In memoriam Dumitru Vlădescu, ultimul mare preot al Bisericii Domneşti din Focșani
Fosta Biserică Domnească, construită iniţial din lemn între anii 1665-1670 de Doamna Dofina Eustratie Dabija Voievod, a fost cel mai important lăcaş de cult din Focşanii Moldovei. Domneasca a fost demolată de ticălosul regim comunist în 1977, cateva luni mai târziu de la fatidicul cutremur care a redesenat oraşele ţării. Dumitru Vlădescu a fost preotul care vreme de aproape patru decenii a slujit cu devotament biserica. Fiica sa, Yolanda Şelaru, ne-a povestit că pentru tatăl ei Domneasca a reprezentat prima casă
Dumitru Vlădescu, născut la 20 martie 1904, într-o localitate din fostul judeţ Putna şi mutat ulterior în Nămoloasa, Galaţi, face parte din vechea generaţie de preoţi pentru care credinţa nu mergea mană-n mană cu banul. Dumitru a fost cel mai mic dintre cei 12 copii ai familiei Anghel şi Maria Vlădescu, fiind unul dintre cei patru copii norocoşi care a reuşit să trăiască, să crească, restul murind de timpuriu din cauza unei epidemii de scarlatină. După ce termină şcoala primară în satul său, mama îl îndeamnă să urmeze calea preoţiei, astfel că se înscrie la Seminarul Sf. Andrei din Galaţi, pe care îl absolvă în 1924. Din cei 42 de absolvenţi, Vlădescu se clasează pe locul 12. Ajunge în Focşani, unde o cunoaşte pe Elvira, care îi va deveni soţie, aşa încat începe demersurile pentru a fi hirotonit. Îl contactează pe Ion Pascu, preot paroh la Biserica Domnească, acesta fiind în acei ani protoiereu circ. I Focşani care număra 53 de parohii. „Ştiu că tata l-a sunat într-o zi pe preotul Pascu şi şi-a exprimat dorinţa de a lucra la o biserică în Focşani. Pascu, care era protopop, i-a spus că <<dacă eşti aşa simpatic şi în realitate precum eşti la telefon o să te ajut>>”, ne-a spus fostul medic de circă Yolanda Şelaru, una dintre cele două fiice ale lui Vlădescu. La 11 iulie 1931 ajunge diacon la Catedrala „Sfântul Ioan” (biserica din Piaţa Unirii n.r.) pentru ca la 1 iunie 1933 să ajungă preot ajutător la Biserica „Domnească”. Aici îl ajută mai mulţi ani pe preotul Pascu, după care protoiereul se stabileşte la Roman, lăsandu-l pe Vlădescu preot paroh la cea mai importantă biserică din Focşaniul Moldovei.
Preotul care a iubit Domneasca şi oamenii
Foto:Preotul Dumitru Vlădescu alături de un confrate în Focșani pe Strada Mare
Fiica sa Yolanda, care locuieşte de mulţi ani în Franţa, îşi aminteşte că părintele era iubit de enoriaşi pentru că nu era materialist şi pentru că era dedicat tainelor preoţeşti. „Tatăl meu era un om respectat în comunitate pentru că nu era materialist. Nu de puţine ori, când mergea prin casele enoriaşilor cu diferite ocazii, oamenii îi mai băgau câte un ban în buzunar, dar el lua banul şi îl dădea copiilor familiei respective. Ţin minte că pentru o familie nevoiaşă s-a străduit să le clădească o mică locuinţă, iar pe copii i-a luat la şcoala de cântăreţi bisericeşti, situată chiar lângă biserică. Tata a fost un om blând, fidel mamei şi dedicat Bisericii Domneşti. Bine că nu a apucat să vadă cum lăcaşul de cult unde a slujit decenii întregi a fost demolat de comunişti pentru că altfel murea de inimă rea”, ne-a mai spus Yolanda Şelaru. De o corectitudine cum rar întalneşti, Dumitru Vlădescu angajase cu acte în regulă la biserică o femeie de serviciu, lucru destul de neobişnuit, majoritatea preoţilor preferand să mai dea câte un ban din cutia milei femeilor care făceau curat în biserici, fără să le facă vreun contract. Interesant este că Marieta Lupescu, femeia de serviciu de la Domnească, nu era deloc o persoană fără studii, dimpotrivă. Marieta absolvise Liceul Comercial din Focşani, comparabil ca valoare cu Unirea de azi, însă din varii motive rătăcise drumul bun al vieţii. Când diverşi curioşi aflau că femeia nu e deloc slab pregătită, se întrebau cum de e posibil că o persoană cu studii să ocupe un asemenea post. Răspunsul lui Vlădescu era promt: „la aşa biserică, aşa angajaţi”. Marieta avea să îl pomenească pană la sfârşitul vieţii sale pe părinte spunând că, mulţumită lui, are la bătraneţe o pensie.
