Repere nărujene - în urmă cu 66 de ani
trecandu-se la electrificarea comunei. Astfel, a apărut şi primul cinematograf, numit “7 Noiembrie“. Era prima comună din raionul Vrancea care avea curent electric. Curentul electric era furnizat de o turbina tip “Sokolov“, cu o putere energetică de 30 Hp şi un dinam de 18 kW (care se afla într-un parc frumos cu lumini, alei străjuite de copaci şi de flori, cu porţi sculptate la intrare, luminate de o stea destul de mare. Ce să mai spunem?!, ca într-un rai, ziceam noi pe atunci
După revoluţie microhidrocentrala a dispărut misterios
Pentru a mări capacitatea energetică, în 1952 s-a încercat construirea unei turbine prin forţa apei Năruja. Microhidrocentrala a fost amplasată abuziv pe terenul lui Ion (Nica) Chirilă, rămanand şi astăzi doar clădirea. Lucrările aproape gata au fost abandonate prin schimbarea reşedinţei la Vidra, recurgandu-se la motoare Diesel.
“Aici centrul de radioficare Năruja. Transmitem emisiunea locală”
Difuzor de radioficare electronică din anii ’50 - ’60
În vederea radioficării comunei privind culturalizarea maselor, instructorul de dansuri populare pe atunci urmează la Sibiu cursuri tehnice de radioficare, devenind Şeful staţiei de radioficare. În 1954 electrificarea era realizată în proporţie de 21 %, iar radioficarea ajunsese la 396 de difuzoare în comună, inclusiv cele de la instituţiile raionului Vrancea. În 1956 staţia de radioficare a fost propusă pentru desfiinţare din cauza numărului mic de abonaţi. Şi-a extins apoi reţeaua şi în satul Nistoreşti, devenind staţie de radioficare intercomunală. Staţia de radioficare era situată în centrul comunei, în casa lui Chilian, vizavi de Nica Chirilă, apoi s-a mutat într-un imobil naţionalizat al preotului Alexandru Lăduncă. Personalul staţiei de radioficare era format din Şeful Staţiei de radioficare, două operatoare, pentru program de zi şi de noapte (pană la ora 24) şi un linior care răspundea de buna funcţionare a difuzoarelor. Acestea au fost distribuite gratuit, apoi au fost taxate sub formă de abonament cu carnet, la preţul de 20 lei. Studioul era construit cu două geamuri, iar pentru reflexie şi absorbţie erau pereţi absorbanţi şi reflectanţi, să nu apară ecoul. Pentru emisiunea locală era încadrat un realizator plătit. Toţi cei care vorbeau la microfon erau instruiţi de şeful staţiei de radioficare, care dădea şi programul înainte pentru verificare . Emisiunea locală era fixată de trei ori pe săptămană, între orele 18 şi 19. După emisiunea locală, era dată legătura cu programul “oficial“ de la Radio Bucureşti, cu ştirile din ţară. Programul primului post local începea astfel: “Aici centrul de radioficare Năruja. Transmitem emisiunea locală. Dragi ascultători, bună seara“!
Anii de glorie ai radioficării au început să apună
În acei ani, erau programe privind aspecte din activitatea cetăţenilor comunei, activităţi de înfrumuseţare a comunei, aspecte din activitatea culturală, agricultură, cooperaţie,şcoală, sănătate, întreprinderi de stat (combinat forestier, ocol silvic etc.), îndeplinirea planurilor trasate, evidenţierea muncitorilor fruntaşI etc. Transmisia se făcea de la studioul de radioficare prin intermediul unor difuzoare. Acestea erau nişte aparate simple, compuse dintr-un transformator – adaptor, un difuzor şi o carcasă din lemn sau, mai tarziu, bachelita, produse la Cooperativa “Lemn şi mobile“ din oraşul Stalin (Braşov). Difuzorul, de 0,25 W, era dotat cu membrană de hartie şi acoperit cu panză grosieră, numit “Radio popular”. Era fixat pe perete pentru a nu fi atins de copii, avand un dispozitiv ca o limbă metalică pe care o dădeai spre dreapta pentru deschidere şi stanga pentru închidere. Apoi au apărut difuzoare cu “buton”, un fel de reostat, care regla volumul, de la poziţia zero (oprit), la maximum. Anii de glorie ai radioficării începuse să apună. Lumea evoluase, iar în locul difuzoarelor apar aparatele radio portabile fabricate la Electronica. Cei care aveau asemenea aparate erau puţini şi deseori fiind urmăriţi de informatori pentru că ascultau ”Europa liberă‘’ sau “Vocea Americii”. La difuzoare nu se renunţa pentru că ele constituiau o şansă de culturalizare. Staţia de radioficare a constituit şi un mijloc eficace de mobilizare a maselor de salariaţi din comună, membrilor G.A.C etc. în ceea ce priveşte întrecerile socialiste, popularizarea fruntaşilor în producţie, metode noi de muncă, conferinţe, ştiri politice, economice şi culturale. (Titel -Toader CHIRILĂ, Năruja)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
Foto | A dispărut de două zile și este căutată, pisica-mascotă „Mau” a cafenelei „Chez nous” din Focșani
De același autor
