Scrisoarea fiicei lui Tomiță Lazăr: ”Deschideţi ochii şi învăţaţi din tragedia mea”
"Duminică, 19 iulie, tatăl meu mi-a oferit una dintre cele mai frumoase zile alături de el. Trecuse ziua lui de naştere şi sâmbătă s-a simţit bine alături de mama şi nişte prieteni, făcând grătar şi înotând. La SIRET. Duminică m-a trezit în modul frumos pe care numai un tată SPECIAL o putea face pentru prinţesa lui de 25 de ani. Mă pregăteam să plec la serviciu. Mi-a călcat rochiţa, aşa cum o făcea MEREU, el, tată de fete. Mi-a făcut 3 vizite la serviciu, aşa cum o făcea în fiecare zi. L-am trimis să îmi ia o pensetă şi o ojă, pe el, ditamai bărbatul. Şi mi-a venit cu 5 nuanţe ca să am de unde alege. I-am spus că vreau să stau la soare la Bilieşti, pe Siret, la ora 16. Bineînţeles că nu m-a refuzat. Ajunşi acolo, mi-a făcut masaj la picioare, cum o făcea frecvent. (Nu ştiu câte dintre voi, fetelor, aveţi norocul de un tată cum l-am avut eu). Tatăl meu m-a învăţat să mă bucur de lucrurile simple, m-a alintat şi m-a răsfăţat până la 25 de ani. Iar după 25 de ani mi-a dat viaţă din nou. Mi-a dat o nouă viaţă total diferită de ceea ce îmi oferise până atunci. Venise timpul să încetez a mai fi un copil. Şi Dumnezeu a hotărât că asta să fie soluţia. O altă viaţă. Mi-am văzut moartea cu ochii, mi-am cerut iertare de la Dumnezeu şi aşteptam să mă duc inconştientă la fundul apei în orice secondă. Dar el, EROUL NOSTRU, era sub apă total, fără aer, ţinându-mă pe mine deasupra. L-am văzut ieşind o singură dată, strigându-mi DISPERAT "Respirăăă!". Şi da, un mister cum a putut chiar şi el să reziste fără aer atât de mult timp. Dar iată că a rezistat. Ca să mă vadă pe mine în viaţă. A făcut întotdeauna totul pentru mine, dar să îmi dea viaţă pentru a două oară a fost cea mai importantă şi cea mai grea misiune a lui. Ultima lui misiune a fost să salveze o viaţă. Viaţa mea, a copilului său. Ar fi făcut-o pentru ORICINE, el nu se temea de NIMIC, cu atât mai puţin de apă.
Tatăl meu a fost cel mai optimist şi cel mai pozitiv om, făcând pe toată lumea să zâmbească. A ştiut să se facă iubit şi respectat fără prea multe eforturi. Pur şi simplu prin ceea ce era el.
Tată şi om ca el se naşte o dată la sute de ani.
Mi se părea cel mai cumplit să-ţi moară un părinte şi mi s-a întâmplat. Pentru toată lumea este o tragedie pentru că astăzi trebuia să fie cea mai frumoasă zi. Deschideţi ochii şi învăţaţi din tragedia mea pentru că ziua de mâine nu îi este promisă nimănui. Preţuiţi oamenii pe care îi aveţi şi nu uitaţi că sufletul este cel mai important.
Sunt sfâşiată de durere, de milă, am trăit 4 zile cu speranţa să fie găsit RESPIRÂND. Acum nu mai am la ce să sper. Nu am altă opţiune decât să accept această dramă. Tatăl meu trăieşte prin mine.
Vă mulţumesc din tot sufletul celor care aţi fost şi ne sunteţi alături. ÎNGERUL MEU a avut grijă să ne fie bine chiar şi fără el.
Dumnezeu să te ierte, TATĂL MEU EROU!"
Mariana Lazăr
Cititi si:Tomiţă Lazăr s-a despărţit de cei dragi şi îşi va dormi somnul de veci la Cimitirul Nordic