Ultima oră

Invinsi de Revolutie

21-22, a fost, nu a fost..., dar cine a tras in noi?» u evenimentele petrecute acum 19 ani continua sa fie intoarse pe toate fetele pentru ca putini stiu secretele acelor zile u cum fata nevazuta a acestora mai are de asteptat citeva zeci de ani pina sa fie dezvaluita, oficialitatile continua sa comemoreze Ziua Revolutiei prin cimitire, parintii sa-si plinga copii disparuti sub focul gloantelor, iar revolutionarii dezbinati sa se certe in fiecare an u scriitorul Liviu Ioan Stoiciu, cel care a condus judetul Vrancea timp de 73 de zile dupa rebeliune declara ca revolutia, daca a existat, a fost deja confiscata de baietii destepti ai Romaniei u disidentul nu a facut decit sa incalzeasca locul pentru neocomunisti

O dimineata inchisa si rece de 22 decembrie ne gaseste in Cimitirul Nordic. Trupele soldatilor coboara din masini pentru ca a mai trecut un an. Lumea se aduna incet, incet in fata «monumentului eroilor pentru patrie». Desi impunator, monumentul arata neingrijit si scorojit. Marmura este patata, iar citeva placute s-au desprins din trupul sau lasind cimentul sa se hlizeasca cenusiu si indecent. Se constata o mare mizerie pe platoul din fata.

Doi trepadusi de la Adminstratia Cimitirelor alearga cu doua maturi sa curete locul. Tocmai au inceput sa pice invitatii. Si preotii. Si politicienii din noua generatie. Un catel alb cu negru se impleticeste printre picioarele oficialitatilor. In cele din urma, unul dintre gropari ia potaia in brate si dispare. In sacose de plastic apare si pomana. Coliva, mere, colaci, luminari. Se constata ca nu exista un platou. Fuguta, cea de-a treia maturatoare alearga pe aleile dintre morminte cu doua tavi de plastic in brate pe care le sterge din mers. Cu mina. Si cu o tira de scuipat. Ceremonialul anuntat la 09.00, incepe la 10.00. Ca asa-i la noi. Intre timp ochii aluneca pe morminte. Erou martir Ghinea Dorinel"¦ «Monument ridicat de parintii sai». Canci, patria recunoscatoare! Flori, coroane, fanfara militara, solemnitate, agitatie, oficialitati care se calca pe bombeu sa se faca vazuti. Se intoneaza imnul patriei. Un sef de piata vorbeste la telefon. Da indicatii. Mde, mortii cu mortii, vii cu"¦ afacerile. Viata merge inainte, capitalistii la fel. In alt colt de alee, un soldat vorbeste si el la telefon. Trebuie incheiata asigurarea la masina.

Revolutionari modesti stau departe de politicieni. Mai modesti, mai tristi, mai prost imbracati si mai putini cu fiecare an. Si poate si mai dezbinati. S-a terminat. Oficialitile si-au luat talpasita. In urma coliva si parastasul se distribuie frateste. Ca la revolutie gloantele. «A mai trecut un an, am facut-o si pe asta! Hai, Dumnezeu sa-I ierte!" De ce? Au gresit cu ceva? Sint niste eroi maritiri ai Revolutiei. Datorita lor avem azi parlamentari bogati, aliante ciudate, migratie politica si presa partial libera. Nu s-au implinit inca cei 20 de ani profetiti pentru democratie. Datorita lor o doamna politician a putut veni la ceremonial imbracata intr-o haina de blana scumpa si a putut topai un pic atunci cind virilii soldati marsaluiau pe acrordurile muzicii de fanfara. Au trecut 19 ani. Cum? "¦ Hai, pa! Ne vedem la anul!

Monumentul Revolutiei, in continuare in uitare

In 19 ani, autoritatile nu au fost in stare sa ridice un monument decent in memoria celor 10 vrinceni care au murit in decembrie \'89. In urma stradaniei revolutionarului Constantin Mindroiu, acestia au totusi un "bolovan" in marginea Pietei Unirii. Pentru al cincilea an, nici o oficialitate nu a venit aici. Dupa ceremonialul de la Cimitirul Nordic, ieri, o mina de revolutionari condusi de Constantin Mindroiu au fost in fata monumentului din Piata Unirii. Printre acestia s-au numarat parintii eroului martir Cpt. Cretu Florin si tatal eroului Marin Catana. "Am si eu un baiat si de asta am venit. El a fost paznic la canalul Siret-Baragan, s-a sculat dimineata, a taiat porcul dupa aia s-a dus la servici si l-au impuscat imediat acolo. Tot asteptam sa vina acasa... de unde? Era la morga! L-a impuscat la padurea Bagana, Armata l-a impuscat ! S-a judecat, dar acum i-a achitat, iar noru-mea a zis ca e faptul consumat. Am patru nepoti de la baiat», ne-a spus printre noduri de plins Toader Catana, de 85 ani, din Jiliste. In zilele insingerate au pierit zece vrinceni, ale caror nume au fost scrijelite pe o placa de marmura. Acesta seamana oarecum cu modestul monument al revolutionarilor din 1959 de la la Vadu Rosca. Multi dintre ei nici nu implinisera 20 de ani. Cei zece sint: Ghinea Dorinel, Silvestru Jim, Voicu Nicolae, Milea Dumitru, Cretu Florin, Catana Marin, Danaila Gabi, Apostolie Vasile, Buruiana Valentin si Budescu Dumitru.

"Pentru mine moartea lui Florin parca a fost ieri"

Pentru 10 familii de vrinceni, Craciunul a murit in 1989. In timp ce oamenii sarbatoreau caderea comunismului, ei isi duceau mortii la groapa. Pentru sase dintre ei, moartea a venit in timp ce erau in Armata. Patru dintre ei au cazut in Vrancea. Un tinar de 19 ani a fost secerat de gloante la Golesti pentru ca a fost confundat cu un terorist. In urma celor morti au ramas unii parinti, in care viata a mai pilpiit doar citiva ani, caci apoi s-au stins de durere. Pentru alti parinti clipa mortii copilului lor se repeta secvential. "E un moment foarte greu, nu pot sa vorbesc, nu mai pot, nu mai am putere, sint foarte multe amintiri si nu pot sa va spun acum. Mai am un fecior, au trecut foarte greu acesti 19 ani. Pentru mine moartea lui Florin parca a fost ieri. Fiul meu a murit pentru libertatea noastra, nu cred ca a murit degeaba. Cred insa ca trebuiau sa fie si autoritatile aici. Am o parere proasta ca nu s-a terminat monumentul», ne-a spus mama eroului martir, Ioana Cretu. Pentru tatal eroului Cpt. Cetu Florin anii au fost de plumb. «Pentru altii poate nu a fost chiar asa, dar pentru noi a fost foarte greu. Multumire nu am avut de la nimeni, nu mai vine nimeni sa ne mingiie, sa mai spuna o vorba buna. Noi ne-am bucurat intr-un fel asa ca o strada din Focsani a primit numele fiului nostru. La biserica preotul stie, dar lumea nu», a spus Neculai Cretu 79 ani, fost aviator. Despre moartea fratelui sau, Viorel Cretu spune ca a fost o intimplare nefericita. «Pe 16 decembrie 1989 l-am vazut pentru ultima data la ziua baiatului meu. In dimineata de 17 decembrie, am fost chemati ambii la unitate pentru alarma, eu am plecat la Otopeni, el a plecat la Academia Militara, era student acolo si ulterior am aflat, foarte tirziu, pe 28 decembrie, ca nu mai este de gasit, nu mai raspunde la apel. L-am cautat timp de 3 zile si jumatate. L-am gasit la morga. Fiul lui e student la jurnalism, scrie liber. Sotia este educatoare, nu s-a recasatorit", ne-a povestit Viorel Cretu.

21-22, ei cu ei si noi cu noi

Dupa 19 ani, revolutionarii vrinceni isi amintesc cum au cucerit libertatea. Unii dintre ei au fost aici la Focsani, in Piata Unirii, in unitatile militare, in Politie si alte institutii, dar mai ales pe strazi. Altii se aflau in Bucuresti, unde au fost si impuscati. Conditia tuturor este una despre care nu le face placere sa vorbeasca. "Am venit azi aici pentru ca am fost ranit in revolutie la Bucuresti. Pacat ca se uita foarte usor. S-a uitat din cauza ca fiecare si-a umplut sacul de pe urma noastra si noi am ramas. Am participat de pe 22, de cind a inceput revolutia. Mi-a intrat glontul in picior. Daca ma mai tineau putin muream. Nu stiu cine m-a impuscat, sint organe abilitate, nu stim cine, teroristii. Sint multumit ca am ramas in viata. Noi ne-am facut datoria atunci cind asta am crezut, in Revolutie. Aveam 22 de ani atunci, nu stiam"¦", a spus Toader Adrian de 40 de ani, pensionar. Nemultumiri are si un alt revolutionar. "Mie Revolutia nu mi-a adus nici un beneficiu. Noi nu am facut Revolutia pentru beneficii, ne saturasem de regim. Acum, cind aud ca esti revolutionar, pur si simplu parca esti ciumat, sint concepte intre concepte. Greu de spus daca as mai participa la o alta revolutie. Totusi cred ca as participa din nou. De la revolutie am asteptat o viata mai buna atit pentru familia mea cit si pentru copii. S-au realizat acestea dar cu mari eforturi", ne-a spus Augustin Costache, 51 ani.

A fost sau n-a fost?

Dupa 19 ani de sperante esuate, revolutionarii sint dezamagiti complet. Mai mult, intre ei s-a iscat si o rica din cauza multor organizatii aparute in timp. Se acuza intre ei ba ca nu sint revolutionari, ba ca beneficiaza pe nedrept de statutul si de drepturile pe care legea le-a conferit. La 19 ani de la Revolutie, putini dintre cei care s-au aflat in mijlocul evenimentelor mai cred ca ceea ce s-a intimplat se poate numi Revolutie. Multi acuza ca in 19 ani, cei care ar fi trebuit sa plateasca pentru ororile petrecute atunci sint acum oameni de afaceri, politicieni la virf, oameni "ajunsi". Unul dintre cei care cred ca revolutionarii au ajuns sa se certe este un membru al Asociatiei Luptatorilor, Ranitilor si Urmasilor Eroilor Martiri ai Revolutiei Romane din Decembrie 1989 - filiala Vrancea. "Acest monument pentru care sint cazuti eroi martiri a fost numit pietroi de ceilalti colegi ai nostri de Revolutie, condusi de Ioan Stefan. E o singura asociatie de revolutionari cu statut juridic si aceasta este a noastra. Asociatia lor este o fantoma. La Focsani a fost o singura Revolutie sau poate jumatate. Eu sint focsanean get-beget si am revenit in orasul meu. Am fost ranit in strada Alexandru Beldiman in Bucuresti. Un sector de pusca mitraliera a fost tras atit in mine cit si in masina. Eram in interes de serviciu. Dupa un an si jumatate am aflat cine a tras. Eu greu de spus daca a fost revolutie in Romania», ne-a declarat revolutionarul Vasile Ghimpu. Un revolutionar sosit de pe plaiuri ardelene ne-a spus ca lucurile au fost mai grave in Covasna decit in Vrancea. «Am amintiri grele, ce nu pot fi uitate usor. Partea maghiara a rabufnit pe romani, au inceput sa le dea foc la case, au murit militari in orasul Tg. Secuiesc, eu am fost ranit. Fiind militar de cariera, eram in unitate si a patruns in incinta un grup de maghiari cu rangi, cu bite, cu lanturi si fiind si niste tineri scapati dupa bancile scolii a trebuit sa ies cu ei prin lumea adunata acolo si am fost lovit, dar am reusit sa ii salvez pe ceilalti colegi. Am avut vreo 4 coaste rupte, astea nu se uita niciodata. Cred ca a fost revolutie"¦" spune cu jumatate de gura Augustin Costache, de 51 de ani, pensionat medical.

Defilare de politicieni cu coroane

Si anul acesta, comemorarea Revolutiei s-a facut formal, in Cimitirul Nordic, departe de atentia focsanenilor. La depunerea de coroane au fost prezenti aproape toti reprezentantii institutiilor publice si partidelor, mai putin omniprezentul revolutionar Paraschiv Usturoi. Au lipsit si prefectul Dragos Mircea si presedintele CJ, Marian Oprisan. Cei doi au fost insa reprezentati pe de o parte de subprefectii Ion Oprea si Manole Mechea, iar de la CJ au venit vicepresedintii Mircea Diaconu si Dragos Birladeanu. Nu a lipsit insa primarul Decebal Bacinschi. Cum edilul sef nu are inca viceprimari, a depus coroane impreuna cu consilierii PD-L Mioara Lazar, Nicu Tanase si Adrian Colin. Spre deosebire de anii anteriori, cind la comemorare nu a fost tinut nici un discurs, ci doar o slujba religioasa, anul acesta suprefectul Manole Mechea a tinut sa sublinieze faptul ca, desi n-au trecut inca cei 20 de ani profetiti de Silviu Brucan, in Romania exista democratie. "Acum 19 ani isi lua zborul si odata cu el si regimul comunist, Nicolae Ceausescu. Acum 19 ani peste o mie de tineri s-au sacrificat pentru ca tinerii de azi si Romania sa aiba un viitor mai bun. Desi nu s-au implinit cei 20 de ani profetiti de un politolog, Romania a devenit o alta tara. Romania este membra UE. In Romania e democratie. Dumenzeu sa-i ierte pe eroii martiri si La multi ani!", a urat celor prezenti subprefectul. Rind pe rind, s-au depus coroane. Primarul a depus de doua ori, din partea Primariei si a doua oara impreuna cu colegii din PSD. De departe, grupul cel mai numeros a fost cel democrat-liberal, condus de vicepresedintele Ionel Mustea, venit in premiera la o astfel de manifestare. In lipsa deputatului Nini Sapunaru, liberalii au fost condusi de vicepresedintii Eduard Lambrino si Catalin Popescu. La final, garda de onoare a defilat in fata celor prezenti si apoi toata lumea s-a reintors in capitalism.

Grupaj realizat de Silvia VRINCEANU, Doina GANEA si Daniel GIRLEANU

Cititi si: "Revolutia" si profitorii ei

---