Vrânceanul care a pus nestematele lui Caragiale pe peliculă cinematografică: Gheorghe Naghi
Este vorba de „Două lozuri”, „Telegrame”, „D-ale carnavalului”, unde fiecare vizualizare aduce plăcere atât celor în vârstă, persoane ce revăd și își amintesc, probabil, de vremea primei lor vizionări, dar și tinerilor ce se familiarizează astfel cu talentul, umorul și subtilitatea maestrului Caragiale.
Surse diferite de informare îl proclamă cetățean de etnie română, în ciuda numelui clar de inspirație ungurească. Acest fapt contează mai puțin. Indiferent dacă a fost de origine românească sau secuiască, rămâne în primul rând român și un lucru și mai important, s-a născut în județul Vrancea, chiar dacă, la momentul nașterii lui, județul nostru se chema altfel și anume Putna.
Gheorghe Naghi a venit pe lume în urmă cu 90 de ani, în localitatea Adjudul Vechi, zona de unde s-au adunat energiille umane pentru viitorul târg, apoi oraș Adjud. Din Adjudul Vechi, în urmă cu peste două secole, o parte dintre locuitori s-au mutat pe locul actualului oras Adjud, siliți poate de revarsările râului Siret sau cine știe din ce alte motive. Astfel a apărut târgul Adjud denumit mult timp Adjudul Nou, dar în nomenclatorul localităților din România i s-a spus doar Adjud, iar din 1968 chiar municipiul Adjud.
Deci adjudeanul Naghi figurează că a venit pe lume la anul 1932 în acest loc al rădăcinilor municipiului Adjud și anume Adjudul Vechi. În vremea când regizorul nostru vedea pentru prima dată zorii lumii, moșia Adjudului și cel nou și cel vechi sau, mai limpede, extravilanul celor doua localități erau stăpânite de d-na Elena Lahovary împreună cu familia sa. Elena Lahovari ,după cum amintesc documentele și materialele care au văzut lumina tiparului scris sau electronic era fiica lui Ilie Niculescu Dorobanțu și nepoata marelui I. C. Bratianu și s-a căsătorit, cum altfel, decât cu un flăcău provenit din ultracunoscuta familie Lahovari anume Emil Lahovary.
Însă pe lângă bunurile din ținutul Putnei această familie, fabulos de bogată, Niculescu -Lahovary mai deținea și un palat în stil neogotic la București pe strada Orlando, azi Gina Patrichi, altul în indiviziune pe strada Gheorghe Manu, inspirat din minunile imobiliare ale regilor Franței de pe valea Loarei și încă unul pe la Cosoba în județul Giurgiu. Dar suficient despre acești nababi care, probabil, au stat foarte puțin în colțul nostru de județ, la Adjud, preferând opulența caselor de la București sau din altă parte a lumii pe unde or mai fi deținut numerose proprietăți. Revenind la regizorul Naghi putem afla că, într-o casă închiriată de părinții săi, întrucât meseria tatălui nu le-a dat răgaz să se stabilească într- un loc, a venit pe lume o mogâldeață despre care, posibil, nici măcar ursitoarele nu i-au ghicit în totalitate destinul. Pentru că soarta lui s-a împletit în cumplitele vremuri ale lui Gheorghe Gheorghiu Dej cu câteva opere ale marelui Ion Luca Caragiale, în special cele care au plăcut orândurii de atunci deoarece subliniau cât de putredă, coruptă și falsă fusese societatea burgheză de până la instalarea regimului comunist, legal și moral, așa cum voia sa pară. Astfel, chiar dacă ăsta a fost motivul, au apărut pe peliculă câteva bijuterii cinematografice.Primul film cu un Birlic magistral a fost ”Două lozuri”, următorul,”Telegrame”, în care Birlic, Giugaru și Niki Atanasiu se depășesc unul pe altul în talent,iar ”D-ale Carnavalului”, o reușită cinematografică deplină, deși această realizare a lui Caragiale este considerată ceva mai slabă.Reluând, Gheorghiță Naghi, care în maghiară înseamnă ”mare” și prin carieră și-a confirmat semnificația numelui, la două zile de la naștere a fost declarat la Primăria comunală din fotografia alăturată în vederea instituirii stării lui civile, peste o lună a fost botezat la Biserica ce poate fi admirată alăturat prezentelor rânduri, iar mai târziu e posibil să fi urmat prima clasă primară a școlii din sat, a cărei înfățisare nu poate fi alta decât cea din fotografia alăturată executată ca și celelalte în jurul anului 1940.
Florin Marian Dîrdală, cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Articol republicat din ediția 10.03 2022
