Iată o fotografie rară cu vestita familie Apostoleanu! Ce fac pentru oraşul lor Focșani, bogaţii de azi?
Apostolenii au stăpânit mai multe hectare de pământ decât locuitorii pe care îi mai numără în prezent un orăşel oarecare din judeţul nostru, iar ctitoriile acestora sunt abandonate prin Focșani.
Cine şi când va reconstrui bustul lui Gh. Apostoleanu? Mai mult ca sigur că acest lucru nu se va întâmpla vreodată, iar aspectul acesta ar putea să-l confirme fiecare moştenitor al familiei Apostoleanu, dacă ar fi întrebat direct ce părere are, de exemplu, că în anul 1912 , fără niciun leu de la autorităţile locale, soţia marelui om politic, fiicele şi fiul au rupt puţin mărunţiş din averea colosală a familiei şi au decis să ridice un mic simbol de recunoştinţă dedicat celui despre care istoricii susţin că a conceput legislaţia modernă a Statului Român.
Acum mai bine de un secol, autorităţile judeţului şi ale oraşului Focşani au cedat cu plăcere şi uşurinţă un mic loc în Grădina Publică şi astfel a apărut prima operă statuară din localitate, dedicată unui fiu celebru al oraşului. Conform presei de la acea vreme şi lui I. M. Dimitrescu , iată cum s-a desfăşurat în anul 1912 ceremonia dezvelirii acestui monument: "Focşani - 28 aprilie 1912 - Ziua de 28 aprilie a fost pentru oraşul Focşani o mare sărbătoare. Astăzi s-a ridicat cel dintâi monument public din oraş, bustul unuia dintre cei mai mari fii ai Focşaniului, Gheorghe Apostoleanu. Grădina Publică, unde era aşezat bustul era frumos împodobită cu steaguri tricolore. De la orele 11 era aproape plină de lume. La această serbare cetăţenească a participat lume din toate clasele sociale. În asistenţă se remarca d-na Smaranda Apostoleanu, soţia defunctului Gh. Apostoleanu, Bibescu, Vârnav, Manole Cincu, Vasile Apostoleanu, senator şi fiul decedatului Gh. Apostoleanu. Se mai observă d-l prefect Enibace, Teodor Basarabeanu, primarul oraşului, Emil Lahovary senator, Teodor Odobesteanu deputat , magistratura, corpul didactic primar şi secundar, ofiţeri superiori şi inferiori din Garnizoană, preoţi, Baroul avocaţilor în frunte cu d-l decan Şt. Graur, profesori , elevi şi o mulţime de doamne din înalta societate".
Cuvântul prefectului de atunci
Serbarea începe cu un serviciu divin oficiat de preotul Toma Pătraşcu, protoiereul judetului, înconjurat de mai mulţi clerici. După aceea d-l prefect Enibace a ţinut următorul discurs: „Mă simt fericit că am contribuit la ridicarea acestui bust spre nemurirea unuia dintre cei mai de seamă fruntaşi ai oraşului nostru. Sentimentul nobil al recunoştintei nu încolţeşte şi nu se dezvoltă decât în sufletele de elită, pentru un om de rând recunoştinţa este o povară care îl apasă şi de care mereu parcă ar voi să scape. La popoare ca şi la indivizi se observă acelaşi lucru. Sentimentul recunoştinţei pentru cei dispăruţi care s-au ilustrat în mijlocul societăţii creşte în raport cu gradul de dezvoltare şi civilizaţie atins. De aceea vedem în oraşele de seamă ale Apusului civilizat, marile opere de artă ridicate întru pomenirea oamenilor mari, împodobind pieţele publice şi cu cât ne scoborâm mai spre răsărit, la popoarele unde binefacerile civilizaţiunii n-au pătruns îndeajuns, numărul lor împuţinându-se sau neexistând(.....) Este prezentată în continuare pe scurt activitatea omagiatului: Gh. Apostoleanu a obţinut titlul de doctor în drept în anul 1854 şi înapoindu -se în ţară fu numit profesor de economie politică la Facultatea Juridică din Iaşi. Mai târziu intră în magistratură, ocupând funcţia de membru la Curtea de Apel din Iaşi şi în urma pe aceea de prim- preşedinte al Curţii de Apel de la Focşani. Sub ministerul lui Manolache Kostache Epureanu, fu numit secretar general directoral al Ministerului de Justiţie. Înfiinţându-se Consiliul de Stat in 1864, Apostoleanu fu numit membru al acestui consiliu şi în acestă calitate însărcinat să elaboreze o parte a Codului Civil care atunci se traducea după Codul Napoleon. Chemarea cea mare a lui Gheorghe Apostoleanu era pentru barou, pe care l-a ilustrat o viaţă întreagă cu marea sa personalitate. Când pleda Gheorghe Apotoleanu toţi ne adunam şi-l ascultam cu cea mai încordată luare aminte. Vorbea foarte încet, rar şi răspicat şi o particularitate proprie lui pe care n-am mai întalnit-o la niciun cuvântător juridic, pleda cu ochii aproape închişi, aceasta probabil ca să nu fie distras sau impresionat de nimic. Pledoariile sale inspirate de doctrina şcoalei germane erau adevărate cursuri juridice. Ca cetaţean şi om politic a adus numeroase servicii ţării, făcând parte din pleiada aceia de oameni mari care au pus temelia organizării statului nostru(.......)”
