Uneori, o ţigară îţi poate salva viaţa
Director executiv al companiei Morgan Stanley, Greer Epstein nu îşi lua aproape niciodată pauză şi părăsea foarte rar biroul ei de la etajul 67 al WTC. Cu 20 de minute înainte de ora 9, în dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001, a primit un telefon de la un prieten. "Ce-ar fi să ieşi la o ţigară?". Amicul ei voia să discute despre o întîlnire de afaceri viitoare. Încurajată de vremea calmă şi de cerul limpede, Epstein a răspuns afirmativ şi a ieşit din birou. În timp ce cobora cu liftul, a simţit o zduncinatură, pe care însă a ignorat-o deoarece liftul avea mereu probleme. În momentul în care a ieşit afară şi şi-a aprins ţigară, a văzut cum oamenii din jurul ei se uitau disperaţi în sus. Hîrtii cădeau din cer, iar la etajele superioare ale Turnului de Nord se observă foc şi fum. În clădire se căscase o gaură imensă, iar Epstein îşi aminteşte că s-a întrebat: "Cum vor repara asta?". În acel moment, un avion de pasageri a intrat în biroul său din Turnul de Sud. Ea susţine că, dacă nu şi-ar fi luat acea pauză, ar fi murit în atentat. "Nu îmi luasem niciodată o pauză înainte de prînz. A fost un lucru care s-a întîmplat în ziua aceea. Şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta". Astăzi, ea le spune colegelor sale să nu lase că vieţile lor să fie conduse de cariere. "Trăiam în lumea Morgan Stanley. Viaţa era job-ul meu. Înainte să fiu concediată, am lucrat pentru ei aproape 20 de ani. Totul avea legătură cu munca. Nu mi-am luat vacanţe. Astăzi, le spun oamenilor: Nu mai amînaţi. Luaţi-vă vacanţă. Faceţi-vă timp pentru familie". Epstein afirmă că momentele prin care a trecut la 11 septembrie au scutit-o şi de criticile mamei sale: "Nu mi-a mai făcut niciodată observaţie din cauză că fumez".
"De ce eu?"
Daniel Belardinelli este unul dintre cei care continua să plîngă şi să se întrebe "De ce eu?". Unchiul său, William Cashman, planificase o excursie la Parcul Naţional Yosemite şi l-a invitat şi pe el. Cashman a cumpărat două bilete la zborul 93 al companiei United Airlines, de la Newark (New Jersey) la San Francisco, pe data de 11 septembrie. Cu o săptămînă înainte de plecare, Belardinelli l-a sunat pe unchiul său să-i spună că, din cauza unor obligaţii la serviciu, nu mai poate merge. William Cashman nu a mai ajuns nici el la Yosemite. A murit împreună cu pasagerii şi echipajul cursei 93, după ce s-au luptat cu atacatorii şi au provocat prăbuşirea avionului în apropiere de Shanksville, în statul Pennsylvania. Belardinelli s-a învinovăţit luni de zile pentru că l-a lăsat singur pe unchiul său. Într-un final, a ascultat de sfatul socrului sau care i-a spus: "Trebuie să-ţi trăieşti viaţa. S-au mai întîmplat dezastre şi în trecut".
Un cocktail pentru Fangman
Elise O'Kane, însoţitoare de zbor pentru United Airlines, urma să lucreze în acea lună în tura ei obişnuită, de la Boston la Los Angeles. În august însă, cînd şi-a stabilit programul zborurilor pentru septembrie în sistemul computerizar al companiei, a inversat din greşeală două numere din codul său şi a primit un program greşit. A reuşit să facă schimb cu alte colege, modificîndu-şi toate cursele - cu excepţia zborului 175 din 11 septembrie. Cu o seară înainte, a intrat din nou în sistemul computerizat şi a încercat să solicite acel zbor. Din cauza unei erori, sistemul s-a dereglat şi, pînă cînd i-a procesat din nou cererea, depăşise cu un minut ora limită pentru astfel de modificări. O'Kane a fost repartizată pentru un zbor Denver - Los Angeles, fapt care a enervat-o. Pe drumul de la parcare pînă la terminalul de pe aeroport, femeia a stat alături de Robert Fangman, un însoţitor de zbor în vîrstă de 33 de ani, fericit că a fost chemat pentru zborul spre California. "Voi bea un Bloody Mary pe plajă. Va fi o călătorie minunată", a spus Fangman. Avionul 175 al companiei United s-a izbit de Turnul de Sud al WTC, iar Fangman şi colegele lui O'Kane au murit. "De ce eu, din toţi oamenii aceia minunaţi? Ce am făcut? Nu sînt un sfînt sau un înger", spune astăzi femeia, amintindu-şi cum a fost îmbrăţişată de colegii săi care aflaseră întreaga poveste. Imediat după atacuri, O'Kane şi-a luat concediu, deoarece "se schimbase ceva în mine". Primul ei zbor după ce s-a întors, în 2005, a fost de la Boston la Los Angeles, cursa 175. A mers la barul de care îi spusese Fangman şi a băut o Bloody Mary în memoria sa. Cu ajutorul CNN, ea a găsit familia lui Fangman, care i-a spus să nu se simtă vinovată de moartea lui.
"Am fost norocos" şi atît
Rob Herzog lucra ca vicepreşedinte de operaţiuni pentru compania de asigurări Marsh & McLennan's, la etajul 96 al Turnului de Nord. În mod obişnuit, la ora 8:45 era la birou, însă, în ziua aceea, s-a oprit la un oficiu poştal, după care a luat un metrou local spre serviciu, în loc să se urce într-o garnitură expres. A întîrziat 5 minute şi, în momentul în care a ajuns la World Trade Center, un Boeing 767 intrase deja în clădire. "Am fost norocos", spune bărbatul, care nu crede că a fost salvat de intervenţie divină sau de poziţia astrelor. Compania Marsh & McLennan a pierdut 295 de angajaţi în atac.
