VIDEO Astăzi despre: renumita actriță a scenei bucureștene, dar și a primelor filme românești : Elvira Godeanu - formată la generatia de aur a marilor artiști interbelici „nu a trebuit să deprindă niciodată de virtuozitatea trucajelor şi alchimia iluziei”
Elvira Godeanu (n. 13 mai 1904, București, România – d. 3 septembrie 1991) a fost o cunoscută actriță română de film, radio, teatru și voce formată la generația de aur a marilor artiști interbelici.
În 1953, regizorul Sică Alexandrescu realiza una dintre primele ecranizări ale celebrei piese a lui Caragiale – „O scrisoare pierdută”, o transpunere a unui spectacol de la Teatrul Naţional ce cunoscuse un mare succes la public. Alături de actori renumiţi ai scenei româneşti, printre care Radu Beligan, Grigore Vasiliu-Birlic şi Ion Finteşteanu, în film juca şi Elvira Godeanu, care realiza una dintre cele mai memorabile interpretări ale rolului Zoe Trahanache. Actriţa se afla deja la apogeul carierei sale şi era deopotrivă cunoscută şi apreciată pentru rolurile de pe scenă, cât şi pentru apariţiile pe ecran.
Elvira Godeanu s-a născut la 13 mai 1904, la Bucureşti. Şi-a petrecut adolescenţa în Târgu-Jiu. În 1921, s-a întors în Capitală pentru a se înscrie la Conservator, secţia artă dramatică, la clasa lui Constantin Nottara. A fost mai întâi angajată a Teatrului Lucia Sturdza Bulandra şi apoi, din 1929, a Teatrului Naţional din Capitală. A urmat o carieră bogată, în care actriţa a interpretat roluri în piese de referinţă ale dramaturgiei: „Moartea unui artist", de Horia Lovinescu, „Vizita bătrânei doamne", de Friedrich Dürrenmatt, „O scrisoare pierdută", de Ion Luca Caragiale, „Apus de soare", de Barbu Ştefănescu-Delavrancea, sau în filmele „Maiorul Mura" (1928, regia Ion Timuş), în care interpreta rolul Marianei Pătraşcu, „Povara" (1928, în regia lui Jean Mihail), în care juca rolul lui Mimi Predescu şi „Ciuleandra" (1930, în regia lui Martin Berger), în rolul Anitei.
Actriţa era astfel portretizată de criticul de teatru Natalia Stancu: „Sensibilă, inteligentă, dotată nu numai cu talent, ci şi cu intuiţie scenică, cu o mare putere de muncă, Elvira Godeanu nu a trebuit să deprindă niciodată virtuozitatea trucajelor şi alchimia iluziei".(adevarul.ro)
Deja celebră, Elvira l-a cunoscut în 1938 pe inginerul constructor Emil Prager, elevul lui Anghel Saligny, despre care va mărturisi: “Era un om cult, care iubea teatrul. Era pasionat de muncă, era bun, politicos, generos, pe lângă că era un uriaș în profesia lui. Doamne, cum s-au strâns atâtea calități într-un singur om! El a adus prima macara din România.Când l-am cunoscut în străinătate, am spus uimită
Am fost invitați pe scena Teatrului Comedia de directorul Zaharia Stancu, care cred că nu avea nicio vină aici, era ordin. Se găseau acolo doamna Aura Buzescu, Calboreanu, Băltățeanu, Finteșteanu, Marcel Anghelescu, Antoniu, pe urmă veneam noi, femeile. Eram eu, era Tantzi Cocea, era mi se pare și Jana Popovici. A făcut un mic tur, așa, s-a uitat la noi și a spus: De azi înainte voi nu mai faceți parte din Teatrul Național, veți fi pensionați. Și a început să ne întindă câte un plic la fiecare. Eu am încremenit, ne uitam unii la alții, nu înțelegeam, nu puteam să realizăm… chiar așa, să fim trimiși acasă. Ne-a strâns mâna, a plecat și-am rămas ieșind unul câte unul, abătuți, amărâți, unii s-au și îmbolnăvit, printre care am fost și eu. Și așa a fost această despărțire de Teatrul Național”
: Dumneavoastră sunteți cel cu macaraua de pe Calea Victoriei? Treceam în fiecare zi pe lângă ea în drum spre teatru și n-o observasem, dar aflasem de ea din ziare”.Elvira Godeanu și Emil Prager s-au căsătorit pe 31 mai 1954, la doi ani după moartea Margaretei, prima soție a inginerului, și au rămas împreună până la moartea lui. Bărbatul era născut în București pe 19 august 1888, în familia unor austrieci originari din Moravia, veniți în România la scurt timp după sosirea regelui Carol I. Prager a absolvit Școala Națională de Drumuri și Poduri, a fost elevul lui Anghel Saligny, de numele såu fiind legate construcții precum Palatul Regal (aripa nouă), Palatul Foișor din Sinaia, Palatul Ministerului de Interne, Academia Militarå, Biblioteca Universitarå din Iași, Spitalul Elias, catedrala din Hunedoara, calea feratå Ploiești-Târgoviște, șosele, blocuri și nenumărate clădiri administrative.
În 1967 Elvira Godeanu a fost pensionată la doar 63 de ani, o vârstă la care mai avea atât de multe de oferit spectatorilor săi: “Am trăit momente dramatice atunci când noi, artiștii Teatrului Național, societarii și mai târziu actorii teatrului am fost pensionați. Vă voi povesti cum. Am fost invitați pe scena Teatrului Comedia de directorul Zaharia Stancu, care cred că nu avea nicio vină aici, era ordin. Se găseau acolo doamna Aura Buzescu, Calboreanu, Băltățeanu, Finteșteanu, Marcel Anghelescu, Antoniu, pe urmă veneam noi, femeile. Eram eu, era Tantzi Cocea, era mi se pare și Jana Popovici. A făcut un mic tur, așa, s-a uitat la noi și a spus: De azi înainte voi nu mai faceți parte din Teatrul Național, veți fi pensionați. Și a început să ne întindă câte un plic la fiecare. Eu am încremenit, ne uitam unii la alții, nu înțelegeam, nu puteam să realizăm… chiar așa, să fim trimiși acasă. Ne-a strâns mâna, a plecat și-am rămas ieșind unul câte unul, abătuți, amărâți, unii s-au și îmbolnăvit, printre care am fost și eu. Și așa a fost această despărțire de Teatrul Național”.(radioromaniacultural.ro)
A interpretat roluri extrem de variate, atât din literatura universală, cât și din cea română. Elvira Godeanu rămâne una din marile interprete ale rolului Zoe Trahanache din comedia lui Ion Luca Caragiale. A fost căsătorită cu Emil Prager, un cunoscut inginer constructor și arhitect din perioada interbelică.
A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa II (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
Filmografie
• Maiorul Mura (1928)
• Povara (1928)
• Ciuleandra(1930)
• O scrisoare pierdută (1953)
Note
1. ^ a b Elvira Godeanu, Filmportal.de, accesat în 9 octombrie 2017
2. ^ Decretul nr. 74 din 19 aprilie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne pentru decorarea cu „Ordinul Muncii” și „Medalia Muncii” a unor artiști și tehnicieni de la Teatrele Dramatice din București și din provincie, publicat în Buletinul Oficial nr. 20 din 22 aprilie 1952.
3. ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
4. De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
De același autor