A urmat primarul
După d-l Enibace a vorbit şi d-l Teodor Basarabeanu, primarul oraşului Focşani. Domnia sa mulţumeşte pentru darul ce se face localităţii, făgăduind ca-l va păstra cu toată grija „.(........) Domnul Şt. Graur, în numele baroului, subliniază că Apostoleanu este acela care a elaborat o mare parte din legile noastre, în momentele cand ţara noastră trecea din starea medievală în aceea de stat modern, iar regretul său cel mare era că un bust similar nu se găseşte şi în sala tribunalului local (........)" Serbarea ia sfarsit la ora 12 şi jumătate, după ce în jurul bustului s-au depus o mulţime de coroane, iar familia s-a fotografiat în faţa acestuia.
O familie avută
Respectiva fotografie poate fi admirată alăturat prezentelor rânduri, iar cine va avea curiozitatea să o studieze mai atent va observa în primele două rânduri personajele din vestita familieApostoleanu, care, împreună au stăpânit mai multe hectare de pământ decât locuitorii pe care îi mai numără în prezent un orăşel oarecare din judeţul nostru. În ceea ce priveşte bustul în cauză, acesta nu era ceva foarte petenţios şi nici foarte scump, valora la o inventariere din anul 1942 aproximativ 45.000 de lei şi a dispărut în împrejurări nesigure. Mai grav este, însă, că a dispărut recunoştinţa celor care azi, deşi folosesc truda familiei Apostoleanu, nu au nici cea mai mică intenţie să şi-o manifeste cumva, construind din nou acest monument, dacă altceva nu mai este posibil.
Florin Marian Dîrdală, cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Foto:Casa Apostoleanu / Facebook Focsani Vechi
Articol republicat în Ziarul de Vrancea
Prima publicare: luna ianuarie 2016
Citiți și: Busturile pierdute ale Focşaniului: Apostoleanu, Săveanu, Zamfirescu şi Rainu
În Focşani nu s-au demolat doar case şi instituţii publice în timpul comunismului.Câteva busturi au dispărut definitiv din peisajul urban focşănean.Chiar şi vă prezentăm în articol când şi unde au fost inaugurate busturile pierdute ale urbei
Nu mai puţin de patru busturi executate în bronz au dispărut din peisajul focşănean odată cu venirea comuniştilor la putere după cel de-al Doilea Război Mondial. Raţiunile care au dus la dispariţia lor sunt lesne de înţeles. Trei dintre cei imortalizaţi în bronz erau oameni politici/diplomaţi de carieră, personaje marcante ale domeniilor în care au activat. Cel de-al patrulea a fost un simplu funcţionar public, dar unul devotat binelui public, or nu de aşa ceva aveau nevoie comuniştii. Pe 28 aprilie 1912, focşănenii îi cinsteau memoria lui Gheorghe Apostoleanu ridicându-i acestuia un bust în Grădina Publică. Apostoleanu (1832-1895) a fost doctor în drept la Berlin, profesor de economie politică şi drept penal la Universitatea din Iaşi. Unul din marii luptători pentru Unirea de la 1859, dar şi unul din principalii oameni care s-au zbătut pentru înfiinţarea Gimnaziului “Alexandru Ioan Cuza” devenit cu timpul Liceul “Unirea”.
