iubire şi căldură, iar pe călăi îi ignoră, el ,,pluteşte pe ape ca Sfântu Petru”, ei sunt orbi şi întemniţaţi, ei nu văd lumina dumnezeiască în care el este învăluit.
Ruga înţeleptului este ca o Înviere: ,,…ideal de viaţă. …AMIN!”
* * *
Dăm mai jos un scurt curriculum al vieţii şi operei a celui care s-a născut la Soveja - Plaiul Mioriţei -, şi a cărui candelă creştinească şi ştiinţifică suntem datori să o ţinem veşnic aprinsă - Veşnica pomenire!
S. MEHEDINŢI - SOVEJA (1868 – 1962) 1868, octombrie 16. Se naşte la Soveja în fostul judeţ Putna; 1892, februarie 14. Îşi ia examenul de licenţă cu lucrarea: ,,Ideile lui J.J. Rousseau asupra educaţiei”. În comisie era şi Titu Maiorescu; 1900, noiembrie. La Universitatea din Bucureşti ia fiinţă prima catedră de Geografie, încredinţată lui Simon Mehedinţi. La cursul inaugural (3 noiembrie), participă şi Titu Maiorescu; 1901. La rugămintea lui Spiru Haret, începe elaborarea de manuale şcolare de geografie pentru toate treptele de învăţământ. (1901-1948); 1904. Organizează la Iaşi primul Congres al profesorilor de geografie; 1907. La insistenţele lui Titu Maiorescu, preia direcţia revistei Convorbiri literare, până în anul 1924; 1910, februarie. Apare lucrarea Titu Maiorescu (notiţe biografice); 1913. Apare lucrarea Poporul (cuvinte către studenţi); 1915, mai 15. Este ales membru titular al Academiei Române; 1918, martie-octombrie. Este ministru al Instrucţiunii publice şi cultelor în Guvernul Marghiloman. Trece prin Parlament: Lege pentru eforiile şcolare şi Lege pentru şcolile pregătitoare şi seminariile normale; 1919. Apar lucrările: Altă creştere. Şcoala muncii; Oameni de la munte; 1920. Apare lucrarea Politica de vorbe şi omul de stat; 1923. Publică în volum Şcoala poporului; 1928. Apare L’ecole de paix (Şcoala păcii); 1930. Apare Terra, introducere în geografie ca ştiinţă; 1940. Publică Trilogii: Ştiinţa-Şcoala-Viaţa, cu aplicări la poporul român; 1941. Apare Creştinismul românesc, adaos la caracterizarea etnografică a poporului român; 1943. Editura fundaţiilor Regale publică primul volum din Opere complete (partea I şi partea a II-a), ediţie plănuită în 14 volume; 1946. Îşi tipăreşte memoriile sub titlul Premise şi concluzii la Terra; 1948-1962. Suportă cenzura totalitară, fiind marginalizat de comunişti; 1962, decembrie 14. Se stinge din viaţă. Este înmormântat la Cimitirul Bellu, apoi în 1993 este reînhumat la Soveja, alături de strămoşii săi; Apariţii postume inedite: La ceas de taină - conferinţe radio, Ed. Terra, 2001; Ethnos, o introducere în studiul omenirii, Ed. Terra, 2008.
* * *
Asociaţia Personalului Didactic ,,Simion Mehedinţi” organizează în această săptămână ,,Zilele Simion Mehedinţi”, ediţia a XXII-a, săptămână în care se vor organiza în şcoli, licee şi la Departamentul Formarea Profesorilor, Focşani, activităţi de cunoaştere a vieţii şi operei savantului. Sâmbătă 20 octombrie – sesiunea de comunicări la Casa Corpului Didactic ,,Simion Mehedinţi”, Focşani, iar duminică 21 octombrie 2012, va fi organizat un pelerinaj la mormântul savantului, un parastas şi se va participa la inaugurarea Muzeului - Memorialul Sovejei.
Costică NEAGU
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
sava, acum 4196 zile, 17 ore, 51 minute, 13 secunde 
