Cum s-a produs în trecut, la Focșani, pâinea noastră cea de toate zilele. De la brutăriile de altădată la cuptoarele moderne de azi
De când omul a aflat că acest aliment obținut din făina de grâu nu este doar bun la gust, ci și foarte hrănitor, nu a mai renunțat la el. Invenția este disputată de două popoare vestite ale antichității, egiptenii și grecii, și după toate indiciile se pare că Egiptul ar fi locul de apariție al unui prim produs asemănator pâinii. Grecii au preluat ideea și au dezvoltat-o într-un mod industrial, prin realizarea a numeroase derivate gustoase ale pâinii precum franzelele, împletitele, cele amestecate cu cartofi, ceapă, măsline etc etc. La noi în țară treburile în acest domeniu s-au mișcat mai greu, secole la rând oamenii și-au obținut acest produs în casă, la cuptorul din curte sau l-au copt pe plită.
Aceasta până în secolele al XIX-lea și al XX- lea când, de producerea pâinii au început să se ocupe anumite stabilimente, parțial industriale și parțial comerciale, deoarece acolo se producea și pâine la cuptor și tot în acel loc se și comecializa.Este vorba de brutăriile românești din vechime, despre care găsim în documentele de arhivă câteva date interesante.
Aflăm, de exemplu, că la Focșani pe 28 ianuarie 1928 existau 19 brutării și 11 covrigării, la care lucrau un număr de 130 de lucrători brutari (pe atunci orașul avea cam 25 000 de locuitori) Si autoritățile au constatat prin Consiliul de Igienă alcătuit, la vremea respectivă, din reprezentanți publici de la diferite instituții că este necesar ca lucrul de noapte în brutării (așa se lucra în acest domeniu pentru ca dimineața clienții să beneficieze de pâine caldă), să fie înlocuit cu lucrul de zi în toate aceste brutării. Iar acest aspect nu a fost așa, un capriciu, ci a fost votat de toți patronii și de toți membrii Consiului de Igienă al Focșaniului. Motivul era simplu: Deoarece lucrătorii brutari desfășurau serviciul lor noaptea, nu puteau fi observați foarte bine de patron sau de responsabilii brutăriilor, așa că cel mai adesea veneau în stare de ebrietate la lucru. S-a dat și un exemplu, cum că la o brutărie, un lucrător a vomat în covata de aluat ce se frământa, iar dacă nu ar fi fost văzut pe fereastră de sergentul de stradă, acea pâine ar fi fost dată în consumație. La alte brutării lucrătorii au fost prinși frământând în pielea goală, noaptea. Din aceste motive și multe altele s-a hotărât ca activitatea în aceste stabilimente să se desfășoare doar ziua.
În ceea ce privește controlul pâinii din Focșani, acesta se făcea la Laboratorul de Chimie din Bacău și la o astfel de analiză, pentru o pâine cu cartofi de la o brutărie locală s-au verificat proprietățile, aciditatea, examenul microscopic, impuritățile și s-a constatat că pâinea este bine preparată și bine coaptă. Totodată s-a verificat și ce cantitate de cartof este adaugată la respectiva pâine.
Cam astea erau problemele în fabricarea pâinii la Focșani în acele timpuri Si astfel erau coordonate stabilimentele unde se producea aceasta. Afacere foarte importantă care, la momentul instalării regimului comunist, a făcut cu ochiul acelor noi autorități. Prin legea naționalizării mijloacelor de producție nr. 119 din 11 iunie 1948, toate brutăriile din oraș au fost confiscate cu maximă iuțeală și trecute în subordinea Primăriei Focșani. S-a mai înființat în anul 1949 Intreprinderea de Paste Făinoase, ce se chemase mai înainte fabrica Spicul sau Kaufman, iar în 1950 o altă întreprindere în același domeniu, cea de panificație.Toate acestea au fost comasate în mod centralizat, așa cum dorea să controleze regimul întreaga economie și a apărut la marginea Focșaniului, pe șoseaua ce duce la Brăila și Galați, Intreprinderea de Morărit, Panificație și Produse Făinoase (IMPPF) Vrancea. Aceasta a funcționat și a produs pâine pentru Focșani și cea mai mare parte a județului, deși în anii premergători Revoluției, produsul acesta de bază a fost pus pe sistem de cartelă, un procedeu umilitor pentru români și România care se lăuda, an de an, cu producții record de grâu. În 1990 această Întreprindere s-a privatizat prin hotărâre de Guvern și a devenit S C „Ceres” SA care a rezistat în același loc și sub această denumire până în 2001. Atunci economia de piață sau datoriile, ori cine mai știe ce, au obligat-o să se dividă în mai multe unități dintre care una, S C „Vranpan” a rămas în continuare să folosească vechiul sediu din Focșani, Bulevardul Brăilei. Nici așa nu a fost bine, ”Vranpanul” nu a rezistat și a fost absorbit sau preluat în 2003, de o unitate din Galați, S C „Vrangal”. După această schimbare făbricuța de pâine de la Focșani a ajuns doar un punct de lucru, subordonat unității mari de la Galați. Toate acestea s-au întâmplat pe vremea când director era economistul Bogdan Corneliu. În prezent la fostul sediu al marii Întreprinderi de Morărit și Panificație Vrancea nu mai există nimic ce să amintească de vechea activitate, poate doar un mic magazin care vinde cereale. Și mai mult, chiar întreg ansamblul fostei fabrici de pâine este scos la vânzare de ceva timp. Un astfel de deznodământ se putea prevedea, încă de acum mult timp în urmă, mai ales de către specialiști. În prezent pâinea se produce în zeci de locuri, cu mijloace tot mai moderne, instalate până și în marile magazine de promenadă din orașul nostru. Așa că, cine mai avea nevoie de o astfel de unitate mamut, cum a fost respectiva întreprindere? Ceea ce a rămas, încă, valabil este soarta foștilor salariați care au ieșit sau urmează să iasă la pensie. De ce? Pentru că atunci când își caută vechimea, salariile și sporurile obținute (pe când lucrau ei evidența Revisal nu era introdusă) la fosta unitate din Focșani nu mai au ce găsi. Dar aceasta nu e problemă. Deoarece s-a avut grijă ca arhiva să fie pusă la adăpost. Nu ca la arhiva S.C „Zboina” S A , vestita unitate desprinsă după 1990 din schema îmbunătațirilor funciare. Arhiva fostei Intreprinderi de Morarit si Panificație Focșani-Vrancea, începând cu anul 1950, se află, nu chiar în județul nostru, ci în județul vecin, la Galați. Și cine crede că mai poate obține ceva informații ajutătoare unei bune alcătuiri sau completări a dosarului de pensionare poate scrie la următoarele coordonate:
- S.C. Montero Group S.R.L Galaţi, Str. Păunului nr. 6, Judeţul Galaţi Tel. mobil: 0766270574; 0744188356 Tel. fix: 0236-320808; 0236-320808, adrese de e-mail: office@monterogroup.ro; monterogroup@yahoo.com, site-ul: www.monterogroup.ro
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
