Astăzi despre unul dintre fondatorii psihanalizei, după Sigmund Freud, în România: Ion Popescu-Sibiu
Ion Popescu-Sibiu (n. 1901, Sibiu - 11 septembrie 1974, București) a fost un medic, psihiatru și psihanalist. A fost unul dintre fondatorii psihanalizei după Sigmund Freud în România.
La Sibiu nu doar cultura are o istorie frumoasă ci și științele medicale. Psihiatrul Ion Popescu-Sibiu (studiase medicina la Iași) a fost printre puținii promotori ai psihanalizei in România înainte de instaurarea comuniștilor când psihanaliza a fost bine receptată mai ales in mediile medicale. De ex, pană în ’40 s-au susținut 10 teze de doctorat cu teme de psihanaliză, la București.
Ei, pentru cititori de reținut un singur amănunt. Medicul Popescu și-a scris teza de doctorat despre psihanaliza, publicată cu titlul „Doctrina lui Freud” și reeditată de șase ori (inclusiv în 2007,facsimil). Editia din 1927 a numarat 3.000 de exemplare - ceea ce reprezenta un numar impresionant pentru acea vreme. Acesta este marele merit al lui Popescu: psihanaliza în România.
Vestitul medic Parhon, presedintele comisiei, a acceptat să-i scrie prefața. Iată ce zice Parhon: “dr. Popescu-Sibiu e chemat desigur să fie unul din reprezentanţii cei mai merituoşi ai acestei noi specialitaţi la noi în țară”
Ba mai mult, în 1932 insăși instituția elitelor, Academia Română premiază „Doctrina lui Freud”. Totuși, Dr. Popescu-Sibiu duce o luptă grea contra științelor medicale profund biologizante, specifice secolului, sugerand că ființa umană trebuie înțeleasă și din pricina Psihicului, și că nu se poate reduce la neurocerebral și hormonal. Ceea ce nu i-a fost ușor. Pledează pentru psihoterapie.
Asșa că, editează intâi Revista Română de Psihanaliză (1935) alături de Constantin Vlad și fondează Societatea Română de Psihopatologie si Psihoterapie (1946). Merge la Paris și susține o conferință despre „Practica psihoterapiei în România”.
Insă, fascinația sa pentru psihanaliză este umbrită de condamnarea acesteia de catre regimul comunist și bineânțeles și de către Academia Română în 1952 (iaca pozna)…
Clinic, psihanaliza devine clandestină iar Dr Popescu este marginalizat.
In final, in 1972, publică la Cluj, alături de V Sahleanu: “Introducere critica in Psihanaliză”
Exista cateva dovezi care sustin ca Dr Popescu:
1) Ar fi corespondat cu insusi Sigmund Freud (corespondenta intrerupta in 1938 cand Freud părăsește Viena)
2) Ar fi făcut o analiză didactică cu Constantin Vlad
3) L-ar fi psihanalizat pe însuși Eugen Papadima.
In 2004, medicul Constantin Enăchescu scria:
M-am apropiat de el (Popescu-Sibiu), l-am cunoscut și am constatat că era o persoană remarcabilă, cu mult umor, foarte energică, un om deschis, cu o comunicare ușoară și interesantă. La un moment dat, mi-a spus: “Noi, psihiatrii, nu stim psihologie; facem anatomie patologică fără să cunoaștem anatomia normală. Lucrul acesta mi-a dat serios de gândit și, în 1966, la cinci ani dupș terminarea Facultății de Medicină, m-am înscris la Facultatea de Filosofie, sectia Psihologie.”
Istoria psihanalizei pe tărâm românesc, il va păstra pentru curajul, efortul și munca sa de a integra psihanaliza printre „științele creierului”.(mihaicopaceanu.wordpress.com/
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
