Ultima oră

“Italienii” au venit cu banii acasă şi au plecat înapoi cu amintirea lor

Vara s-a sfarşit şi odată cu ea au plecat miile de vranceni veniţi acasă în august, care au adus bani, cadouri dar şi conversaţii stradale italienizate.Timp de trei săptămani, Ziarul de Vrancea i-a provocat să ne spună cum se simt acasă, cum văd ţara, oraşul şi cum sunt trataţi aici. “Sunt un emigrant şi aş dori să trăiesc ziua cand alţii ar dori să emigreze în Romania.”, a spus unul dintre ei, în vreme ce alţii insistă că “afară, niciodată nu te vor lăsa să te simţi ca acasă!” ."De cate ori mă întorc la Focşani, am de trăit o nouă şi urată experienţă", ne-a spus o focşăneancă plecată, în vreme ce o alta spune că visează străzile oraşului în fiecare noapte.

De ani buni, luna august este sinonimă pentru vranceni cu venirea “italienilor”. Aglomeraţie mare, trafic, nervi… mai ales nervi. De ambele părţi. Pe de o parte se conturează nemulţumirea celor “de acasă” pentru comportamentul “lipsit de bun simţ” al “italienilor” care şi-au uitat rădăcinile şi limba proprie, şi de “sfidarea”, de cealaltă parte, a celor lăsaţi în urmă. Unii se simt nedreptăţiţi că nu li se acordă respectul cuvenit, pentru că, la urma urmei, ei sunt - nu-i aşa -  cei care pompează bani în economie, contribuind la PIB-ul Romaniei. Frustrarea celor rămaşi acasă, pentru “saltul de calitate” făcut de cei care au ales să plece în afară, se concretizează prin glumiţe răutăcioase, şi nu întotdeauna fără un sambure de adevăr, de tipul “Come si dice da voi coca-cola?", cu evidentul răspuns "Schwepps”, “salsicce senza pelle” pentru mult cunoscuţii mici, “birra la pet” şi aşa mai departe… Iar asta se traduce prin dezrădăcinare. “Italieni” doar cu numele, vrancenii plecaţi nu pot spune “acasă” unor locuri în care nu sunt acceptaţi. Tocmai de aceea îşi fac de cap cand se întorc. Iar în august - să fim cinstiţi - cam toţi vor să le ia bani. Fac nunţi, petreceri şi cumetrii fastuoase, lasă mii şi mii de euro la magazine, restaurante, cabinete medicale, pe la notari, avocaţi sau prieteni. Din eforturile lor se înalţă case impunătoare, pe străzi şi uliţe circulă maşini scumpe. Dar mai ales, de pe urma trudei lor, mii de familii de acasă au ce pune pe masă. În august, “italienii” au adus banii şi bucuria acasă, iar la început de toamnă au plecat înapoi cu bucuria şi amintirile, lăsand în urmă lacrimi, dor dar şi comentarii. Ziarul de Vrancea le-a dedicat mai multe articole, dar i-a şi provocat să ne spună cum sunt trataţi cand vin acasă, cum li se pare ţara, oraşul sau satul natal. Vă prezentăm o selecţie a celor mai interesante mesaje ale cititorilor noştri:

Marius Lupu: “Eu, împreună cu familia mea, cand venim acasă, suntem trataţi ca nişte copii rătăciţi şi respectaţi şi cocoloşiţi de neamuri, părinţii ne roagă de ani de zile să ne reîntoarcem la casele noastre, dar… Nu contează de unde suntem, important e că suntem toţi romani şi ar trebui să ne mandrim prin ceea ce putem, şi anume prin lucruri pozitive. Avem copii născuţi în diaspora, ţara îşi poate pierde mulţi cetăţeni şi acest lucru duce la dezmembrarea emigranţilor. Ar trebui să ne facem cunoscuţi în lume şi cu bune, căci de rele… Să nu uităm că orice vot este important, poporul poate schimba!”

