VIDEO Astăzi despre Actriţa Valeria Seciu, o combinaţie unică de talent, farmec şi sensibilitate. A adorat să fie pe scenă, dar nu şi-a dorit niciodată să fie în centrul atenţiei. Exprima cel mai mult dincolo de cuvinte
Valeria Seciu (n. 2 august 1939, București, România – d. 6 septembrie 2022, București, România) a fost o actriță română de teatru, film, radio, voce și televiziune.
A urmat cursurile Institutului de Teatru din București, la clasa lui A. Pop Marțian, între 1960-1964, avându-l ca asistent pe Octavian Cotescu, cel care, ulterior, avea să-i devină soț. Printre colegii săi de promoție s-au numărat: Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuț, Rodica Mandache, Virgil Ogășanu, Dora Cherteș, Cătălina Pintilie, Mircea Andreescu.
în perioada 1960-1964 a frecventat Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, la clasa lui A. Pop Marțian, avându-l ca asistent pe Octavian Cotescu, cel care, ulterior, avea să-i devină soț. Printre colegii săi de promoție s-au numărat viitori actori de mare prestigiu, precum Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuț, Rodica Mandache, Virgil Ogășanu.
După absolvirea Institutului, a jucat timp de doi ani la La Teatrul Național din Cluj-Napoca, în rolurile Lavinia din „Androcle și leul”, de G. B. Shaw, regia Janos Taub (1965) şi Domnița Anca în „Vlaicu Vodă”, de Alexandru Davila, regia Val Mugur (1966).
Începând cu anul absolvirii, până în anul 1977, Valeria Seciu a jucat pe scena Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, în spectacole precum: ”Eminescu” (1964), de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu – rolul Veronica Micle, personajul Dona Elena din „Castiliana”, de Lope de Vega, regia Horea Popescu (1966), în ”Răzvan şi Vidra” şi ”Apus de soare” (1967), personajul Otilia din ”Enigma Otiliei” (1968), după George Călinescu, regia Ion Cojar, a fost Aglaia Epancina în ”Idiotul” (1969), după F.M. Dostoievski, regia Al. Finți, rolul Honey din ”Cui i-e frică de Virginia Wolf?” (1970), de Edward Albee, regia Michel Făgădău, personajul Margaret în „Fanny”, de G. B. Shaw, regia Mihai Berechet, (1970), a fost Cordelia în „Regele Lear”, de W. Shakespeare, regia Radu Penciulescu (1970), Corina în „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet (1971), a jucat în ”Pisica în noaptea Anului Nou” (1971), rolul Ana din „Valiza cu fluturi”, de Iosif Naghiu, regia Sanda Manu (1975), sau Lady Anne în „Richard al III-lea”, de W. Shakespeare, regia Horea Popescu (1976), rolul Amandei în ”Menajeria de sticlă”, de Tennessee Williams, regia Cătălina Buzoianu (2006), ”Macbeth”, de William Shakespeare, în regia lui Radu Penciulescu (2011).
Începând cu anul 1978, a jucat pe scena Teatrului Mic din Bucureşti – unde sub directoratul scriitorului Dinu Săraru, s-a produs deplina sa maturizare artistică -, în piese precum ”Să îmbrăcăm pe cei goi” de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1978) – rolul Ersilia Drei, a fost Doamna mascată în „Minetti”, de Thomas Bernhard, regia Anca Ovanez-Doroșenco (1979), Margareta în „Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov, regia Cătălina Buzoianu (1980), Genica din „Niște țărani”, de Dinu Săraru, regia Cătălina Buzoianu (1981), a jucat în „Cerul înstelat deasupra noastră”, de Ecaterina Oproiu, regia Cătălina Buzoianu (1984), personajul Marguerite Gautier în „Doamna cu camelii”, de Alexandre Dumas, regia Cătălina Buzoianu (1985), Aelita în „O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord”, de Eduard Radzinski, regia Dragoș Galgoțiu (1986), a jucat în „Arta iubirii”, regia Cătălina Buzoianu (1989) şi „Actorii”, regia Alexa Visarion (1990), rolul Donata Genzi în „Regăsire”, de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1991), Irina Nikolaevna Arkadina în „Pescărușul”, de A.P.Cehov, regia Cătălina Buzoianu (1993), Vivian Bearing în „Spirit”, de Margaret Edson, regia Cătălina Buzoianu (2001) şi Esme Allen în „Cum gandeste Amy”, de David Hare, regia Cătălina Buzoianu (2005) şi în ”Creatorul de teatru”, de Thomas Bernard, regia Alexandru Dabija (2007), rolul principal în spectacolul ”Doamna noastră din Pascagoula”, după ultima piesă scrisă de Tennessee Williams, în regia lui Florin Fătulescu (2009).
