MOZAIC STIRI INTERNATIONALE: Anunţul şocant al unui medic: "Prefer să am HIV decât diabet"
Pentru mulţi oameni, HIV reprezintă un virus letal, iar prezenţa sa în corp este considerată de mulţi a fi un verdict crud. Max Pemberton, un doctor britanic, subliniază într-un articol publicat în The Spectator, preluat de descopera.ro, că oamenii nu conştientizează, însă, progresul realizat în ultimii 30 de ani de la descoperirea virusului HIV. "Au trecut 30 de ani de la descoperirea HIV. Când eram pregătit ca doctor în anii '90, în centrul Londrei, oamenii încă mureau de SIDA. Dar de atunci a existat un progres farmacologic extraordinar în ceea ce priveşte cum este tratat şi gestionat acest virus. Combinaţia de medicamente, cunoscută sub numele de «terapie antiretrovirală foarte activă», permite menţinerea sistemului imunitar al bolnavului şi astfel previne infecţiile care duceau la apariţia SIDA şi la deces. Deşi lucrez în centrul Londrei cu populaţii cu un grad mare de risc, precum prostituatele şi dependenţii de droguri, nu am mai văzut de ani buni pe cineva care să moară de HIV. Este foarte rar să mori în ţara asta din cauza HIV. Cele mai recente statistici arată că în 2012, mai puţin de 1% din oamenii afectaţi de HIV au murit. Această rată este similară cu cea a persoanelor care nu sunt infectate. Astfel, e greu de spus astăzi că HIV este o condamnare la moarte", spune medicul.
Prognoza pentru diabet, mult mai rea
Un amplu studiu epidemiologic efectuat de curând a arătat că, în cazul celor diagnosticaţi cu HIV astăzi, speranţa de viaţă este similară cu cea a unei persoane ce nu are acest virus. Medicii consideră acum HIV o boală cronică, în aceeaşi categorie cu diabetul de tip 2. "Ca doctor, vă pot spune că, din punct de vedere medical, aş prefera să am HIV decât să am diabet. Poate sună şocant sau surprinzător, dar faptele vorbesc de la sine: prognoza pentru o persoană cu diabet de tip 2 este mult mai rea decât pentru o persoană cu HIV. Riscul de atac vascular cerebral în rândul persoanelor cu diabet de tip 2 este dublu faţă de cel al populaţiei neafectate. Persoanele cu diabet prezintă un risc de 4 ori mai mare de a suferi de o afecţiune cardiovasculară decât o persoană fără diabet. În 20%-30% dintre persoanele cu diabet, există vătămări ale sistemului de filtrare din rinichi ce duce la insuficienţă renală şi la dializă. Vătămarea vaselor de sânge delicate duce de multe ori la orbire, iar vătămarea nervilor duce la rănirea picioarelor şi la ulcere, ce duc de multe ori la amputarea membrelor. În schimb, în cazul celor ce au HIV, aceştia vor avea foarte puţine probleme dacă îşi iau medicamentele", a adăugat medicul.
Stigmatul social, principala problemă
Potrivit doctorului, veştile despre progresul incredibil în luptra contra HIV nu sunt răspândite deoarece unii se tem că dacă acest succes va fi proclamat public, atunci oamenii nu vor mai fi la fel de grijulii pentru a se feri de infecţie.
De-a lungul istoriei sale scurte, HIV a fost atât medicalizat ca boală cât şi moralizat ca un stigmat. Acum, impactul social reprezintă principalul aspect asupra cărora se concentrează doctorii după diagnostic, în dauna aspectelor fizice. Cea mai mare problemă a persoanelor diagnosticate este frica de a fi ostracizaţi, nu virusul în sine. Rata depresiei în rândul celor diagnosticaţi cu HIV este de 10 ori mai mare decât în rândul publicului, lucru datorat în bună măsură stigmatului care este în continuare ataşat acestei tulburări. "Dacă HIV continuă să fie considerată o boală înspăimântătoare, acest lucru se datorează atitudinii societăţii, nu virusului”, concluzionează Pemberton.
Opt morţi şi peste 280 de dispăruţi în urma naufragiului feribotului sud-coreean
Echipele de salvare şi-au dublat eforturile ieri dimineaţă pentru a încerca să îi recupereze pe eventualii supravieţuitori ai naufragiului unui feribot, în apropierea coastei meridionale a Coreei de Sud, în timp ce aproape 300 de persoane erau în continuare date dispărute. Nouă cadavre au fost recuperate, dar 287 de persoane dintre cele 475 aflate la bordul feribotului sunt în continuare date dispărute.