Pictorul Pascu ar fi putut picta Biserica „Domnească”
Foto:Instantaneu din iarna lui 1937: preoţii Dumitru Vlădescu (cel de jos) respectiv C. Vartolemeiu, I. Pascu şi Ştefan Basgan pe prima treaptă a intrării în Teatrul Municipal Focșani
Se pare că Biserica Domnească nu avea pictură interioară, iar părintele Vlădescu se gândea de multă vreme să picteze lăcaşul de cult, gândindu-se la pictorul Vasile Pascu, un foarte apreciat artist focşănean. În acest sens strânsese mai multe vagoane de var stins pe care urma să îl aplice pe pereţi înainte ca aceştia să fie pictaţi. „Tata îşi dorea mult să picteze biserica, dar fiind ctitorie domnească avea nevoie de o sumedenie de aprobări de la Bucureşti. Se gandea deja la pictorul Pascu, dar nu a mai apucat să îşi vadă visul împlinit”, ne-a mai spus fata părintelui. Mai mult decât atât, comuniştii începuseră să îl şicaneze. Enervaţi de faptul că biserica avea poziţie centrală şi că oamenii tot treceau prin faţa ei şi mai aprindeau câte o lumânare, comuniştii au hotărât să blocheze pasajul ce lega Piaţa Moldovei de Strada Centrală. Fiindcă accesul nu mai era permis, focşănenii nu mai treceau pe la „Domnească” pentru că le era peste mână, lucru care l-a mâhnit profund pe părinte. În 1970 se stinge din viaţă la doar 66 de ani, lăsând în urmă un mare val de durere, mărturie stând o scrisoare trimisă din Bucureşti soţiei preotului de către un fost elev de la Şcoala de Cântăreţi. „Eu personal nu pot să-l uit pentru că timp de patru ani, cât am urmat şcoala, mi-a fost tată, mi-a fost mamă, m-a îndrumat, m-a instruit, m-a pregătit în fruntea unui corp profesoral şi la premiat, mi-a dăruit o diplomă de pe urma căreia eu sunt ce sunt în centrul societăţii şi al oamenilor. (…) Simt un mare gol în sufletul meu şi o durere nemărginită pentru pierderea prea de timpuriu şi voi regreta mereu că n-am avut parte să îi aduc ultimul meu salut de respect… Cu deosebit respect vă sărută mainile Vasile Găină, fost elev al părintelui”, îi scria preotesei, un elev de odinioară.
Biserica uitată de la actuala hală
Foto:Clopotniţa şi turla bisericii Domneşti în 1917
Dumitru Vlădescu a fost de-a lungul timpului funcţionar public în cadrul Ministerului Comerţului şi Industriei, profesor şi director la Şcoala de Cantăreţi Bisericeşti, chiar şi protopop pentru ceva timp, însă de departe, cel mai mult a iubit profesia de preot. Dacă ar fi trăit până la fatidicul cutremur din 1977 - care a servit ca pretext pentru demolarea Bisericii Domneşti - cu siguranţă s-ar fi opus, atitudine care ar fi dus la arestarea sa. Amintirea bisericii cu hramul “Cuvioasa Paraschiva”, denumită popular Domnească, se estompează odată cu trecerea anilor şi cu apariţia a noi generaţii de focşăneni care nu cunosc istoria Focşaniului. Fenomenul se produce cu atât mai uşor cu cât autorităţile, de orice fel ar fi ele, nu au catadicsit în aproape 35 de ani de la demolare să pună o placă comemorativă în zona în care a existat lăcaşul de cult, adică în zona pasajului ce duce spre hala actuală. (Sorin TUDOSE)
Articol republicat în Ziarul de Vrancea
Prima publicare-august 2012
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 4
Adaugă comentariu
viorel iancu, acum 4276 zile, 10 ore, 44 minute, 39 secunde
Ulise Grosu, acum 4276 zile, 15 ore, 49 minute, 12 secunde
schimbu3, acum 4276 zile, 16 ore, 41 minute, 59 secunde
Ulise Grosu, acum 4276 zile, 17 ore, 50 minute, 39 secunde 