Pe scena Teatrului Bulandra din Bucureşti, Valeria Seciu a jucat rolul Charlotte din „Noile suferințe ale tânărului W”, de Ulrich Plentzdorf, regia Olimpia Arghir, (1973), rolul Brenda din spectacolul „Ferma”, de David Storey, regia Sanda Manu (1975), a presonificat-o pe Gertrude în piesa ”Hamlet”, de W. Shakespeare în regia lui Liviu Ciulei (2000) şi în rolul Gloucester din „Lear”, de William Shakespeare, regia Andrei Șerban (2008).
La Teatrul „C. I. Nottara” din București s-a aflat pe scenă în rolurile Monahova din „Barbarii”, de Maxim Gorki, regia Alexa Visarion (1976) şi Mary Cavan-Tyrone în „Lungul drum al zilei către noapte”, de Eugene O’Neill, regia Alexandru Dabija (1998).
Pe scena Teatrului Foarte Mic a jucat în 2012, în ”SatisFUCKtion” de Thomas Bernhard, regia Theo Herghelegiu, pe scena Teatrului Act din Bucureşti a jucat în ”Cronica Sofistului” şi în rolul Doamna Bruscon în „Creatorul de teatru”, de Thomas Bernard, regia Alexandru Dabija (2007), în Club „La Scena” a jucat în piesa „Top Dogs/Șomeri de lux”, de Urs Widmer, regia Theo Herghelegiu (2004), iar la Teatrul Studio din Timişoara a jucat în ”Creatorul de teatru” de Thomas Bernhard în regia lui Alexandru Dabija, o producţie a Teatrului Act (2002).
După Revoluţie, Valeria Seciu a înfiinţat una dintre primele trupe independente, Teatrul Levant, unde a colaborat cu regizoarea Cătălina Buzoianu, la spectacolul ”Pelicanul”, după August Strindberg, o piesă montată într-un spaţiu neconvenţional, într-un depozit al Sălii Dalles (1995).
Valeria Seciu a jucat şi zeci roluri în filme: după debutul din anul 1964 în „Casa neterminată”, de Dimos Rendis, regia Andrei Blaier, s-a aflat în distribuţia producţiilor „Asediul”, de Corneliu Leu, regia Mircea Mureșan (1971), „Parașutiștii”, de Mihai Opriș, regia Dinu Cocea (1972), ”Un august în flăcări” (1974), „Instanța amână pronunțarea”, regia Dinu Cocea (1976), „Casa de la miezul nopții”, de Fănuș Neagu, regia Gheorghe Vitanidis (1976), „Regăsire”, regia Ștefan Traian Roman (1977), „Râul care urcă muntele”, regia Cristiana Nicolae (1977), „Înainte de tăcere”, de Alexa Visarion, regia Alexa Visarion (1978) sau „Clipa”, de Dinu Săraru, regia Gheorghe Vitanidis (1979). De asemenea, Valeria Seciu s-a aflat pe afişul filmelor „Speranța”, regia Șerban Creangă (1979), „Ion: Blestemul pămîntului, blestemul iubirii” (1978) – rolul Savista, „Bună seara, Irina”, regia Tudor Mărăscu (1980), „Vânătoare de vulpi”, de Dinu Săraru, regia Mircea Daneliuc (1980), „Mult mai de preț e iubirea”, de Nicolae Țic, regia Dan Marcoci (1982), „Escapada”, de Mircea Radu Iacoban, regia Cornel Diaconu (1983), „Dragostea și revoluția”, de Dinu Săraru, regia Gheorghe Vitanidis (1983), „Vreau să știu de ce am aripi”, regia Nicu Stan (1983), „Furtună în Pacific”, regia Nicu Stan (1985) şi „Adela”, după un roman de Garabet Ibrăileanu, regia Mircea Veroiu (1985). După Revoluţie, Valeria Seciu a apărut în filmele ”Aurora” (2010), ”Roxanne” (2013) şi ”Sunt o babă comunistă” (2013).
