Jurnalism cetatenesc

LICEUL “UNIREA” - "întoarcerea inimii”

Sintagma nu-mi aparţine. Este o construcţie de suflet a unui focşănean, la rându-i fost elev al Liceului “UNIREA”- elev a lui I. M. Raşcu - Mihail Steriade ce a locuit din 1956 în Belgia, fiind profesor la Universitatea din Lauvain, unde a dus o activitate suţinută pentru cunoaşterea culturii româneşti în multiplele ei valenţe, fiind un autentic şi neobosit ambasador al literaturii şi culturii româneşti în spaţiul lingvistic francez, şi care, înfiinţând în editura proprie "Soveja”, publică primul său volul de poezii în limba franceză intitulat "Soveja - ou le retour du coeur”.

Focşaniul, Vrancea, învăţământul românesc, sunt în această iarnă târzie a lui 2016 în sărbătoare. Liceul focşănean “UNIREA” împlineşte 150 de ani de când s-a pus piatra de temelie a acestuia, nu numai fizic ci mai cu seamă spiritual. Peste ţărmii Mării Sarmatice - Vrancea- la hotarul  de odinioară dintre cele două ţări române, pluteşte duhul amintirilor. Liceul este acum învăluit de gânduri ce aureolează cununa de lauri împletită de profesorii ce l-au slujit, purtată de veacuri pe fruntea-i măreaţă. O lumină tainică îl învăluie! E lumina gândului frumos, plin de căldură a miilor de elevi ce şi-au luminat mintea sufletul la flacăra culturii şi ştiinţei arzânde, în truda minunaţilor dascăli - făclii ce au slujit spiritului didactic construit cu pasiune veacuri la rând. Căci, spunea Ferdinand I, “nu zidurile fac şcoala, ci spiritul care domneşte în ea”.

Am fost cu toţii UNIRIŞTI!

De aici, dintre bătrânele ziduri ale liceului, luminaţi de cuvântul drept, biruitor al atâtor dascăli cu care Dumnezeu a binecuvântat prestigiosul Liceu “Unirea”, au plecat, precum cocorii spre zări infinite, tineri ce în timp au devenit personalităţi de mare valoare ale culturii şi ştiinţei româneşti şi universale. Astăzi e ceasul amintirilor, al evocărilor. La lumina lor îmi încălzesc şi eu, alături de sute şi sute, sufletul. Îmi defilează de câteva zile prin minte şi suflet, chipuri de profesori, fapte, chipuri de colegi, întâmplări luminoase. şi totul stă sub semnul recunoştinţei, al preţuirii, fiindcă TOŢI au stat şi la baza construcţiei mele intelectuale. Lor, foştilor mei profesori, dar şi foştilor mei colegi de care sunt mândru că am stat între zidurile aceluiaşi liceu, ale aceleeaşi clase, în aceeaşi bancă  şi de la a căror personalitate şi conduită mi-am alimentat sufletul şi mintea - recunoştinţă, iar ca sentiment un cristal. Am fost cu toţii UNIRIŞTI!
    Acum, la ceas de iarnă, spaţiul spiritual al liceului devine aproape neîncăpător. Se bulucesc gândurile, amintirile în fiecare colţişor, în coperţi de carte, în imnuri ale iubirii şi recunoştinţei. Şi aceasta graţie excelenţilor dascăli de azi ai liceului, urmaşi destoinici, de valoare ai “amiralilor” acestui liceu, ce-au navigat cu pânzele sus pe oceanul liniştit, alteori învolburat al ştiinţei şi culturii vrâncene - organizatori ai jubileului, graţie neliniştitului şi în acelaşi timp învolburatului suflet al directorului Cornel Noană, ce-şi conduce valorosul echipaj pe valurile vremii de azi.