Feribotul s-a scufundat miercuri dimineaţă la ora locală 09.00 (03.00 ora României), în timp ce se îndrepta spre insula Jeju, din sudul ţării, iar printre pasageri se aflau 325 de de elevi de liceu. Echipele de salvare au acţionat toată noaptea la lumina proiectoarelor puternice, însă curenţii extrem de puternici şi vizibilitatea redusă sub apă i-au împiedicat pe scafandri să intre în epava scufundată. "Nu au putut intra în cabine", a declarat un purtător de cuvânt al pazei de coastă. Salvatorii speră să mai găsească supravieţuitori în unele pungi de aer. Cauzele accidentului nu sunt cunoscute, dar mărturii ale pasagerilor lasă să se înţeleagă că feribotul s-a lovit de fundul mării. Unele dintre persoanele salvate au afirmat că, după impact, echipajul le-a dat ordinul să nu îşi părăsească locurile. "Am aşteptat vreo 30-40 de minute", a povestit unul dintre elevi. "Apoi feribotul s-a răsturnat, toată lumea a început să urle şi să încerce cu disperare să iasă de acolo", a mai spus el. Căpitanul, care face parte dintre cei salvaţi, a fost interogat de paza de coastă.
Liceenii, care veneau de la o şcoală de la sud de Seul, mergeau într-o excursie şcolară la Jeju, unul dintre cele mai frecventate locuri turistice din Coreea de Sud.
Premierul sud-coreean s-a deplasat la liceul din insula Jindo, unde se află familiile victimelor, însă a fost primit cu proteste. Premierul japonez Shinzo Abe a transmis, la rândul său, un mesaj de pentru familiile victimelor.
Italia scoate la licitaţie "cea mai bântuită insulă din lume"
Italia scoate la licitaţie o insulă din apropierea Veneţiei, considerată unul dintre locurile cele mai bântuite de pe pământ, pentru a-şi plăti datoria publică şi a face pe placul orientărilor bugetare ale Uniunii Europene.
De ce ar trebui să vă fie, deci, frică de insula veneţiană Poveglia? Pentru început, este un loc pustiu, chiar dacă insula este frumoasă şi incredibil de aproape de Veneţia, unul dintre cele mai vizitate oraşe din lume. Mai precis, la 10 minute distanţă de Piaţa San Marco, potrivit Agerpres. Istoria sordidă a Povegliei serveşte însă drept explicaţie pentru motivul pentru care nimeni nu vrea să pună piciorul acolo. Insula, cu o suprafaţă de circa 7 hectare, a devenit locul unde au fost abandonaţi europenii care mureau de ciumă şi, potrivit legendelor locale, fantomele acestora încă bântuie locul.
Lucrurile au luat însă o turnură pozitivă pentru insulă atunci când, în 1992, aici a fost înfiinţat un spital pentru bătrâni, deşi zvonurile au susţinut că, de fapt, acesta ar fi fost doar o acoperire pentru o instituţie pentru cei cu probleme mintale. De asemenea, potrivit zvonurilor, aici s-ar fi efectuat lobotomii în caz de necesitate, iar un doctor s-ar fi sinucis aruncându-se din turnul spitalului — fără îndoială, un efect secundar al faptului că era bântuit de pacienţii pe care îi mutilase. Alte lucruri interesante despre Poveglia: există un proverb local, care susţine că "Atunci când moare un om rău, el se trezeşte în Poveglia", dar şi zvonuri că solul este alcătuit în proporţie de 50% din cenuşă umană sau că un moderator TV american a devenit posedat în timpul unei vizite recente pe insulă.
Misterul acuplării ovulelor cu spermatozoizii, descifrat de cercetători
Elementul-cheie al ovulului ce permite spermatozoidului să îl recunoască şi să se ancoreze de el - prima etapă a procesului de fecundare - a fost identificat după mai mult de un deceniu de cercetări ştiinţifice, potrivit unui studiu publicat în revista Nature. Această descoperire ar putea duce la îmbunătăţiri ale tratamentelor contra infertilităţii şi la dezvoltarea unor noi metode contraceptive, afirmă autorii studiului. Pentru a se produce fecundarea, ovulul şi spermatozoidul trebuie să se agaţe unul de celălalt.