Este de menţionat şi apariţia actriţei în serialul TV „Lumini și umbre”, de Titus Popovici, regia Andrei Blaier/Mihai Constantinescu/Mircea Mureșan (1979).
Printre rolurile Valeriei Seciu în teatrul TV, se regăsesc „Rața sălbatică” de Henrik Ibsen, regia Petre Sava Băleanu – Hedwiga, „Troienele” de J.P. Sartre, după Euripide, regia Petre Sava Băleanu (1967) – Casandra, „Woyzeck” de George Buchner (1970) – Marie, „Trei surori” de A. P. Cehov, regia Ion Barna (1971) – Irina, „Pescărușul” de A. P. Cehov, regia Petre Sava Băleanu (1974) – Nina Zarecinaia, „Turnul de Fildeș” după Camil Petrescu, regia Cornel Todea (1978), „Jocul ielelor” de Camil Petrescu, regia Dan Necșulea (1982), „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, regia Sorana Coroamă Stanca (1984) – Veta, „O femeie drăguță cu o floare și fereastra spre nord” de Eduard Radzinski, regia Olimpia Arghir, Dragoș Galgoțiu – rol Aelita sau „Vocea umană” de Jean Cocteau, regia Cătălina Buzoianu (1990).
Pe lângă rolurile interpretate pe scenă sau ecran, Valeria Seciu a dat viață multor personaje la Teatrul Naţional Radiofonic, câteva spectacole în care aceasta a jucat fiind „Relicva” de Guy de Maupassant, sub bagheta regizorului Dan Puican, „Păianjenul” de A. D. Hertz, regia artistică Constantin Dinischiotu, „Tristan” de Thomas Mann, spectacol realizat de regizorul Cristian Munteanu în anul 1989, cu o distribuţie de excepţie, în care i-a avut alături pe Ion Caramitru, George Constantin, Ileana Predescu, Ion Siminie, Alfred Demetriu sau „Valizele” de Yves Navarre, un veritabil recital al actriţei în compania unui monstru sacru al teatrului românesc, George Constantin. De asemenea, ea a jucat în spectacolele de teatru radiofonic „Un tramvai numit dorinţă” de Tennessee Williams, variantă realizată în anul 2008, de regizorul Dan Puican, „Ultima mazurcă” de Alexander Hausvater, regia artistică Mihai Lungeanu, „Michael şi Anna” de Eugene O’Neill, un veritabil recital al actriţei în compania unui alt monstru sacru al teatrului românesc, Ovidiu Iuliu Moldovan, regia artistică Corneliu Dalu şi „Comedia zorilor” de Mircea Ştefănescu, spectacol realizat în urmă cu peste patru decenii de regizorul Paul Stratilat.
Valeria Seciu a obţinut Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (1978), pentru rolul din filmul ”Înainte de tăcere”, o altă distincție importantă fiind medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”, care i-a fost atribuită actriței în anul 2000 de către președintele statului pentru merite deosebite în promovarea și interpretarea operei poetului, mai cu seamă prin intermediul spectacolului „Trecut-au anii”, recital de poezie și muzică susținut ani la rândul pe diverse scene alături de actorii Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și de clarinetistul Aurelian Octav Popa.
A urmat Premiul UNITER 2002 pentru cea mai bună actriţă, cu rolul doamnei Bering, din spectacolul „Spirit”, în regia Cătălinei Buzoianu, jucat pe scena Teatrului Mic, iar în 2006, a primit Premiul UNITER pentru rolul principal din piesa ”Cum gândeşte Amy”, în regia Cătălinei Buzoianu.
