Membrii Cenaclului Dimitrie Dăscălescu sărbătoresc Unirea Principatelor la Muzeul Unirii
Activitatea se va desfășura miercuri, 24 ianuarie, ora 15, 30
Cenaclul Dimitrie Dăscălescu s-a înființa în mai 2021. Patronul spiritual al Cenaclului, poetul Dimitrie Dăscălescu, la fel ca și ceilalți membrii ai familiei sale, a fost un înflăcărat susținător al unirii Principatelor Române. Întrunirile unioniștilor se desfășurau în partea valahă a orașului unde era un climat propice libertății de gândire și exprimare. Astfel, s-a constituit un Comitet Unionist din care făceau parte: Ștefan Dăscălescu, Dimitrie Dăscălescu, Costin Stamatin, Scarlat Bontaș, Costache Lascăr, Apostu Ioan etc. Toți erau influențați de ideologiile noi ale epocii și membrii ai unor societăți sau ligi masonice. Ștefan Dăscălescu, tatăl poetului era un cărvunar, un novator, membru al Partidei Liberale și în același timp membru al unei societăți secrete de sorginte masonică ce era ramură a lojei Phoenix din Moscova. Costin Stamatin, cumnatul lui Dimitrie, fusese membru în Conjurația Confederativă a comisului Leonte Radu. A participat la întrunirile conspirative ale Comitetului Unionist ce aveau loc în Focșanii Munteni, unde exista o mai mare libertate de gândire și acțiune, aducea de aici ziare și manifeste favorabile unirii, ținea permanent legătura cu Comitetul Central al Unirii din Iași. Totodată denunța abuzurile partidei antiunioniste și organiza mișcarea de rezistență împotriva acesteia. Socrul lui Dăscălescu, Constantin Robescu era membru în Loja Neamului Nostru înființată la Iași în 1846. În 1856, datorită activității sale unioniste, Dimitrie Dăscălescu a fost dat afară din serviciu. Scriitorul George Sion, prieten al poetului, își amintește că și-a exprimat compasiunea în versuri: „Adevăr este amice, cum că te-au concediat/ Și că nu mai ai onoarea de a mai fi amploiat?/ Vino dar să ne dăm mâna și în versuri să cântăm/ Libertatea, fericirea ce anume o gustăm”.
După înfrângerea Rusiei în războiul Crimeii, s-a organizat Congresul de pace de la Paris (13-18 martie 1856). Contele Walewski, ministru de externe al Franței, a propus unirea Țărilor Române sub un prinț străin. Au susținut propunerea Rusia, Prusia și Sardinia, care susținând unirea Principatelor, își susțineau, de fapt, propriile interese. Au fost împotrivă Austria și Turcia, ce nu doreau un stat românesc puternic în coastele lor. Hotărârile Congresului de pace de la Paris au vizat înlăturarea protectoratului rusesc și înlocuirea lui cu garanția colectivă a marilor puteri, libertatea navigației pe Dunăre și neutralitatea Mării Negre, înființarea unei Comisii europene a Dunării cu sediul la Galați, revenirea la Moldova a județelor din sudul Basarabiei, Cahul, Bolgrad și Ismail. Deosebit de importantă a fost constituirea adunărilor Ad-hoc, care trebuia să-i consulte pe români dacă doreau sau nu unirea. Aceste adunări, ce s-au întrunit în toamna anului 1857 la Iași și la București, aveau caracter reprezentativ, pentru prima oară au participat și reprezentanți ai țăranilor. Alegătorii din Focșani au trimis în Divanul ad-hoc al Moldovei pe Moș Ion Roată din Câmpuri și pe orășenii Gheorghe Ilie și Chirilă Ciocârlie. Cu toate că aveau doar rol consultativ, Adunările Ad-hoc au demonstrat dorința nestrămutată a românilor de dincolo și de dincoace de Milcov de a se uni. La Focșani, ca mai peste tot în țară, a existat o atmosferă ce a susținut cauza națională. Peste două sute de locuitori din județul Putna și-au dat adeziunea pentru unirea Valahiei și Moldovei într-un singur stat. Prefectul județului Putna, Iordache Pruncu, înveterat antiunionist, asigura Ministerul de interne al Moldovei că este stăpân pe situație și că va face tot ce îi va sta în putință să oprească adunările unioniștilor, care în Focșani erau reprezentați de Ștefan Dăscălescu, fiul acestuia Dimitrie Dăscălescu și ginerele, soțul fiicei sale Ruxandra, Costin Stamatin. Ca unionist înflăcărat, poetul Dimitrie Dăscălescu a surprins în lirica sa și atmosfera înălțătoare din perioada premergătoare unirii din 1859. Edificatoare în acest sens este poezia Refrenul musei: „Eu vă rog să prețuiți/ Ist refren al muzei mele/ Dragi români să fim uniți...Jertfesc tot...tot...afară de Unirea țării mele.”. După două săptămâni de la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn, printr-un decret semnat de domnitor, Dimitrie Dăscălescu este numit prefect al județului Putna. Într-o altă poezie, intitulată O zi frumoasă, redă bucuria prilejuită de trecerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza prin Focșani la 5 februarie 1859, care , de altfel, a și fost găzduit într-una din casele familiei sale:
Azi românul dovedește/ Că-n sfârșit s-a deșteptat
Și că-n faptă vrednicește/ Libertatea ce-a visat.”
