In memoriam – Romulus Marcu (1942-2019) | Oamenii mor, dar faptele lor nu mor niciodată!
Astăzi se împlinește, un an de la plecarea celui care fost, Romulus Marcu – Romică (1942-2019), așa cum îl apelau prietenii sau rudele.
Se împlinește, vai, un an (13 nov. 2020) de la plecarea celui care fost, Romulus Marcu – Romică, așa cum îl apelau prietenii sau rudele.
Dacă pomenim oamenii prin prisma faptelor pe care le-au săvârșit în timpul vieții, atunci trebuie să ne aplecăm asupra celor care au fost lângă noi, pentru că putem găsi exemple demne de urmat chiar dacă nu sunt spectaculoase în bine sau rău, indiferent de condiția socială a fiecăruia.
Romulus Marcu, de loc din Cârligele – Vrancea, provenea dintr-o familie de oameni gospodari, care s-a mutat la Focșani, tatăl său fiind funcționar de stat. A făcut studii liceale la Liceul ,,Unirea”, azi Colegiul Național, apoi a urmat o școală postliceală de bibliotecari la Bârlad, unde a cunoscut-o pe viitoarea soție, azi îndurerata Doamnă Marcu.
Născut în timpul războiului, a avut o copilărie zbuciumată, dar sănătoasă. Ca toți cei din generația sa, a cunoscut toate greutățile schimbării de regim politic.
Educația primită în familie l-a condus în toate împrejurările vieții și chiar atunci când conjunctura i-a devenit favorabilă nu și-a schimbat comportamentul. Nimeni nu i-a reproșat vreo comportare nepotrivită cu statutul său de om sau de activist politic.
După evenimentele din 1989, pentru calitățile sale de om corect, fostul inspector general, al ISJ Vrancea de după revoluție, i-a oferit postul de administrator al nou, reînființatei instituții, Casa Corpului Didactic.
Puțini sunt cei care cunosc contribuția lui Romulus Marcu la recuperarea, gospodărirea și îmbogățirea patrimoniului instituției. În calitatea sa de administrator, iarna, aproape zilnic, ne urcam pe clădire, dădeam zăpada jos de pe clădire, pentru că infiltrația apei prin acoperiș amenința fondul de carte de la parter.
În timpul reabilitării și extinderii clădirii unde se află sediul CCD, venea în fiecare dimineață la orele 5-6, deschidea ușa de la intrare și asista la preluarea materialelor de construcție.
La masa de ,,recepție” a lucrării, un muncitor mai ,,prieten cu Bachus”, se plângea că el, în prag de pensionare, n-a reușit să vândă măcar un sac de ciment pe 1-2 sticle de... bere. ,,Vinovat” era nimeni altul decât Romulus Marcu pentru că era tot timpul cu ochii pe consumuri, sarcină încuviințată de inginerul-șef la cererea directorului.
După ieșirea la pensie, Romulus Marcu a fost alături de Asociația Personalului Didactic ,,Simion Mehedinți”, fiind ,,trezorerierul” acesteia de la înființare, lucru pentru care i-am mulțumit și pomenim în veac. Tot el era cel care avea grijă de distribuirea publicației CCD, Vârstele școlii.
Viața și faptele lui Romulus Marcu ar trebui să fie un exemplu și un îndreptar, în special, pentru generațiile care în timpul vieții traversează schimbări de sistem de stat și politic.
Pomenirea este în fapt, singura recunoștință pe care ne-o exprimăm față de înaintași, față de faptele lor, pomenirea este adevărata legătură între generații.
Când îi pomenim pe cei foarte apropiați, fie rudele sânge, fie cei cu care ne-am intersectat în viață, ne rugăm pentru sufletul lor, iar argumentul rugăciunii noastre sunt faptele celui pentru care ne rugăm.
Azi îl pomenim și noi pe Romulus și ne rugăm Domnului Dumnezeu să-l așeze în rândul drepților!
Costică NEAGU
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Local
Foto | Activități preventiv - informative desfășurate de jandarmi în unitățile de învățământ din Vrancea
Ziarul de Vrancea, 26 apr 2024
De același autor
Profesorul vrâncean Costică Neagu: Scrisoarea deschisă a președintelui Nicolae Manolescu publicată cu puțin timp înainte de a muri
Costică NEAGU, 4 apr 2024
