UE aprobă înfiinţarea unei "armate" care să protejeze frontierele externe
Rolul acestui nou organism este de a evita ca un haos la o frontieră externă a UE, cum a fost acela din Grecia, să provoace din nou panică în Uniune şi să pună în discuţie libera circulaţie în spaţiul Schengen. Înfiinţarea noului organism european a fost aprobată în plen la Strasbourg de către Parlamentul European cu 483 de voturi pentru, 181 împotrivă şi 48 de abţineri. "Legea de funcţionare ar trebui să intre în vigoare în această toamnă", a anunţat Parlamentul European.
Unele state membre UE au manifestat îngrijorări privind menţinerea suveranităţii, fiind preocupate în special de "dreptul de intervenţie" al poliţiştilor de frontieră europeni, lucru pe care Comisia doreşte să îl poată impune într-o ţară copleşită de fluxul de imigranţi, chiar dacă statul respectiv nu solicită ajutor. În textul adoptat, Consiliul (deci statele membre UE) va decide, cu majoritate calificată, intervenţia într-o ţară care nu solicită ajutor. Dacă ţara respectivă refuză, celelate ţări ar putea reintroduce provizoriu controale la frontierele interne ale spaţiului Schengen.
Comisie: Londra a intervenit în Irak pe baza unor ameninţări exagerate
O comisie specială condusă de sir John Chilcot a prezentat ieri concluziile anchetei privind participarea Marii Britanii la invazia americano-britanică asupra Irakului, în anul 2003. Raportul evaluează deciziile guvernelor de la Londra în perioada 2001-2009, analizând argumentaţia în sensul intervenţiei militare, derularea conflictului şi efectele post-conflict, notează BBC. Principalele concluzii ale Comisiei de anchetă sunt că Marea Britanie a decis să participe la invadarea Irakului înainte de epuizarea opţiunilor diplomatice privind dezarmarea iar intervenţia militară nu era absolut necesară în acel moment. De asemenea, intervenţia militară în Irak ar fi putut fi necesară ulterior, dar în martie 2003 "nu exista o ameninţare iminentă din partea Administraţiei Saddam Hussein" şi ar fi putut fi aplicată în continuare strategia de izolare internaţională a Irakului, mai ales că majoritatea membrilor Consiliului de Securitate ONU susţineau continuarea inspecţiilor internaţionale. În plus, argumentele referitoare la amploarea şi gravitatea riscului reprezentat de presupusul arsenal de distrugere în masă din Irak au fost prezentate cu o exactitate care nu se justifica iar serviciile de informaţii "nu stabiliseră fără dubiu" că Saddam Hussein continuase să fabrice armament chimic şi biologic. "Politicile Guvernului Tony Blair în privinţa intervenţiei în Irak au fost elaborate pe baza unor evaluări deficitare ale serviciilor secrete. Aceste evaluări nu au fost puse sub semnul întrebării deşi ar fi trebuit. Circumstanţele în care s-a decis că exista o bază juridică pentru participarea Marii Britanii la intervenţia militară au fost departe de nivelul satisfăcător", se mai arată în raport.
Guvernul Tony Blair a decis să participe la intervenţia militară în Irak, în anul 2003, alături de Statele Unite, conduse în acel moment de preşedintele George W. Bush, de Australia şi Polonia. Invazia militară efectivă a durat din 20 martie până la 1 mai 2003, generând Războiul din Irak, numit de Statele Unite "Operaţiunea Eliberarea Irakului". Intervenţia militară a avut ca prim rezultat înlăturarea regimului Saddam Hussein.
Poliţia londoneză raportează o creştere importantă a infracţiunilor motivate de ură
Scotland Yard a raportat o creştere de peste 50% a numărului plângerilor în legătură cu infracţiuni motivate de ură după referendumul din Marea Britanie, informează The Independent. Potrivit datelor prezentate de Scotland Yard, în perioada 24 iunie - 2 iulie, poliţia a primit informaţii în legătură cu 599 de incidente în legătură cu infracţiuni motivate de ură, adică în medie 67 de acuzaţii pe zi, comparativ cu o medie zilnică de 44, înainte de 24 iunie. Mak Chishty, un oficial din cadrul poliţiei metropolitane, a declarat că "Putem observa o creştere a numărului infracţiunilor motivate de ură după referendumul din Marea Britanie". "Îndemn cu tărie victimele şi martorii să se prezinte şi să raporteze la poliţie orice incidente de acest fel, cât mai curând posibil", a mai spus Mak Chishty. În marea majoritate a acestor incidente a fost vorba de folosirea unui limbaj abuziv şi ofensiv, dar au existat şi cazuri mai grave.
