In memoriam CORNELIU DIACONU - învățător și director la Scoala Păunești
Joi 17 ocrombrie a fost o zi tristă în Păuneşti. Un om deosebit, d-l CORNELIU DIACONU, a fost condus pe ultimul drum. Pentru că am avut onoarea să-l cunosc şi să-i iau un interviu cu trei ani în urmă, consider că ar fi un gest de respect să-i înfăţişăm aici câte detalii autobiografice.
Născut la 14 februarie 1936 în comună Tătărăni – Vaslui, la 15 km de Albiţa. Mama a fost casnică. A urmat şcoala la Tătărăni în perioada războiului când membrii familiei au fost mutaţi, în martie 1944, din apropierea frontului în comuna Cezieni de lângă Caracal. În drum spre noul domiciliu a trecut prin Bucureşti şi a văzut urmele distrugerilor după bombardamentul devastator asupra Gării de Nord din 30 martie 1944. După finalizarea studiilor gimnaziale în comună, a urmat Şcoala Normală la Bârlad absolvind-o în 1954 şi a fost repartizat învăţător în comuna Pochidia în apropiere de Bârlad. De altfel, a avut încă trei fraţi şi toţi au urmat o carieră didactică fiind învăţători, unul dintre fraţi, Diaconu Mihai, ajungând inspector la ISJ Vrancea. De asemenea, un cumnat, Bordeianu Nicu, a fost profesor de matematică şi inspector şcolar general o lungă perioadă.
A ajuns în Vrancea cu familia când tatăl, inspector financiar la Bârlad, a fost transferat la Năruja şi apoi la Panciu. A predat în Vrancea la Colacu, comuna Valea Sării, apoi a urmat serviciul militar de doi ani la Artilerie Călare Slatina, afimrând apoi că că „armata te căleşte, te învaţă cu greul”. Reîntors din armată a ajuns învăţător la Părosu - Tichiriş, apoi la Şerbeşti-Vidra până în 1959. A fost numit director la Andreiaşu, dar a refuzat. A venit la Păuneşti în septembrie 1959 pe urmele surorii sale mai mari, Florentina, directorul Spulber Ştefan repartizându-l la Şcoala Bou (azi Viişoara), unde a stat un an.
De la Viişoara s-a transferat la Centru ca profesor de sport unde a introdus handbalul care a adus rezultate frumoase şi un renume comunei Păuneşti. Atunci s-a şi constituit o echipă de handbal cu elevi de la clasele mari cu care a participat la diverse competiţii. Directorul Spulber a plecat la Adjud, propunându-l ca succesor la funcţie în locul său, funcţie pe care a deţinut-o timp de 10 ani: 1961-1971. A fost o perioadă grea, cu o şcoală la Centru neîncăpătoare, cu clase improvizate la Primăria veche (fostul CAP) şi în câteva case din sat precum la Mocanu (astăzi în zona fam Ciubotaru, peste asfalt). Atunci au fost construite şcolile din Centru (1964) şi din Viişoara (1965), colectivul atingând circa 75 de cadre didactice (azi sunt sub 35 de dascăli).
În perioada 1971-1975 a fost director la Căminul Cultural şi locţiitorul secretarului comunal de partid. Ca director a contribuit la ridicarea actualului Cămin din centru care a fost modernizat în ultimii ani. Exista atunci o formatie corală (dirijor înv. Ştefan Gorghiu) şi un grup de dansuri în acea perioadă.
Din 1975 până în 1983 a deţinut funcţia de primar al comunei Păuneşti, fiind şi deputat în Consiliul Comunal. Mărturisea că a încercat să rezolve problemele oamenilor, una dintre ele fiind ale locuitorilor de pe Scurta ameninţati să le fie distruse grădinile pentru sistematizarea prin care regimul comunist dorea să extindă terenurile agricole. Foarte probabil că au fost şi nemulţumiri, primarul fiind cel care trebuia să fie un factor de echilibru între cetăţenii comunei şi cerinţele factorilor politici de la nivel judeţean.
La 1 ianuarie 1984 s-a reîntors ca învăţător la Bostăneşti până la pensionare, pe 14 februarie 1996. Aşa cum mărturisea, a dorit să revină „în branşă”, adică alături de colectivul de cadre didactice alături de care şi-a început lunga carieră. Dascălii nu l-au uitat şi în 2015 a fost invitat la sărbătorirea a 150 de ani de şcoală la Păuneşti, primind o plachetă ca fost director al şcolii. A rostit o scurtă cuvâtare emoţionantă lăsând impresia unui om cu o mare experienţă, dar şi devotat şcolii.
Tocmai de aceea astăzi, (n.r.joi 17 octombrie 2019) prezenţa multor colegi de şcoală, înainte ca alaiul de înmormântare să iasă din curtea familiei Diaconu, învăţătorul Leu Antofi a ţinut o cuvântare cu amintiri şi aprecieri pentru implicarea d-lui Diaconu în viaţa şcolii şi a acestei comunităţi pe care a cunoscut-o, poate, mai bine decât păuneştenii născuţi aici. Un om mare pe care, cu siguranţă, în funcţiile pe care le-a avut, nu toţi l-au iubit, dar foarte mulţi l-au respectat. Dumnezeu să-l ierte!
Text informații:Scoala Gimnaziala Paunesti - Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
Foto | Membrii echipei „AlCitizens” a CN „Al.I.Cuza” Focșani premiați cu câte 5.000 lei iar profesorii mentori cu câte 10.000 lei
De același autor