La Gala Premiilor UNITER, din aprilie 2007, cariera actriţei a fost încununată, fiindu-i oferit Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate iar doi ani mai târziu, tot la Gala Premiilor UNITER, Valeria Seciu a primit distincţia pentru Cea mai bună actriţă în rol secundar pentru rolul Gloucester din ”Lear”, regizat de Andrei Şerban pe scena Teatrului Bulandra din Capitală.
Din vara anului 2014, Valeria Seciu a renunțat la cariera actoricească, retrăgându-se permanent de pe scenă, una din puţinele apariţii în public fiind cea din iulie 2015, când a primit o stea pe aleea actorilor din Piața Timpului din Capitală.
Tot în anul 2015, a fost decorată de către Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta în numele Majestăţii Sale Regale Regelui Mihai I al României, cu decoraţia regală „Nihil Sine Deo”, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Castelul Peleş.(radioromaniacultural.ro)
Octavian Cotescu, profesorul și marea sa iubire
Octavian Cotescu s-a îndrăgostit iremediabil de fosta sa studentă, iar în 1966 cei doi s-au căsătorit. Aproape două decenii avea să dureze mariajul lor, căci în 1985 marele actor înceta din viață, la doar 54 de ani.
Moartea sa fulgerătoare - un accident vascular cerebral survenit, cel mai probabil, din cauza stresului profesional - a șocat scena românească și a afectat-o profund pe Valeria Seciu. Rămasă văduvă la doar 46 de ani, nu s-a mai recăsătorit niciodată, s-a dedicat scenei și a continuat să joace în numeroase spectacole.
Valeria Seciu și-a trăit bătrânețea în singurătate, deoarece singurul său fiu, Alexandru Cotescu (54 de ani), a ales calea monahală. Decizie pe care actrița a respectat-o în totalitate, ba chiar a susținut-o, oricât de greu i-a fost. Alexandru Cotescu avea doar 17 ani când tatăl său a murit, iar evenimentul l-a marcat. După ce a absolvit facultățile de Construcții și Teologie, Alexandru Cotescu s-a hotărât să urmeze calea monahală: s-a călugărit și s-a retras la Mănăstirea Vatoped de pe Muntele Athos, unde este cunoscut drept monahul Daniil.(adevarul.ro)
A debutat, în 1964, pe scena Teatrului Național din București, alături de Ion Caramitru, în piesa Eminescu de Mircea Ștefănescu, sub îndrumarea regizorului Sică Alexandrescu, întruchipând-o pe Veronica Micle. În același an și-a făcut, de asemenea, debutul în film, jucând în pelicula Casa neterminată, regizată de Andrei Blaier. După doi ani petrecuți la Cluj, unde a interpretat două roluri, în Androcle și leul de G.B. Shaw și Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, a revenit în echipa Teatrului Național din București (memorabilă rămâne prezența ei în Cordelia din Regele Lear în regia lui Radu Penciulescu), pe care, cu excepția câtorva colaborări, nu a mai părăsit-o până în 1978, când s-a alăturat trupei Teatrului Mic. Aici, sub directoratul scriitorului Dinu Săraru, s-a produs deplina sa maturizare artistică, la contactul cu regizoarea Cătălina Buzoianu și în parteneriate legendare de scenă cu actorii Ștefan Iordache și Gheorghe Visu. Marile roluri din această etapă le-a creat în spectacole precum Să îmbrăcăm pe cei goi, Maestrul și Margareta, Niște țărani, Cerul înstelat deasupra noastră, Doamna cu camelii.