Această recunoaştere reciprocă şi capacitatea lor de a se agăţa unul de celălalt - primul pas către contopirea lor şi formarea embrionului - depind de prezenţa unor proteine şi de interacţiunea acestora. Cercetătorii japonezi au descoperit în 2005 proteina vizată în acest proces la nivelul spermatozoidului. Ea a fost denumită "Izumo" (aluzie la un sanctuar japonez care celebrează căsătoria), însă felul în care această structură se agaţă de ovul a rămas un mister până de curând. Graţie noului studiu, misterul ei a fost însă descifrat. Cercetătorii de la Wellcome Trust Sanger din Marea Britanie au descoperit o proteină situată în membrana ovulului, pe care au denumit-o "Juno", după zeiţa fertilităţii. Şoarecii masculi a căror spermă nu conţin proteina "Izumo" sunt infertili. Femelele de şoareci care nu au proteina-receptoare "Juno" sunt şi ele sterile, întrucât ovulele lor sunt incapabile să fuzioneze cu sperma sănătoasă pentru a da naştere unui embrion, afirmă Gavin Wright, coordonatorul studiului. Studiul a dezvăluit faptul că interacţiunea dintre "Juno" şi "Izumo" este esenţială pentru fecundarea normală în rândul mamiferelor.
Cum a apărut primul animal "vegetarian"?
Paleontologii au descoperit scheletul celui mai vechi strămoş al erbivorelor, ce trăia în urmă cu 300 de milioane ani şi ce aduce noi lămuriri despre apariţia acestui mod de alimentaţie în rândul animalelor, cu un rol determinant în evoluţia ecosistemului terestru din zilele noastre. Scheletul parţial al acelui animal, Eocasea martini, care avea o lungime de aproximativ 20 de centimetri, reprezintă "prima legătură dintre carnivore şi erbivore", a declarat paleontologul Robert Reisz, profesor la Universitatea din Toronto, Canada, principalul autor al acestei descoperiri.
Eocasea martini era un animal care, deşi era carnivor, prezenta anumite caracteristici care aparţin unor specii de erbivore, a precizat acelaşi cercetător, indicând cu această ocazie faptul că doar o parte din craniu, cea mai mare parte a coloanei vertebrale, pelvisul şi un membru inferior au fost descoperite în statul american Kansas. Acest animal, care a trăit cu 80 de milioane înainte de apariţia dinozaurilor, făcea parte din grupul sinapsidelor, care include primele erbivore terestre şi marii prădători, strămoşi ai mamiferelor moderne. Înainte de apariţia erbivorelor, la scurt timp după dezvoltarea Eocasea martini, animalele terestre, toate carnivore, se devorau între ele sau se hrăneau cu insecte. Apariţia erbivorelor "a reprezentat o revoluţie a vieţii de pe Terra, întrucât vertebratele au putut avea acces direct la vastele resurse alimentare oferite de vegetale", a subliniat coordonatorul studiului. La rândul lor, aceste erbivore, care s-au înmulţit şi au crescut în mărime, au devenit o sursă importantă de hrană pentru marii prădători. Astfel, Eocasea martini a fost primul animal care a iniţiat un proces ce a condus la ecosistemul terestru actual, în care există un număr mare de erbivore care asigură aportul alimentar pentru un număr tot mai redus de mari prădători, afirmă profesorul Reisz. Acest fenomen s-a produs, apoi, separat, şi în alte grupuri de animale, cel puţin de cinci ori.
"Odată ce calea către modul de alimentaţie erbivor a fost deschisă de Eocasea martini (...), numeroase grupuri de animale nu au încetat să evolueze, pentru a-şi dezvolta aceleaşi trăsături", permiţând digerarea celulozei, o glucidă, principala sursă de energie furnizată de plante.
"Primii dinozauri erau toţi carnivori, înainte ca un număr mare dintre ei să devină erbivori", pe parcursul evoluţiei, afirmă autorii studiului. Dar, "nu înţelegem deocamdată de ce această evoluţie a carnivorelor către erbivore nu s-a produs mai devreme şi nici motivul pentru care ea s-a produs separat, în mai multe grupuri de animale", au adăugat ei.
Studiul a fost realizat în colaborare cu Jörg Fröbisch, paleontolog la Museum für Naturkunde din Berlin şi profesor la Universitatea Humboldt din capitala Germaniei.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
