Descoperirea apei pe Luna, o noua epoca in aventura spatiala
Singurul satelit natural al Terrei, situat la o distanta de 348.402 kilometri, ramine in continuare un mister, in ciuda celor 10 misiuni americane cu oameni la bord intreprinse in cadrul programului Apollo din 1968 pina in 1972. "Nu putem contempla in nici o alta parte cu atita claritate epoca in care s-au format Pamintul si alte planete ale sistemului nostru solar", se explica intr-un raport recent Academia nationala americana pentru stiinte. "Interiorul Lunii a conservat intacta istoria primelor etape ale evolutiei planetare si suprafata sa fara aer ofera, de asemenea, o marturie continua a istoriei terestre si a actiunii solare", potrivit aceleaisi surse. Prezenta apei este cruciala pentru viitoarele misiuni cu oameni la bord: va permite furnizarea oxigenului pentru astronauti si va fi utila vehiculelor. Pe suprafata Lunii, un strat de praf, denumit regolit, produs prin impactul meteoritilor, si cu o grosime de citiva metri, contine oxigen usor de extras. Exista, de asemenea, hidrogen in cantitati medii. Oxigenul si hidrogenul pot fi folosite pentru fabricarea carburantului necesar motoarelor rachetei, ceea ce ar putea reduce considerabil costurile explorarii spatiale permitind lansarea navetelor dincolo de atmosfera terestra. Regolitul contine, de asemenea, siliciu, ce poate fi folosit pentru fabricarea panourilor solare. Mai multe societati studiaza posibilitatea de a le fabrica chiar pe Luna, pentru a furniza electricitate viitoarelor colonii ce se vor instala aici.
Heliul 3, suficient sa ajunga intregii lumi
Solul lunar detine, de asemenea, importante rezerve de heliu 3, un izotop neradioactiv al heliului, foarte rar pe Pamint si cautat pentru a fi folosit in procesele de fuziune nucleara. Luna ar contine un milion de tone de heliu 3, in conditiile in care 25 de tone ar fi suficiente pentru a satisface nevoile Statelor Unite sau ale Uniunii Europene. Un asemenea potential a determinat Energia Space Corporation, o companie rusa, sa dezvaluie la inceputul anului 2006 proiectul unei baze permanente pe Luna in decurs de zece ani, care sa inceapa sa extraga pretiosul izotop pina in 2020. Totusi, tehnologia pentru a exploata aceasta resursa ramine inca neclara. Pina atunci, cert este ca NASA a anuntat vineri ca a descoperit importante cantitati de apa inghetata in apropiere de polul sudic al Lunii, ceea ce da sperante de realizare a proiectului implantarii unei baze la aproape o jumatate de secol dupa misiunea Apollo. "Am gasit apa si nu doar putina, ci in cantitati importante", a spus, jubilind, Anthony Colaprete, responsabilul stiintific al misiunii LCROSS (Lunar CRater Observation and Sensing Satellite), care a permis aceasta descoperire. "Sintem in al noualea cer", a adaugat omul de stiinta intr-o conferinta de presa. Michael Wargo, un alt responsabil de la NASA, a aratat perspectivele pe care le ofera aceasta descoperire. "Vom ridica valul misterelor celui mai apropiat vecin al nostru si in acelasi timp ale sistemului solar", a spus el, subliniind ca Luna are "numeroase secrete". Un alt cercetator, Gregory Deloy, de la Universitatea California, considera ca aceasta descoperire este majora si extraordinara. "Arata o noua imagine a Lunii. Nu mai este Luna programului Apollo, ci Luna noastra", a spus omul de stiinta referindu-se la faptul ca analizele facute asupra esantioanelor de sol si roca de pe Luna prelevate de cei 12 astronauti de pe Apollo in cursul celor sase misiuni (1969-1972) nu au relevat prezenta apei, astfel incit oamenii de stiinta au tras concluzia ca Luna nu are apa.