Asemeni patronului lor spiritual, membrii cenaclului Dimitrie Dăscălescu vor sărbători cu mult entuziasm 165 de ani de la formarea statului național român. Jurnalistul Radu Borcea va vorbi, bine documentat și la obiect, despre Contextul intern și internațional al unirii din 1859. Profesor de istorie Nina- Elena Plopeanu va prezenta Rolul dăscăleștilor în mișcarea unionistă focșăneană. Poetesele Lucica Nistor, Maricica Cornu Capan, Geanina Bârlădeanu, Constanța Cornilă, Ilaria Constantin și poeții Petrache Plopeanu, Florin Balasoglu vor recita din lirica proprie.
Exemplificăm mai jos cu o poezie a poetei Maricica Cornu Capan
Doamne ai picurat iubire
Doamne, Tu ne-ai stins
mâhnirea, ai țesut punte pe
apă,
Candele de lemn aprins-ai...tot
românul să încapă
Pe pământul milenar, unde
lacrimi dau să cadă,
Pe hotarul cu durere, peste
Care-ai pus pomadă...
Au voit ca să ne-mpartă țarina
cu tot cu rouă,
Rădăcina strămoșească nu s-a
vrut curmată-n două,
Nici chemarea sângelui și nici
Milcovul n-au vrut,
Să ne frângă ca pe o pâine, să
izbească în trecut...
Monștrii care n-aveau somn...
ce-ar fi vrut ca să croiască
Drumuri reci prin suflet trist,
peste truda românească...
Ce știau ei despre noi, despre
bluza cu altiță,
Despre sângele de frate, despre
apa din cofiță?
Dezbinați eram mai slabi, se
doreau hărți ciopârțite,
Peste geana-nlăcrimată, peste
haturi despletite,
Sângera același lut, ne durea
aceiași rană,
Respiram același aer, aerul de
peste vamă...
Ne voiau colinda ruptă, mai
ușor de doborât,
Să lovească-n românime, să
lovească în trecut,
Gard s-așeze-ntre acei ce-au
supt la aceiași mamă,
Ce vorbeau același grai, ce-și
țineau trecutu-n ramă...
Ne-ar fi vrut ascunși în beznă,
niște felinare stinse,
Terfelite în picioare, cu istorii
mici, pretinse...
Căzu vălul...ne-am dat mâna,
încingând glasul Unirii,
Dreptul de a fi acasă, fără
teama despărțirii...
Doamne-ai picurat iubire prin
mulțimea adunată...
Cu Măria de sub Milcov, cu Ion,
neam de-a lui Roată.
Și o poezie a Lucicăi Nistor
Te zăresc Moș Ioane
Te zăresc, Moș Ioane, cu spusa pe jalbă
Dus de griji și obida adunată-n chiler,
Pașii duc neputința unei lacrimi în barbă,
Și cărând veșnicia dintr-un sat efemer.
Bolovanul din piatră, rostuitu- s-a-n munte
Între vămi și hotare colcăind de dureri,
Și-are țara, rușinea, scuipată în frunte
Legi deșarte de noimă, lăfăind pe boieri.
Sărut mâna-ți, în care șed istorii și plug
C-au trecut mulți de Vodă pân la Milcov la noi
Mistuind constituții ca buștenii pe rug.
Ne-am unit peste-un pod arhiplin de nevoi.
Am unit cu o cratimă slova și rostul
Ne unim la ce-i fals și e searbăd și fad
Moș Ioane, matale ai fiert grâu în tot postul
Pomenind oseminte... sub azima de jad!
Plecăciune, aici la hotar de dreptate!
Poate-un vodă va șterge rușine și hoți
Dacă este Unire să fie în toate!
Întru legi, întru rugă și iubindu-ne toți.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
De același autor