La începutul anilor 1990 a înființat și condus Teatrul Levant, una dintre primele instituții independente de gen apărute după căderea regimului comunist, continuând însă să joace și la Teatrul Mic, cu realizări notabile: recitalul Arta iubirii sau rolul Arkadina, din Pescărușul de Cehov, ambele în regia Cătălinei Buzoianu. De numele Teatrului Levant este legată o altă colaborare inspirată a actriței cu regizoarea Cătălina Buzoianu, la spectacolul Pelicanul, după August Strindberg (1994), montat într-un spațiu neconvențional (un depozit al Sălii Dalles). În 1998 a colaborat la Teatrul Nottara cu regizorul Alexandru Dabija în spectacolul "Lungul drum al zilei către noapte (E. O'Neill), fiind nominalizată mai apoi la Galele UNITER pentru cel mai bun rol principal feminin. După 2000 apare mai rar pe scenă, fiecare apariție reprezentând însă un succes de public și de critică, două dintre creațiile sale recente (Esme Allen în Cum gândește Amy de David Hare, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Mic, 2006, și Gloucester în Lear, după W. Shakespeare, regia Andrei Șerban, Teatrul Bulandra, 2008) fiind răsplătite cu premii acordate de UNITER. O altă distincție importantă, medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”, i-a fost atribuită actriței în 2000 de către președintele statului pentru merite deosebite în promovarea și interpretarea operei poetului, mai cu seamă prin intermediul spectacolului Trecut-au anii, recital de poezie și muzică susținut ani de-a rândul pe diverse scene alături de actorii Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan și de clarinetistul Aurelian Octav Popa. Pe lângă rolurile interpretate pe scenă sau ecran, ea a dat viață multor personaje la teatrul radiofonic.
Valeria Seciu a fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu. În 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru; acesta este astăzi călugăr la Muntele Athos, purtând numele de Monahul Daniil; el se numără printre traducătorii celei mai recente ediții românești a culegerii de texte teologice Everghetinos (din gr., „Binefăcătoarea”).
Filmografie
Casa neterminată, de Dimos Rendis, regia Andrei Blaier (1964)
Asediul, de Corneliu Leu, regia Mircea Mureșan (1971)
Parașutiștii, de Mihai Opriș, regia Dinu Cocea (1972)
Instanța amână pronunțarea, regia Dinu Cocea (1976)
Casa de la miezul nopții, de Fănuș Neagu, regia Gheorghe Vitanidis (1976)
Regăsire, regia Ștefan Traian Roman (1977)
Râul care urcă muntele, regia Cristiana Nicolae (1977)
Înainte de tăcere, de Alexa Visarion, regia Alexa Visarion (1978)
Clipa, de Dinu Săraru, regia Gheorghe Vitanidis (1979)
Speranța, regia Șerban Creangă (1979)
Ion: Blestemul pămîntului, blestemul iubirii(1978) - Savista
Lumini și umbre- Serial TV, de Titus Popovici, regia Andrei Blaier/Mihai Constantinescu/Mircea Mureșan (1979)
Bună seara, Irina, regia Tudor Mărăscu (1980)
Vânătoare de vulpi, de Dinu Săraru, regia Mircea Daneliuc (1980)
Mult mai de preț e iubirea, de Nicolae Țic, regia Dan Marcoci (1982)
Escapada, de Mircea Radu Iacoban, regia Cornel Diaconu (1983)
Dragostea și revoluția, de Dinu Săraru, regia Gheorghe Vitanidis (1983)
Vreau să știu de ce am aripi, regia Nicu Stan (1983)
Furtună în Pacific, regia Nicu Stan (1985)
Adela după un roman de Garabet Ibrăileanu, regia Mircea Veroiu (1985)
Roluri în teatru
La Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București (selectiv)
- Veronica Micle - „Eminescu”, de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu (1964)
- Dona Elena - „Castiliana”, de Lope de Vega, regia Horea Popescu, 1966
- Otilia - „Enigma Otiliei”, după George Călinescu, regia Ion Cojar, 1968
- Aglaia Epancina - „Idiotul”, după F.M. Dostoievski, regia Al. Finți, (1969)
- Margaret - „Fanny”, de G. B. Shaw, regia Mihai Berechet, 1970
- Honey - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, de Edward Albee, regia Michel Făgădău, 1970
