Despre comuna Găuri localnicii cunosc că este vechiul nume, de până în 1964, al comunei Livezile, care în anul 1968 s-a unit cu comuna Vizantea rezultând comuna Vizantea- Livezi. În această zonă geografică s-au stabilit sau au locuit dintotdeauna moșii și strămoșii actorului Cornel Coman, botezat la nașterea sa din anul 1936 Alexandru Corneliu Coman.

Revenind la tatăl său, în anul 1904, Alexandru Coman a fost declarat la ofițerul de stare civilă al comunei Găuri și ulterior s-a dovedit un copil ascultător, a urmat cursurile Școlii primare mixte din comuna Găuri pe care a absolvit-o în anul 1916 cu media generală 6,25, știut fiind că pe vremuri și mai ales în mediul rural școala era văzută de capul gospodăriei mai mult ca un moft, așa că toți copiii erau trimiși mai des la muncă decât la cursurile școlare. Cu toate acestea, Alexandru termină în zorii Primului Război Mondial acea școală modestă din comună și acest lucru s-a dovedit foarte util deoarece în anul 1931 când și-a deschis o afacere în satul natal, la Registrul Comerțului, a depus și acest certificat matricol, pe baza căruia a dovedit că are competențele necesare pentru a administra o astfel de afacere. 

Afacerea consta într-o cârciumă cu vin și bere, băcănie, mărunțisuri, manufactură, fructe și lemne intitulată „Magazin Universal”, din profitul căreia și-a crescut copiii, câți le-au fost dăruiți, iar din ce a agonisit de pe urma comerțului a cumpărat și peste 10 hectare de pământ în marginea satului și încă vreo două case, una la Vidra și alta la Focșani, pe care probabil le-a ținut închiriate mai tot timpul, aspecte care i-au îmbunătațit și mai mult starea materială, așa că familia Alexandru și Magdalena Coman, firește, au vrut să-și trimită toți copiii la cele mai bune școli. Mai mult, chiar casa din Focșani, de pe strada I L Caragiale nr. 5, acolo unde era localizată, a fost folosită de familia Coman mai ales pentru zilele petrecute la Focșani, atât de părinți cât și de copiii înscriși pe la școlile din târg.

În ceea ce-l privește pe Alexandru Corneliu Coman (actorul), acesta a venit pe lume în 1936 , a urmat cursurile Școlii primare, iar din anul 1946 a fost trimis să studieze în prima clasă la Liceul Unirea (actuala clasă a V-a ).

Dar aici planurile părinților au fost date peste cap. Fiind un copil sensibil, s-a înfricoșat de larma și de lumea multă și pestriță a Focșanilor, el care era obișnuit cu văile și crestele liniștite pe care era așezat satul Găuri și nu a reușit să se acomodeze în acest nou loc. În anul școlar 1946-1947, rezultatele nu au fost bune și anul următor a repetat aceeași clasă a I-a, care, de asemenea, a început dificil și s-a terminat și mai greu. Cele mai mari note le-a obținut la religie, la igienă, desen și la educație fizică. A amânat examenul de final de an din iunie tocmai în luna septembrie și abia este declarat promovat. În anul școlar următor 1948-1949 are loc și reforma învățământului, când clasa a II-a de liceu devine a VI-a gimnazială, însă din nou, emoțiile, sensibilitatea sau necazurile părinților cu regimul comunist l-au blocat definitiv în acest nou an școlar, reușind să obțină doar o notă de 8 la limba rusă, după care este retras și nu mai este identificat ulterior la acest liceu, așa că cel mai probabil, fie a studiat pe la un gimnaziu, apoi o școala mixtă de 10 ani de la Panciu, adică mult mai aproape de casă.

Trebuie menționat că drumul de la Panciu prin Străoane, Răcoasa și Câmpuri până la Vizantea avea o lungime de aproximativ 35 de km, față de dublul de 70 de km până la Focșani, așa că o fi fost și ăsta un motiv, dar să nu uităm că familia Coman avea și acea locuință de la Focșani, de pe strada I L Caragiale nr. 5, unde copiii puteau rămâne cât doreau.

Dar poate fuseseră obligați să revină la Găuri, pentru că în această perioadă au început problemele cu regimul tovarășilor instalați temeinic la cârma țării, datorită tatălui care fiind cârciumar de meserie și posesor de mult pământ precum și de numeroase case era privit ca un burghez însetat de sângele compatrioților săi.

Poate că și acest lucru a fost decisiv pentru retragerea lui Cornel Coman de la Liceul Unirea, fiindcă s-a scris prin alte materiale că a fost adoptat de bunic (cu pământ mai puțin), a devenit frate cu tatăl în acte și astfel a mai putut urma cursurile școlare în acele vremuri nesigure și pline de riscuri pentru anumite categorii ale populației.

La domiciliul părinților din Găuri, persecuțiile regimului erau departe de a se fi încheiat și tatăl, Alexandru Coman, se zice că a mers și vreo doi ani la închisoare, deși pe site-ul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului nu figurează vreo fișă penală a acestuia. Ceea ce este sigur, conform arhivelor locale, e că atât tatăl, cât și mama sa au intrat în atenția autoritaților, fiind declarați în anul 1950 persoane nedemne de a vota și acest lucru a venit la pachet cu alte sancțiuni, inclusiv aceea de a fi declarat chiabur, cu toate neajunsurile ce decurgeau din această categorisire (impozite enorme, anchete periodice, acces condiționat la studii pentru copii). Din fericire, în anul 1953 a fost luat în discuție statutul de chiabur al lui Alexandru Coman și pe baza observațiilor comisiei ce i-a analizat solicitarea, s-a concluzionat că trebuie scos din această categorie - ciumată - întrucât nu mai existau motive pentru a fi menținută această măsura, dar să fie inclus la categoria mijlocaș. Cu toate aceste neplăceri sâcâitoare pe care le trăia familia sa, cel ce a devenit actorul Cornel Coman a mers mai departe, a terminat cursurile școlare, a muncit între timp pentru a nu mai fi o povară pentru părinți și nu s-a lăsat până nu și-a văzut visul cu ochii, acela de a deveni unul din cei mai înzestrați actori români, poate unul dintre cei mai mari, dacă nu ar fi venit peste el, prea repede, în urma cu 40 de ani, un sfârșit nemilos. Dar despre partea aceasta a vieții lui Cornel Coman mai multe se pot citi în sursele electronice următoare:

VIDEO:romaniacultural