Local

Foto | La pas, într-o călătorie imaginară prin trecutul județului Vrancea

Florin Marian Dîrdală
27 sep 2020 4268 vizualizări

Cu siguranță, pământurile ce alcătuiesc azi teritoriul județului Vrancea nu sunt cele mai frumoase din țară, dar nici cele mai urâte. Cam la fel ca România, despre care școala din vremea comunistă propovăduia că este cea mai armonioasă și fericită țară din lume, semănând cu un buchet de flori ce-și are rădăcinile scufundate în apa Mării Negre. În realitate, România nu a fost, nu este și nu va fi cea mai atrăgătoare țară de pe mapamond, însă sigur este mai minunată decât numeroase alte puncte geografice ale Planetei, așa că ne putem bucura atât de ea, dar, de ce nu, și de frumusețile județului în care ne-am născut și trăim și pe care-l putem lăuda când e cazul, dar îl și putem critica atunci când acest lucru este necesar. 

Așadar, într-o călătorie imaginară îmbinată din crâmpeie de trecut și secvențe din prezent, județul Vrancea se poate prezenta, să zicem, începând cu Valea Milcovului. Râulețul de la care își trage numele nu este cine știe ce apă, nu este vreun Olt sau Siret, dar a reprezentat pentru poporul român un reper geografic foarte important pentru că sute de ani a despărțit pe frații de o singură limbă, credință și obiceiuri.

Istoria lui și a satelor pe lângă care șerpuiește a fost scrisă de oameni mai iscusiți (Tiroiu, Giurgea, Deșliu) și e greu să-i depășim, așa că pentru moment putem alege cel mult să mergem la întâmplare, cu ochii minții, pe făgașul acestei ape, de exemplu spre amonte, acolo unde putem găsi pitoreasca comună Broșteni și cum arătau în urmă cu o sută de ani bisericile și școlile de acolo. Pentru că drumul către Andreiașu la începutul veacului trecut era mult mai dificil decât în prezent, ne putem ajuta cu o excursie întreprinsă în perioada interbelică de fostul prefect Vasile Tiroiu, cel care, însoțit de persoane de diferite vârste, a ajuns până la satul Răchitașu mergând de-a lungul Văii Milcovulului, prin defileul crestat de-a lungul mileniilor de apele acestui râu neînsemnat, dar uneori mai furios decât marea. Excursioniștii au călcat și pe pajiștile muntelui Răiuț, pline cu turme, prin poienile cu fân înalte până la brâul omului, au urcat prin apropierea Focului Viu până la primăria și școala din Andreiașu de Sus, dar sigur au trecut și au privit la biserica și școala din satul de jos, cu acelasi nume, Andreiașu. 

De mult timp, centrul comunei se găsește în partea stângă a Milcovului, la Andreiașu de Jos, pentru că la satul cel de sus se ajungea mai greu în trecut, iar la vremea când Milcovul venea vijelios nici nu se mai putea trece cu săptămânile în partea cealaltă. Din acest motiv, în istorie, Andreiașu de Sus a fost comună de sine stătătoare, dependentă de fostul județ Râmnicu Sărat, iar Andreiașu de Jos, aparținând fostului județ Putna, a reprezentat un simplu sat în cadrul comunei Reghiu.

Lăsând la o parte zona, cu dealurile înalte printre care curge râul analizat de față, ne putem și noi, și cei din vechime, întoarce, opri și delecta cu podgoria veche și nouă a Vârteșcoiului și a Faraoanelor, unde sediile administrative, școlile și lăcașurile de cult, așa cum erau ele altădată, sigur ar fi atras privirile celor ce le vedeau pentru prima dată. Dar călătorii, îndrumați sau nu de prefectul amintit mai sus, ar fi admirat, pe lângă podgoria cea întinsă a regiunii, și conacele locului, anume cunoscute după foștii proprietari ca Simionescu Râmniceanu sau Duiliu Zamfirescu. Primul este cel despre care lumea literară nu ezită să-l asemuiască cu Tănase Scatiu, personajul principal al celor mai bune romane semnate de titularul celui de-al doilea conac din zonă, și anume diplomatul, poetul, romancierul și omul politic Duiliu Zamfirescu.

Totodată, drumețul sau drumeții ar fi intrat cu siguranță în cel mai fălos minipalat dintre vii, cel al familei Păcleanu, care rezistă și în prezent, cu tâmplăria devastată și fațada neîngrijită, dar care nu se dă bătut în fața vremurilor noi și nici nu pare că vrea să dea vreun motiv proprietarilor că ar trebui demolat.

Întorcându-ne la firul apei noastre, aceasta udă în aval marginile satului Florești, în prezent localitate componentă a comunei Câmpineanca. De-a lungul așezării, cele mai ochioase edificii ar fi fost tot primăria, școala și biserica, conform fotografiilor alăturate, dar cea mai interesantă clădire din trecut era reprezentată de un Ateneu, zis parohial, care nu se mai întâlnea prin alte comune din judet.

Tot așa, mai departe, Valea Milcovului străbate comuna Golești, despărțind-o de Focșani, și intră pe teritoriul comunei Milcov care, din 1968 până în 2004, a conținut și satele Răstoaca și Gologanu. În prezent, acestea au redevenit comune, iar Milcovul, fost Risipiți, cum i se mai spunea, poate fi cunoscut mai bine din monografia localității, de unde se poate afla că aici era centrul puterii economice a unei familii celebre în vremurile demult apuse, anume Robescu, bine știută, nu numai printre clăcașii acestor pământuri, ci și de lumea „scuturată” de la Focșani, Sinaia și inclusiv de la Galați. Mai mult, un membru a poposit și pe la București, acolo unde a lăsat și o stradă cu numele său și amintirea unui mandat de primar. La final, Milcovul curge din ce în ce mai liniștit și mai secătuit de puteri prin localitatea Răstoaca, unde se și varsă în Putna, al doilea râu ca mărime din județ, după Trotuș, și cea mai importantă apă din Vrancea, cu un traseu neîntrerupt de la izvoare până la vărsare. Întâlnirea celor două cursuri de apă simbolice ale ținutului nostru (Putna și Milcov) se petrece la o azvârlitură de băț de pădurea Dumbrăvița, cea care a fost cât p-aci să încapă pe mâini nepotrivite, cam după același scenariu care a funcționat ireprosabil în cazul pădurii Petrești.

Florin Marian Dîrdală

Florin Marian Dîrdală este cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.