- Cordelia - „Regele Lear”, de W. Shakespeare, regia Radu Penciulescu, 1970
- Corina - „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971
- Ana - „Valiza cu fluturi”, de Iosif Naghiu, regia Sanda Manu, 1975
- Lady Anne - „Richard al III-lea”, de W. Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976
- Amanda Wingfield - „Menajeria de sticlă”, de Tennessee Williams, regia Cătălina Buzoianu (2006)
La Teatrul Mic din București (selectiv)
- Ersilia Drei - „Să îmbrăcăm pe cei goi", de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1978)
- Doamna mascată - „Minetti”, de Thomas Bernhard, regia Anca Ovanez-Doroșenco (1979)
- Margareta - „Maestrul și Margareta”, de Mihail Bulgakov, regia Cătălina Buzoianu (1980)
- Genica - „Niște țărani”, de Dinu Săraru, regia Cătălina Buzoianu(1981)
- Ea - „Cerul înstelat deasupra noastră”, de Ecaterina Oproiu, regia Cătălina Buzoianu (1984)
- Marguerite Gautier - „Doamna cu camelii”, de Alexandre Dumas, regia Cătălina Buzoianu (1985)
- Aelita - „O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nord”, de Eduard Radzinski, regia Dragoș Galgoțiu (1986)
-...- „Arta iubirii”, de ..., regia Cătălina Buzoianu (1989)
-...- „Actorii”, de ..., regia Alexa Visarion (1990)
- Donata Genzi - „Regăsire”, de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu (1991)
- Irina Nikolaevna Arkadina - „Pescărușul”, de A.P.Cehov, regia Cătălina Buzoianu (1993)
- Vivian Bearing - „Spirit”, de Margaret Edson, regia Cătălina Buzoianu (2001)
- Esme Allen - „Cum gandeste Amy”, de David Hare, regia Cătălina Buzoianu (2005)
- Spiritul Mamei - „Furtuna”, de W. Shakespeare, regia Cătălina Buzoianu, 2009
La Teatrul Național din Cluj
- Lavinia - „Androcle și leul”, de G. B. Shaw, regia Janos Taub, 1965
- Domnița Anca - „Vlaicu Vodă”, de Alexandru Davila, regia Val Mugur, 1966
La Teatrul „C. I. Nottara” din București
- Monahova - „Barbarii”, de Maxim Gorki, regia Alexa Visarion, 1976
- Mary Cavan-Tyrone - „Lungul drum al zilei către noapte”, de Eugene O’Neill, regia Alexandru Dabija, 1998
La Teatrul Levant din București
- Mama - „Pelicanul”, de August Strindberg, regia Cătălina Buzoianu, 1995
La Teatrul Act din București
- Doamna Bruscon - „Creatorul de teatru”, de Thomas Bernard, regia Alexandru Dabija (2007)
La Club „La Scena”
-...-„Top Dogs/Șomeri de lux”, de Urs Widmer, regia Theo Herghelegiu (2004)
La Teatrul Bulandra din București
- Charlotte - „Noile suferințe ale tânărului W”, de Ulrich Plentzdorf, regia Olimpia Arghir, 1973
- Brenda - „Ferma”, de David Storey, regia Sanda Manu, 1975
- Gertrude - „Hamlet”, de W. Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 2000
- Gloucester - „Lear”, de William Shakespeare, regia Andrei Șerban, 2008
Roluri în teatrul TV
Rața sălbatică de Henrik Ibsen, regia Petre Sava Băleanu - Hedwiga
Troienele de J.P. Sartre, după Euripide, regia Petre Sava Băleanu, 1967 - Casandra
Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu
Woyzeck de George Buchner, 1970 - Marie
Trei surori de A. P. Cehov, regia Ion Barna, 1971 – Irina
Pescărușul de A. P. Cehov, regia Petre Sava Băleanu, 1974 - Nina Zarecinaia
Turnul de Fildeș după Camil Petrescu, regia Cornel Todea, 1978 - Maria Sinești
Suflete tari de Camil Petrescu, regia Cornel Todea, 1979 - Maria Sinești
Livada din noi de Constantin Chiriță, regia Constantin Dinischiotu, 1980
Inimă fierbinte de Octavian Sava, 1982
Jocul ielelor de Camil Petrescu, regia Dan Necșulea, 1982 - Maria Sinești
Ciuta de Victor Ion Popa, 1984
O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Sorana Coroamă Stanca, 1984 - Veta
O femeie drăguță cu o floare și fereastra spre nord de Eduard Radzinski, regia Olimpia Arghir, Dragoș Galgoțiu - rol Aelita
Vocea umană de Jean Cocteau, regia Cătălina Buzoianu, 1990
Femeia mării de Henrik Ibsen, regia Olimpia Arghir - Elida
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
