Legenda cucului – de ce cântă cucul numai între Buna Vestire si Sânziene sau sf Petru - apoi se preface în uliu
Sărbătoarea de Buna Vestire a primit în tradiția populară și denumirea de Ziua Cucului, denumire legată de cântecul cucului care începe întotdeauna de Blagoveștenie și se sfârșește la Sânziene sau Sân Petru.
Cucul cântă mereu până la Sânziene sau Sân Petru, când se îneacă cu orz și, nemaiputând cânta, se preface în uliu.
În spațiul popular mai circulă o veche legendă, puțin știută, care ne explică de ce cântă cucul între Blagoveștenie și Sânziene. Astfel, legenda spune că pasărea pe care o numim noi azi cuc, nu este de fapt cucul adevărat, cel care avea pene de aur, ci perechea acestuia, Sava. În vremuri demult trecute, cucul și Sava trăiau împreună pe pământ, ca soț și soție. Sava i-a fost însă necredincioasă cucului, care a decis să o părăsească și să plece în cealaltă lume. Sava, văzând că acesta nu glumește, ci o lasă și pleacă, l-a întrebat când și unde să-l caute. Cucul, supărat, i-a spus că poate să-l caute, dacă voiește, între Blagoveștenie și Sânziene. Astfel, Sava recunoscându-și greșeala și voind să o îndrepte, cum au sosit Bolagoveșteniile, cum a început să zboare din ramură în ramură și să strige “cucu, cucu”. În zadar însă, deoarece cucul, perechea Savei, nu se va mai întoarce niciodată. În acest fel, an de an, Sava cântă “cucu, cucu” și zboară din pom în pom, doar, doar își va putea regăsi perechea.
De Buna Vestire se dezleagă limba tuturor păsărilor pentru a cânta, dar mai ales cea a cucului, care toată iarna a fost uliu, iar la Blagoveștenie se preface iarăși în cuc.
De Buna Vestire se crede că sosesc rândunelele, iar cucul cântă prima oară în an, de aceea sărbătorii i se mai spune şi Ziua Cucului. Cucul anunţă sosirea efectivă a primăverii. Primul său cântec trebuie să fie aşteptat de toţi oamenii în haine curate, veseli, cu stomacul plin şi cu bani în buzunare. Cei care nu îndeplinesc aceste condiţii, nu vor beneficia de toate acele lucruri în anul care va urma. Dacă primul cântec al cucului este auzit pe stomacul gol, în partea stânga sau în spatele omului, este semn de rău augur.
Pe de altă parte, conform obiceiului, flăcăii şi fetele îl întreabau pe cuc lucruri care îi interesau, precum: "Cucule voinicule/ Câţi ani îmi vei da/ Pân' m-oi însura (mărita)?". Tăcerea cucului aducea mare bucurie celor care întrebau, deoarece echivala cu o căsătorie grabnică, în vreme ce cântatul cucului îi aducea la disperare pe tineri, fiecare glas fiind socotit un an de aşteptare.
În Bucovina, nu se pun ouă la cloşcă de Buna Vestire, pentru că se consideră că ar putea ieşi din ele pui cu două capete şi patru picioare.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