Marinel Ciocan: “Vina e a noastră, a tuturor, Suntem cinci milioane afară. Dacă am vota toţi contra PSD, i-am trimite în Rusia.”

Ghinea Corneluş: “Cunosc mulţi care, întorşi acasă, au vrut să înceapă o activitate, dar au fost escrocaţi de caracatiţa PSD. În continuare sunt supuşi la cotizaţii de către instituţii ale statului, care găsesc motive să plece cu amenzi. (…) Dacă nu am fi iubit Romania, nu ne-am fi întors (pentru totdeauna unii, iar alţii doar pentru vacanţă). Ce mult iubim Romania!

Înainte, pe vremea comunismului, exista un panou de onoare şi unul al ruşinii; aş dori să vedem un panou cu vrancenii de onoare şi unul cu hoţii de buzunare sau portofele… pardon, unul al ruşinii. Cu onoare reprezint patria, neamul, şcoala şi familia. Însă avem activitate în Italia şi cunosc foarte bine situaţia din diaspora. Sunt un emigrant şi aş dori să trăiesc ziua cand alţii ar dori să emigreze în Romania. Romanii sunt bine-veniţi acasă. Sunt peste 50.000 de firme ale romanilor în Peninsulă şi, în timp ce italienii închid activităţi, romanii deschid. Cunoaştem toate aceste lucruri şi le transformăm în mesaje, prin Gazeta romanească şi Asociaţia Romanilor din Italia. Salutări tuturor! Cunosc painea de emigrant!”

Ole: “Aş vrea ca, peste un timp, să mai am motivaţia necesară să răman în Focşani. Dar dacă lucrurile vor continua să se degradeze în continuare, probabil o să răman dincolo de Carpaţi. O spun cu durere şi strangere de inimă, dar de la Braşov înspre vest, este o altă Romanie.”


"Unii din cei veniţi acasă încep să-şi etaleze prostia şi talentele..."

Florin Amariei: “Străinătatea, pentru noi, romanii, e mereu un străin fără respect. În Italia, 80% din lucrări sunt făcute de romani. Dar respect nu avem de niciun fel, că suntem străini. Nu suntem respectaţi, cum suntem noi învăţaţi să respectăm o persoană, mai ales străină. Întoarcerea noastră în Romania e o atracţie mai mare faţă de anii cand am plecat în străinătate. Este casa noastră.”

Neacşu Alexandru: “Este în firea unora dintre noi să privească cu alţi ochi pe cel ce vine din altă ţară. Acest lucru se datorează faptului că unii din cei veniţi acasă încep să-şi etaleze prostia şi talentele de oameni veniţi din alte ţări. Sunt persoane, mai ales cei mai apropiaţi, care concep revederea cu un prieten plecat de mult ca pe o simplă întalnire, ca pe vremurile cand eram acasă. Totul depinde de educaţia pe care o are, dar şi de modul în care percepe întalnirea cu persoana din faţa lui incognito. Eu am avut deosebita plăcere de a mi se spune că am rămas aceeaşi persoană pe care ei o cunosc.”

Livia Neri: “Ar fi mult de spus! Nu toţi ne comportăm bine şi cei cinstiţi au de plătit! Afară, nefiind patria ta, niciodată nu te vor lăsa să te simţi ca acasă! Cei întorşi sunt priviţi curios acasă. N-aş şti cum să definesc. Unii cu invidie, alţii cu superioritate. Vorbesc din experienţa personală, nu am nici prea multe rude în Romania, nu mai eşti tratat ca la tine acasă. Eu, în douăzeci de ani, de cate ori mă întorc la Focşani (oraşul unde m-am născut, unde am copilărit), am de trăit o nouă şi urată experienţă. Din fericire, pe mine m-a adoptat cu destulă afecţiune Italia, dar de la Focşaniul meu iubit plec de fiecare dată cu o lacrimă, din cauza comportamentului diverselor persoane. Sunt mandră, în schimb, că oraşul este, pe an ce trece, mai frumos!”

