Astăzi despre Ștefan Iacobescu
Ștefan Iacobescu (n. 2 aprilie 1937, București, d. 22 mai 2001, București) a fost un grafician și gravor român al secolului al XX-lea, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. În timpul vieții a deschis puține expoziții personale, dar a participat la concursuri și manifestări internaționale în domeniul artelor grafice. A fost o prezență discretă, dar remarcabilă în zona gravurii românești[3], fiind caracterizat de o profundă modestie. S-a numărat printre cei care au sprijinit existența Atelierului de Gravură, locul care a stimulat importante realizări în perioada anilor ’70 în domeniul gravurii.
Printre temele sale predilecte, se regăsesc: istoria, tradițiile și obiceiurile populare românești (vezi „Călușari” și „Ursite”, secțiunea „Litografii color”), scenele cotidiene, artistul realizând un întreg grupaj cu subiectul „ferestre”. A folosit foarte mult procedeul gravării cu acizi a plăcilor litografice, pe care le-a folosit pentru a imprima, cu ajutorul preselor, pe suport de carton, litografii alb negru sau color. Astfel, au rezultat serii de litografii, fiecare serie fiind bazată pe o singură imagine, fără ca o lucrare să coincidă total cu o alta din aceeași serie. Iacobescu a preferat, pentru forma expozițională (tablou), înrămarea litografiilor prin procedeul passepartout, așa cum se poate vedea în reproducerea „Fereastra” - Studiu (secțiunea „Litografii color”). A predat în învățământul mediu, ca profesor de desen.
Absolvă Facultatea de Arte Plastice din București (având profesori pe Ion Cârdei, Ion Musceleanu și Neculai Hilohi) și Institutul Pedagogic din București, în 1962. Debutează la anuala tineretului, în 1967, participând, începând cu acel an, prin pictură, gravură și desen, la manifestări artistice colective, saloane de desen și gravură, cât și la toate saloanele municipale și naționale de grafică și gravură[4]. Un exemplu este Atelierul de artă grafică din București, unde acesta, printre artiștii: Corina Bein Angheluta, Clarette Wachtel, Ion Panaitescu, Teodor Hrib, Ana Maria Smigelschi, Florin Stoiciu, Maria Boeriu, experimentează cu tehnici noi, fără să abandoneze metodele dure ale gravurii clasice - acqua fortis, aquatint etc.
Etapa de maturitate
Expune, în nume personal, în 1973 și 1975, la București. Desenează în sala de la subsolul atelierelor de creație ale Uniunii Artiștilor Plastici din strada Verona, vis-a-vis de fostul Muzeu Simu, alături de artiști ca Spiru Chintila, Corneliu Baba, Constantin Piliuță, Virgil Almășeanu, Petrică Bedivan, Nică Murariu, Codită Pavel, Marcu Constantin Nircă, Genoveva Georgescu sau Mihai Gheorghe. Până la tragicul său sfârșit, lucrează și expune în celebrul Atelier de gravură din strada Speranței nr. 15, Podul
Evenimente individuale și de grup
Este prezent la expoziția de fotografii folosite de către artiștii plastici, organizată de Ion Grigorescu, în 1978, la Casa de Cultură Friedrich Schiller[7]. În octombrie 1988, Adrian Guta alcătuiește un catalog al expoziției de litografie bucureșteană contemporană și de gravură românească contemporană, la Galeria „Căminul artei”[8], unde Iacobescu expune gravură. Ia parte, în 1994, la tabăra de creație organizată de pictorul Ion Vasai, la Moinești, județul Bacău, împreună cu Suzana Fantanariu, Angela Tomaselli, Ileana Micodin, Ala Jalea Popa, Horea Mihail, Ilie Boca, Ion Salisteanu ș.a.[9]e În 1997, participă la expoziția de grup 2nd International Triennial of Graphic Art - International Triennial of Graphic Art, de la Bitola[10], iar în mai 2000, la Simpozionul „Gravură românească contemporană“, de la Muzeul de Artă din Tulcea, invitat de domnul Ibrahim Keita, șeful secției de artă a Complexului muzeal Tulcea, să expună în cadrul vernisajului donației galeriei „Podul“, într-o panotare foarte densă calitativ și cantitativ.
Moartea prematură și comemorarea
După trecerea sa în neființă, la 22 mai 2001, este înmormântat la Cimitirul Reînvierea din București.
În perioada 5 decembrie-21 decembrie 2001, are loc, la Galeriile Ateneele Cărții (GalAteCa), din cadrul Bibliotecii Centrale Universitare din București, un vernisaj al expoziției organizate de Atelierul de gravură al Uniunii Artiștilor Plastici - "Podul", coordonat de Marina Nicolaev, cuprinzând gravuri realizate de artiștii care lucrează în atelierul din strada Speranței nr. 15 și care intenționează să doneze o parte din lucrării bibliotecii. Ștefan Iacobescu, chiar dacă pierdut de timpuriu, cu puțin timp înainte, s-a regăsit printre alte figuri, ca: Mihaela Apostol, