Local

Vrânceanul care a pus nestematele lui Caragiale pe peliculă cinematografică: Gheorghe Naghi, 3 ani de la moarte și 90 de ani de la naștere 

Florin Marian Dîrdală
10 feb 2022 2808 vizualizări
Se împlinesc trei ani de la moartea vrânceanului care a pus nestematele lui Caragiale pe peliculă cinematografică, după care acestea au ajuns să fie difuzate la Televiziune, iar mai nou pot fi admirate de generațiile tinere și pe canalul de internet YouTube.

Este vorba de „Două lozuri”, „Telegrame”, „D-ale carnavalului”, unde fiecare vizualizare aduce plăcere atât celor în vârstă, persoane ce revăd și își amintesc, probabil, de vremea primei lor vizionări, dar și tinerilor ce se familiarizează astfel cu talentul, umorul și subtilitatea maestrului Caragiale.

Din acest punct de vedere, marele merit a lui Naghi constă în faptul că a făcut ca o parte din opera lui Caragiale să devină nu doar foarte cunoscută, ci și foarte apreciată. Dar nu doar aici a stat măiestria regizorului vrâncean. A lăsat și adevărate podoabe comice precum „Bădăranii” sau „Elixirul tinereții”, ori filmele pentru copii și nu numai: „Aventurile lui Babușcă”, „Alarmă în Deltă” și inegalabila „Dumbravă minunată”, adaptare după povestea lui Mihail Sadoveanu, pe care acesta o citea seară de seară fiicei sale, mărețul comunist demonstrând astfel că are și suflet de copil. A regizat și câteva filme de propagandă printre care se disting „Vremea zăpezilor” sau „Ciocolata cu alune”, haioase până la urmă și acestea. Dar a jucat și în îndrăgitul film „Astă seara dansăm în familie” sau ”Toate pânzele sus”.

Surse diferite de informare îl proclamă cetățean de etnie română, în ciuda numelui clar de inspirație ungurească. Acest fapt contează mai puțin. Indiferent dacă a fost de origine românească sau secuiască, rămâne în primul rând român și un lucru și mai important, s-a născut în județul Vrancea, chiar dacă, la momentul nașterii lui, județul nostru se chema altfel și anume Putna.

Gheorghe Naghi a venit pe lume în urmă cu 90 de ani, în localitatea Adjudul Vechi, zona de unde s-au adunat energiille umane pentru viitorul târg, apoi oraș Adjud. Din Adjudul Vechi, în urmă cu peste două secole, o parte dintre locuitori s-au mutat pe locul actualului oras Adjud, siliți poate de revarsările râului Siret sau cine știe din ce alte motive. Astfel a apărut târgul Adjud denumit mult timp Adjudul Nou, dar în nomenclatorul localităților din România i s-a spus doar Adjud, iar din 1968 chiar municipiul Adjud.

Deci adjudeanul Naghi figurează că a venit pe lume la anul 1932 în acest loc al rădăcinilor municipiului Adjud și anume Adjudul Vechi. În vremea când regizorul nostru vedea pentru prima dată zorii lumii, moșia Adjudului și cel nou și cel vechi sau, mai limpede, extravilanul celor doua localități erau stăpânite de d-na Elena Lahovary împreună cu familia sa. Elena Lahovari ,după cum amintesc documentele și materialele care au văzut lumina tiparului scris sau electronic era fiica lui Ilie Niculescu Dorobanțu și nepoata marelui I. C. Bratianu și s-a căsătorit, cum altfel, decât cu un flăcău provenit din ultracunoscuta familie Lahovari anume Emil Lahovary.

Însă pe lângă bunurile din ținutul Putnei această familie, fabulos de bogată, Niculescu -Lahovary mai deținea și un palat în stil neogotic la București pe strada Orlando, azi Gina Patrichi, altul în indiviziune pe strada Gheorghe Manu, inspirat din minunile imobiliare ale regilor Franței de pe valea Loarei și încă unul pe la Cosoba în județul Giurgiu. Dar suficient despre acești nababi care, probabil, au stat foarte puțin în colțul nostru de județ, la Adjud, preferând opulența caselor de la București sau din altă parte a lumii pe unde or mai fi deținut numerose  proprietăți. Revenind la regizorul Naghi putem afla că, într-o casă închiriată de părinții săi, întrucât  meseria tatălui nu le-a  dat răgaz să se stabilească într- un loc, a venit pe lume o mogâldeață despre care, posibil, nici măcar ursitoarele nu i-au ghicit în totalitate destinul. Pentru că soarta lui s-a împletit în cumplitele vremuri ale lui Gheorghe Gheorghiu Dej cu câteva opere ale marelui Ion Luca Caragiale, în special cele care au plăcut orândurii de atunci deoarece subliniau cât de putredă, coruptă și falsă fusese societatea burgheză de până la instalarea regimului comunist, legal și moral, așa cum voia sa pară.  Astfel, chiar dacă ăsta a fost motivul, au apărut pe peliculă câteva bijuterii cinematografice.Primul film cu un Birlic magistral a fost ”Două lozuri”, următorul,”Telegrame”, în care Birlic, Giugaru și Niki Atanasiu se depășesc unul pe altul în talent,iar ”D-ale Carnavalului”, o reușită cinematografică deplină, deși această realizare a lui Caragiale este considerată ceva mai slabă.Reluând, Gheorghiță Naghi, care în maghiară înseamnă ”mare” și  prin carieră și-a confirmat semnificația numelui, la două zile de la naștere a fost declarat la Primăria comunală din fotografia alăturată în vederea instituirii stării lui civile, peste o lună a fost botezat la Biserica ce poate fi admirată alăturat prezentelor rânduri, iar mai târziu e posibil să fi urmat prima clasă primară a școlii din sat, a cărei înfățisare nu poate fi alta decât cea din fotografia alăturată executată ca și celelalte în jurul anului 1940.

La fel și podul de peste Siret și cantonul de lângă acesta sunt imortalizate în aceeasi vreme si conform lor putem obseva că autoritățile aveau o deosebită grijă, chiar și în acele timpuri, ca legăturile dintre malul stâng și drept al râului  Siret să nu fie întrerupte deloc, așa că a fost edificat acest pod de piatră trainic cum mai existau pe acest râu, doar unul la Cosmesti și altul la Nănești.Micuțul Naghi o fi apucat să treacă de câteva ori peste acesta, dar vremurile și valurile vieții i-au obligat familia să părasească ținutul nostru, numit azi vrâncenesc, iar pașii destinului l-au purtat prin alte colțuri ale țării până când soarta i s-a împlinit lui Naghi, în lumea filmului unde, atât ca regizor cât și ca actor, a lăsat  sclipiri de diamant amestecate ,din pacate, și cu câteva fire de nisip, așa cum nici nu se putea altfel în vremurile acelea cumplite din vremea orândurii ilegitime și criminale conduse de comunistul înverșunat care a fost Gheorghe Gheorghiu Dej, dar și de după aceea.

Florin Marian Dîrdală, cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.