Iulian Manta: “Şi eu sunt plecat de 18 ani din Romănia, mai bine-zis din Focşani, şi vă pot spune că mă întorc de fiecare dată cu mare drag, datorită părinţilor mei, a surorii mele şi a rudelor mele. Nu este uşor în Italia şi nici în altă ţară unde fiecare dintre noi nu a plecat de bine. Toţi am plecat pentru un trai mai bun, pentru a cumpăra o casă, a da un viitor mai bun copiilor noştri. Focşaniul este un oraş frumos şi în plină dezvoltare!”

"Romania nu a făcut altceva decat să bată pasul pe loc”

Maricica Gheorghiţă: “Eu sunt plecată de zece ani în Italia. Indiferent unde mergi, dacă eşti om, eşti bine primit şi văzut. Abia m-am întors din Focşani, iubesc locul de unde am plecat, locul unde m-am născut şi am crescut. De cate ori vin în Focşani, sunt bine primită, aşteptată, fericită. Focşani este un oraş curat, frumos, liniştit, aşa îl văd eu.”

Daniela Constantin: “Of, of, of! Numai străin să nu fii! Străin chiar şi în ţara ta! (…) În Romania, mi s-a întamplat de multe ori să mă simt discriminată şi privită cu anumită superioritate. Uneori, am simţit invidie ascunsă, însă nu pot condamna, ar fi prea mult. Cei mai mulţi judecă doar la suprafaţă. Este de-a dreptul inutil să le spun: “Ştiţi, noi în Italia nu stăm gratis, avem rate la bancă, întreţinere de plătit, facturi, asigurări auto, copii la şcoală. Ca să caştig, trebuie să muncesc, şi încă dur, să fac sacrificii ca să obţin acel salariu de care să fiu mandră şi din care să pot, la randul meu, să ofer şi altuia. Au trecut 12 ani de cand am ales Italia, iar Romania nu a făcut altceva decat să bată pasul pe loc în tot acest timp.”

Dia Mareggini: “În Italia, eşti bine văzut oriunde, dacă ştii să te comporţi, dacă eşti educat. Dar întoarcerea la Focşani este mereu un prilej de mare bucurie şi satisfacţie, văzand din exterior cum se schimbă oraşul nostru. Visez străzi din Focşani în fiecare noapte. După 13 ani în străinătate, mă simt romancă sută la sută!”

Grigore Viorel Nicuşor: “Ţine doar de educaţie: ce stil ai practicat în ţara ta îl vei practica şi în alte ţări. Îţi poţi schimba doar modul de gandire şi pe viitor poţi alege ceea ce vrei.”

Cristi: “Dove è Suraia”, “Giovanni, vieni qua!” şi “Come si dice la Coca-Cola” sunt la colţul străzii. Limba romanească s-a uitat şi, ce e mai grav, nici în străinătate aceşti romani nu vorbesc romaneşte cu ai lor copii. Un prieten haios ne povestea odată că, ajuns acasă la Bilieşti, cainele începuse să-l latre, nemaivenind demult acasă. Ce-i, mă? Nu mă mai cunoşti? îşi întreabă cainele. Sunt eu, Giorgio, fostul Gheorghe!”


10% din populaţia Vrancei e plecată în străinătate

Populaţia Vrancei se află pe un trend descendent pentru că vrancenii tot continuă să plece. Potrivit recensămantului efectuat în Vrancea, în octombrie 2011, 35.846 de persoane erau plecate în străinătate, temporar sau pe termen lung, cei mai mulţi la muncă în Italia. Vrancenii mai aleg să munceasă în ţări precum Spania, Marea Britanie sau Grecia.
(Silvia VRÎNCEANU, Alina-Elena VASILIU)

---