Săveanu avea bust langă Muzeu de Istorie
Nicolae Săveanu a fost un alt focşănean a cărui memorie a fost onorată prin dezvelirea unui bust. “Născut la 1840 şi decedat la 1922. Fruntaş care în timp de o jumătate de secol a condus viaţa publică din oraşul şi judeţul nostru, bun gospodar, abil bărbat politic şi om energic. A fost în nenumărate rânduri deputat, senator, prefect, primar şi preşedintele de vârstă al Camerei Deputaţilor”, spunea publicistul I. M. Dimitrescu despre Săveanu. Potrivit presei vremii bustul a fost inaugurat pe 7 decembrie 1924 în scuarul de lângă actualul Muzeu de Istorie. „Lucrare a unui reputat maestru bucureştean, el a fost aşezat pe bulevardul gărei, la răspântia străzilor principale cari duc spre centrul oraşului. Situat acolo, bronzul - în mijlocul unui scuar verde- dă o înfăţişare mai plăcută intrărei în oraş şi constituie un prim pas spre o estetică a Focşanilor atât de săracă în podoabe”, se arată într-un articol dintr-un ziar local din 1924. Iorgu Poenaru, primarul Focşanilor în acei ani, a promis că va păstra cu sfinţenie bustul care va trebuie să servească drept pildă generaţiilor viitoare. Bietul primar, de-ar fi ştiut el că urma să vină o ciumă de o altă culoare, dar încă mai cumplită decât „moartea neagră”...
Rainu rămas fără bust, Zamfirescu cu bust modest
Dacă la finele anului 1924 presa se plângea că Focşaniul duce lipsă de “podoabe” în anul 1925 în oraşul nostru mai era ridicat un bust. Acesta a fost amplasat în curtea Palatului Administrativ şi îi era dedicat lui Mihai Rainu, personaj despre care cotidinaul nostru a scris un amplu material. Vă reamintim doar că Rainu a fost secretar al Consiliului Judeţean Putna, asta după ce vreme de peste trei decenii a ocupat nenumărate funcţii în aparatul administrativ judeţean. După cum au relatat cei care l-au cunoscut, Rainu a fost un model unic de funcţionar public, genul de funcţionar la care toţi ar trebui să se raporteze atunci când intră în sistem. Dacă această statuie ar fi refăcută ea ar trebui să fie amplasată în faţă la ANFP! Ştiţi despre ce vorbim: instituţia în care concursurile se ţin de multe ori de formă, câştigătorul fiind cel cu recomandarea de la partid. Bustul focşăneanului a fost dezvelit în 28 iunie 1925, dar şi de acesta s-a ales praful.
Bustul lui Duiliu Zamfirescu, orientat către Odobeşti
Diplomatul şi scriitorul Duiliu Zamfirescu a fost ceva mai norocos în ceea ce priveşte recunoaşterea însemnătăţii sale de către posteritate. Zamfirescu are şi acum un bust din piatră în Grădina Publică, datează de prin anii 50, dar nu este cel original. Primul bust al lui Zamfirescu a fost inagurat în 16 octombrie 1938 şi a fost amplasat în stânga Bisericii Sf. Ioan din Piaţa Unirii. Bustul a fost orientat către Odobeşti, acolo unde Zamfirescu avea o vilă de vacanţă. Dacă la 25 de ani de la căderea ceauşeştilor autorităţile locale n-au reuşit să repare greşelile (a se citi ticăloşiile) trecutului ăsta-i semn clar că planul comuniştilor a ieşit. Crearea Omului Nou la care totul începe odată cu el. (S. TUDOSE)
Articol publicat în Ziarul de Vrancea în luna aprilie 2015
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
Strada Republicii nr. 14 din Focșani - adresa la care se află o altă clădire remarcabilă a municipiului nostru
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
ROBERT, acum 3042 zile, 9 ore, 47 minute, 31 secunde
Cristi, acum 3042 zile, 20 ore, 9 minute, 51 secunde 
