Soţia maistrului de aviaţie Cojocaru: “Zbor lin, iubitul meu drag!“
Ziua de 5 iulie 2012 rămane una neagră pentru familiile a patru militari aviatori, care au sfarşit în tragedia de la Bobocu. Elicopterul militar în care se aflau s-a prăbuşit la la câţiva kilometri de Şcoala de Aviaţie de la Boboc, judeţul Buzău, unde lucrau. Aveau la activ mii de ore de zbor, fiind specialişti pasionaţi de meserie. Interesul presei şi al autorităţilor pentru incident a scăzut după funeralii, dar în urmă au rămas familii care încearcă să supravieţuiască unei imense dureri. Năpădită de amintiri, Laura Cojocaru, una dintre văduvele îndurerate, a simţit nevoia să vorbească tututor despre cel care a fost maistrul de aviaţie Viorel Cojocaru, un pasionat al aparatelor de zbor. Dispariţia sa este marcată de o coincidenţă stranie: s-a prăpădit exact după doi ani după cel care l-a iniţiat în arta zborului şi care îi era un foarte bun prieten. Fix cu doi ani în urmă, un avion militar s-a prăbuşit la Tuzla, în Constanţa. Atunci 12 militari au murit, printre care şi un ofiţer de aviaţie din Focşani, Cătălin Vicenţiu Antoche. În catastrofă a murit şi maistrul militar clasa I, Răzvan Rangheţ din Buzău, prietenul şi mentorul maistrului militar Cojocaru, cel care l-a învăţat totul despre zbor. Chiar cu o săptămană înainte de tragedia de la Buzău, Cojocaru şi soţia sa Laura au fost la pomana de doi ani a bunului lor prieten. “Răzvan Rangheţ a fost mentorul său, l-a învăţat tot ce ştia despre avionul AN 2. Atunci m-a şocat pentru că m-a întrebat dacă l-aş plange dacă ar muri într-un accident aviatic… «Cum poţi să mă întrebi aşa ceva?», i-am răspuns. Nici prin cap nu-mi trecea ce va urma… ”, ne-a spus cu lacrimi în ochi Laura Cojocaru, care ne-a arătat ieri fotografiile din albumul cu amintiri al familiei. Pe tot parcursul întalnirii cu reporterii, femeia a plans.
“Zbor uşor. Te iubesc” ultimul mesaj
Elicopterul militar, tip IAR 316 B, al Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene de la Boboc, fotografiat înainte de a se prăbuşi/
În ziua de 5 iulie, maistrul militar Viorel Cojocaru pleca pentru todeauna de acasă. Nimic nu prevestea tragedia care urma să aibă loc cateva ore mai tarziu. “Ultima mea imagine cu el, parcă îl revăd: silueta lui, la ora 5 dimineaţa, înainte să plece la elicopter; a venit, m-a îmbrăţişat, m-a pupat de rămas bun. Mi-a urat serviciu uşor şi eu i-am spus să aibă grijă de el. Pe la ora 7 dimineaţa i-am trimis un sms în care i-am spus “Zbor uşor. Te iubesc”. Pentru că nu am primit răspuns i-am trimis un altul să fiu sigură că totul este bine. Mi-a dat un apel pe telefon şi m-am liniştit. La ora 12 soţia lui Cătălin Topoliceanu (celălalt militar vrancean decedat în accident – n.r.) m-a sunat şi mi-a dat nefericita veste. Am plecat într-un suflet spre Buzău împreună cu ea. Tot drumul am sperat ca el să nu se fi urcat în acel elicopter...”, şi-a amintit Laura Cojocaru clipele dramatice prin care a trecut pe 5 iulie. În acea zi, pe toate posturile de televiziune a apărut imaginea cu epava elecopterului. Familiile celor care îşi ştiau soţii la Baza Boboc au intrat în panică. Telefonau disperate ca să afle ce se întamplă şi cine era în acel elicopter blestemat. “Tot timpul îi spuneam să nu mă sune cand este în elicopter sau înainte de a urca, ci după ce ateriza, să ştiu că e bine. Acum nu are cine să mă mai sune …”, ne-a spus plangand Laura Cojocaru.