În oraşul Yeovil, în sud-vestul Angliei, un bărbat de origine polonez a suferit "răni semnificative" ca urmare a unui atac cu tentă xenofobă în chiar ziua când a fost anunţat rezultatul referendumului.
O enzimă ar putea reduce masa de grăsime din corpul uman
O enzimă care reduce în mod natural masa de grăsime din corpul uman a fost descoperită de cercetătorii americani, aceasta fiind situată în grăsimea brună şi putând duce la pierderea în greutate prin arderea de calorii fără a le depozita, conform unui studiu publicat în revista "Cell", citat de Agerpres. Grăsimea brună, un ţesut adipos foarte puţin prezent la om, are tendinţa de a favoriza pierderea în greutate, însă mecanismul prin care se produce acest fenomen a fost până acum neclar pentru oamenii de ştiinţă. O echipă a institutului Dana-Farber Cancer Institute din Boston a reuşit să ridice parţial vălul de pe acest mister în cursul acestei cercetări.
Oamenii de ştiinţă au constituit un grup de şoareci obezi cu un regim alimentar gras şi apoi au urmărit ţesutul adipos al animalelor. În regnul animal există trei forme de grăsime: cea albă, care stochează caloriile, grăsimea brună, care arde energia şi grăsimea bej, care este mai echilibrată. În ultimele două cazuri, consumul de glucoză se modifică. În loc să transforme caloriile şi apoi să stocheze excesul, celulele grăsimii brune şi bej separă cele două procese şi pur şi simplu ard glucoza. Această "ardere a grăsimii" permite pierderea în greutate, au explicat cercetătorii.
Enzima PM20D1, secretată de grăsimea brună şi de cea bej declanşează procesul de "ardere a grăsimii", au descoperit cercetătorii. Pentru aceasta sunt eliberaţi aminoacizi care transformă energia în căldură.
Aceste date sugerează că enzima PM20D1 poate fi utilizată în scopuri terapeutice în tratamentul obezităţii sau al altor tulburări asociate obezităţii, cum ar fi diabetul. Potrivit cercetătorilor, va mai dura mulţi ani până la aplicarea unui astfel de tratament pe oameni, mai ales deoarece grăsimea brună este foarte puţin prezentă la aceştia.
Trump îl laudă pe Saddam Hussein pentru că a ucis "terorişti"
Donald Trump l-a lăudat pe fostul dictator irakian Saddam Hussein pentru că a eliminat "terorişti", atrăgându-şi o reacţie puternică din partea taberei rivalei sale democrate în cursa pentru Casa Albă, Hillary Clinton. SUA "nu ar fi trebuit să destabilizeze Irakul", devenit la 13 ani după intervenţia americană "un bârlog pentru gruparea Statul Islamic" (SI), a declarat candidatul republican, care a mai avut şi în trecut comentarii favorabile unor dictatori din Orientul Mijlociu. Saddam Hussein "a fost un tip rău, cu adevărat rău. Însă ştiţi ce a făcut bun? A ucis terorişti. Şi a făcut-o bine", a declarat marţi seară Trump în faţa susţinătorilor săi la Raleigh, în Carolina de Nord (est). "Nu li se citea drepturile. Nu li se vorbea. Erau terorişti. Se termina" cu ei, a adăugat el.
Candidatul republican, care şi-a arătat la acel moment sprijinul pentru intervenţia americană, dar apoi s-a opus, a deplâns faptul că Irakul a devenit un "Harvard al terorismului", făcând referire la prestigioasa universitate americană.
Echipa de campanie a lui Hillary Clinton a denunţat imediat aceste declaraţii, spunând că ele constituie un sprijin pentru fostul dictator, înlăturat de la putere în 2003 şi apoi spânzurat la capătul unui proces pentru crime împotriva populaţiei sale, în special masacrul asupra a 150 de şiiţi cu două decenii în urmă. "În această seară Trump l-a lăudat încă o dată pe Saddam Hussein ca un mare asasin de terorişti. În realitate, regimul lui Saddam Hussein a fost un mare susţinător al terorismului", a scris într-un comunicat un consilier al candidatei democrate, Jake Sullivan. "Complimentele necorespunzătoare ale lui Trump pentru dictatori şi lecţiile bizare pe care pare a le trage din istorie arată ce comandant-şef ar fi el şi cât de neadaptat ar fi funcţiei la care aspiră", a adăugat el.
În octombrie anul trecut, Trump a declarat că lumea ar fi dus-o mai bine dacă Saddam Hussein şi omologul său libian, Moammar Gaddafi, ar fi fost în continuare la putere.
