Internațional

O radiografie a revoltei din Paris

Ziarul de Vrancea
7 nov 2005 370 vizualizări
Pina in 2002 Guvernul de stinga a abordat o politica de educatie pentru a facilita integrarea populatiei sarace si defavorizate n Guvernul de dreapta numit de Jaques Chirac a trecut imediat la o politica de represiune n astfel, in cartierele dificile, inteventiile se faceau numai pentru arestari si doar cu efectivele de ordinul unui pluton (23-30 politisti)

De peste 11 nopti, Franta arde. In fiecare noapte, la periferia Parisului si a marilor

orase, sute de vehicule, magazine, scoli si gradinite cad prada flacarilor. Politia este

neputincioasa iar pompierii fac cu greu fata dezastrului. Ce a putut declansa dintr-o

data o asemenea explozie de violenta intr-o tara in care manifestari de acest gen au

fost necunoscute pina in prezent?


De mai bine de 20 de ani, in jurul Parisului si al marilor orase franceze s-au format cartiere -

ghetou numite «cites». Populatia este formata in mare parte din imigranti veniti din fostele

colonii si in special de origine araba, din tarile Maghreb-ului. La epoca respectiva, in timpul

celor 30 de ani gloriosi de dupa razboi, situatia economica a Frantei era infloritoare si cererea

de mina de lucru depasea oferta. Dupa criza petroliera din anii \'70, situatia economica a tarii

s-a schimbat. Primele afectate de somajul masiv au fost familiile de imigranti. Fara mari sanse

de a gasi de lucru si sub privirile neglijente ale guvernelor care s-au succedat, o buna parte

din aceasta populatie si-a gasit refugiu in traficul de droguri si de marfuri furate. O singura

cifra este edifianta: productia anuala de canabis a Marocului, spre exemplu, «exportata» in

mare parte in Europa si in Franta in special, depaseste cifra de 15 miliarde de euro. Suma da

o imagine concludenta despre puterea economiei

ilegale astfel create.


Efectele incompetentei Guvernului

La sfirsitul anilor \'90, guvernul de stinga condus de Lionel Jospin a intreprins citeva masuri

pentru a

facilita integrarea populatiei sarace, in general, si a celei din cartierele defavorizate, in

special. A fost creata o politie de proximitate, prezenta in permanenta in zonele sensibile si

deschisa dialogului. Scolile au primit mijloace suplimentare importante in profesori si agenti

educatori, iar asociatiile care se ocupau de integrarea tinerilor cu probleme au primit fonduri

importante din partea statului. Cea mai eficace masura luata de guvernul Jospin a fost insa

crearea in trei ani a peste un milion de locuri de munca, credo-ul sau fiind ca violenta scade

cind prosperitatea se instaleaza. Venirea la putere cu majoritate parlamentara absoluta a

dreptei liberale in 2002 a schimbat radical situatia. Guvernul numit de Jaques Chirac a trecut

de la o politica de educatie la una de represiune. Mijloacele suplimentare puse la dispozitia

invatamintului au disparut de la un an scolar la altul. Fondurile pentru asociatiile care se

ocupau de integrarea in societate a tinerilor au fost taiate. Politia de proximitate a fost

suprimata si inlocuita cu judecatori de proximitate. Declaratia ministrului

de Interne Nicolas Sarkozi, trecuta cu vederea la epoca respectiva si care trece in bucla

acum la toate posturile TV este elocventa: "Rolul Politiei nu este de a asista tinerii la meciuri

de rugby. Rolul

Politiei este de a investiga si de a face arestari". Dupa noul consemn, politia nationala trece la

fapte: arestari in forta cu mare mediatizare, controale ostentative cu si fara justificare vin sa

perturbe viata locuitorilor din cartierele-ghetou. Consecintele au fost altele decit cele

scontate. Dupa efectul

surpriza de la inceput, bandele de cartier, sprijinite de o parte din populatia agasata, s-au

organizat.

Intrarea unei masini de politie intr-un asemenea cartier genera ploi de proiectile de le etajele

blocurilor. Politistii au renuntat a mai intra in cartierele dificile. Interventiile pentru a face

arestari se faceau numai cu efective de ordinul unui pluton (23 - 30 de politisti).


Introducerea monedei euro a aprins fitilul

Statistici recent scoase la iveala arata ca situatia era scapata de sub control de multa vreme:

de la 1 ianuarie 2005 si pina la inceputul violentelor, numarul vehiculelor arse de catre tineri

delicventi se ridica la 28.000. Pe acest fond de represiune si abandon s-a suprapus o situatie

economica dezastruoasa. Rata somajului a depasit anul acesta 10% pe ansamblul tarii si 40%

in cartierele dificile. De la introducerea euro-ului, preturile au explodat iar cresterea preturilor

la combustibili si la incalzire au inrautatit situatia. In paralel, guvernul liberal a acordat cu

larghete reduceri de impozite claselor superioare si adresate in special celor mai bogate

300.000 de familii din tara. In compensatie au crescut impozitele locale, care afecteaza in

special clasele mijlocii si sarace. Scinteia care a dat foc la butoiul cu pulbere al

nemultumirilor sociale a fost data de ministrul de

Interne Nicolas Sarkozi. Rival al lui Jaques Chirac pentru alegerile prezidentiale din 2007,

Nicolas

Sarkozi a tinut in ultima vreme discursuri radicale axate pe represiune, cu scopul de a atrage

electoratul nationalist din tabara lui Le Pen. Uitind ca este ministrul tuturor francezilor, Nicolas

Sarkozi a tratat locuitorii ghetourilor de "racaille" (golani) promitind ca va curata respectivele

cartiere "cu karcher-ul".


Locuitorii incep sa se organizeze in militii populare

In acest context social si economic exploziv, moartea celor doi tineri urmariti de politisti si

episodul grenadelor lacrimogene aruncare de politisti intr-o moschee la ora rugaciunii n-au

facut decit sa aprinda focul unei nemultumiri sociale care mocnea de multa vreme. Violentele

s-au amplificat noapte de noapte si s-au intins de la un cartier le altul, apoi de la un oras la

altul. Ultimul bilant, cel al noptii de simbata spre duminica, da 1400 de vehicule incendiate iar

numarul magazinelor, scolilor si altor cladiri incendiate este neprecizat. In fata acestor acte,

populatia este impartita. Cea mai mare parte nu este de acord cu violentele, dar intelege

motivatia tinerilor lipsiti de orice viitor. Ultimile stiri arata ca pentru a se proteja, locuitorii incep

sa se organizeze in militii populare. In fata acestei situatii explozive, atitudinea autoritatilor

este ambigua. Ministrul de Interne, Nicolas Sarkozi refuza sa-si dea demisia, asa cum cer

insurgentii, iar presedintele Jaques Chirac nu a dat

inca nici un comunicat oficial.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.