“AN 2 era avionul său de suflet”
Soţia regretatului militar Viorel Cojocaru ne-a mai spus că “AN 2 era avionul său de suflet”. Avea o colecţie importantă de cărţi tehnice despre acest aparat de zbor. “Totul făcea conştiincios, avionul său era atat de curat încat la toate expoziţiile era scos în faţă. Avea numărul 54, avea grijă de el cum avea grijă de casa noastră. Îmi spunea: «astăzi l-am spălat, l-am lustruit, l-am dat cu silicon». Era mandru de avionul său. Cu el şi-ar fi dorit să continue”, a mai spus aceasta. În întreaga activitate de cadru militar a obţinut calificativul “foarte bine”, ne spune soţia îndoliată. Moartea mecanicului de bord Viorel Cojocaru a însemnat suferinţă şi pentru fiicele lui: Laura, din prima căsătorie, şi Andra. Cea din urmă, în varstă de 16 ani, şi-a amintit cum tatăl ei a ajutat-o să compună o poezie cand era în clasa a III-a. Ulterior poezia a fost publicată într-o carte cu creaţii ale elevilor. “A stat o noapte întreagă ca să lucreze la ea”, a spus aceasta, care ne-a citit cu emoţie poezia.
“L-am rugat pe gropar să sape mai adanc, să fie loc şi pentru mine”
Maistrul militar Cojocaru şi-ar fi dorit să se retragă la ţară la pensie. “Tot timpul îmi spunea să facem o casă la ţară, să avem grădină, să îşi crească nepoţii. Suferea mult că nu mai puteam face credit, după ce ne-a luat Guvernul din salarii. Reducerile ne-au afectat foarte mult, noi fiind bugetari”, a mai spus soţia militarului. Laura Cojocaru lucrează la Spitalul Judeţean din Focşani, la secţia de Pediatrie, ca asistent medical principal. Despre soţ aceasta a mai spus că iubea foarte mult florile. În balcon avea un trandafir japonez pe care îl îngrijea. “Este trandafirul la care ţinea foarte mult. De cate ori venea acasă în weekend înflorea. A înflorit înainte să îl înmormantăm, după aceea nu a mai înflorit…”, a mai spus Laura Cojocaru. În momentul înmormantării soţia acestuia spune că l-a căutat pe gropar pentru a-i cere un ultim lucru: “L-am rugat să sape mai adanc, ca să fie loc şi pentru mine cand voi muri, să fiu îngropată alături de el”.
Ultimul mesaj către cer
Soţia maistrului Cojocaru a spus că a avut parte de mult sprijin în momentele de mare durere. “Vreau să mulţumesc Armatei şi oficialităţilor pentru sprijinul care mi l-au dat, să mulţumesc prietenilor, colegilor de serviciu şi celor care au venit la priveghi. A contat foarte mult”. Şi-ar fi dorit să mai apuce să îi spună soţului ei cat a însemnat în viaţa ei. “Mesajul pe care nu am mai apucat să îl spun este că îl iubesc şi îl voi iubi mereu, pană dincolo de moarte. Îi mulţumesc că a existat în viaţa mea şi a copilului nostru. Zbor lin iubitul meu drag!“, a încheiat tristă Laura Cojocaru. Familiile îndurerate aşteaptă acum să vadă ce va stabili ancheta militară în urma prăbuşirii elicopterului de tip IAR 316 B. Deocamdată nu se ştiu cauzele producerii accidentului aviatic. În urma prăbuşirii elicopterului şi-au pierdut viaţa căpitan-comandorul Mitică Docuz (45 ani), maistrul militar Cătălin Topoliceanu (38 ani), maistrul militar Viorel Cojocaru (44 ani) şi studentul Ştefan Coropeţchi, de 19 ani. Maistrul Topoliceanu era tot din Focşani. Şi el a lăsat în urmă o soţie distrusă, care încă nu şi-a revenit din şoc, şi o fetiţă elevă în clasele primare. Tot ce ne-a spus familia este că şi acesta era un împătimit al aparatelor de zbor, atat de pasionat încat a intrat şi el în “escadrila lui Dumnezeu”, formată din cei mai buni aviatori romani. Dumnezeu să-i odihnească în pace! (Aurelian IVAN)