Sovejeni care au fost şi unirişti

Şi fiindcă, o fericită soartă m-a adus pe plaiurile mioritice ale Sovejei, izvor de valori ce-au alimentat şi alimentează acest Amazon al învăţământului românesc, Liceul Unirea, la acest ceas sărbătoresc de şcoală vrânceană, gândul preţuirii mele se îndreaptă spre foştii elevi ai şcolii sovejene, ce au ales, spre lauda şi norocul lor, să fie unirişti, unii încă elevi, alţii absolvenţi - personalităţi consacrate de primă mărime ale culturii şi ştiinţei, alţii în devenire.  Şi, la fel, fiindcă pe afişul programului festivităţilor omagiale, cu bucurie am citit nume de sovejeni, iertare cerând celorlalţi, le voi pune în pagina de suflet, prin cuvânt, numele, ca personalităţi ce se adaugă celorlalţi invitaţi de onoare, foşti elevi ai liceului.
    Se-ntoarce la izvorul dătător de lumină şi de sfântă înţelepciune, sovejanul Costică Fătu - profesor universitar doctor la IMF Iaşi. În cuvântul său ales de dascăl universitar , fără îndoială, vom descoperi învăţăminte, experienţa sa intelectuială din centrul universitar de renume - Iaşi – “oraşul colinelor albastre” (oraş şi al tinereţii mele). Ne va purta cu alese gânduri şi slove prin universul medicinii de-a lungul vremilor, univers ce i-a alimentat cariera sa de mare succes, de personalitate de renume a învăţământului, a medicinii româneşti şi universale.
    Asemenea, se întoarce la izvor profesor universitar doctor Gheorghiţă Geană la Universitatea din Bucureşti - fost coleg unirist şi statornic prieten, un encicloped, discipol al lui Simion Mehedinţi, dar nu numai, care, prin stilu-i elevat de orator, de model de om de cultură şi ştiinţă, va evoca figura de “Pantheon Naţional” a consăteanului său de mare valoare - Simion Mehedinţi, ce stă în vârful piramidei fiilor de seamă ai Sovejei. Totodată într-o altă secţiune a  memorialului liceului, suntem invitaţi să audiem o luare de cuvânt a sufletului său de fost unirist: „Liceul Unirea şi apocatastaza poporului român”. Ziceri de suflet ale unor valoroşi foşti elevi ai Liceului Unirea, “oameni de la munte” cu rădăcini în pământul mioritic al Sovejei, alături de multe alte valori ale acestui sat.

Premiul I naţional cu ajutorul unui unirist

Şi îngăduit fie-mi să caligrafiez în aceste modeste, dar de suflet ziceri ale mele, alte două nume de unirişti, oameni de valoare ai ştiinţei şi culturii de pretutindeni de pe această “cea mai curată stea”- Pământul. Sunt nume de valoare ce, prin filiaţie, au rădăcini în oamenii Sovejei.
     Primul este Adrian Iuga ( a cărui mamă este sovejancă, fostă elevă de a mea) - fost elev, la rându-i( scurt timp) şi al şcolii sovejene, dar produs de valoare al catedrei de matematică a Liceului Unirea, ce şi-a înscris numele cu litere de aur în matematica univesală.
    Al doilea, ce îmi face plăcere să îl caligrafiez, este al lui Bogdan Ilie Micu ( al cărui tată este sovejan, fost elev al meu în şcoala din Soveja) - informatician şi regizor de film, deţinător al premiului “Gopo”. Împreună cu acesta am realizat, la Soveja, cu elevii mei, filmul “Un copil numit Nică...”, film cu care am obţinut premiul I la a doua ediţie a Concursului Naţional “În satul lui Nică”.
    Iată doar câteva nume pe care le-am ales din motive sentimentale aparte, din galeria foştilor elevi ai Liceului “Unirea”, astăzi “Colegiul Naţional UNIREA” din Focşani, care s-au alăturat, cu bucurie, preţuire şi respect, la chemarea distinsului colectiv profesoral al liceului, să sporească valoarea şi importanţa evenimentului - 150 de ani de la înfiinţarea Liceului Unirea.
    Cu aceeaşi bucurie, preţuire şi respect aştern aceste modeste ziceri ale mele, lansându-le, în spaţiul mediatic.

Constantin Macarie - profesor pensionar,

cu mândrie, UNIRIST

---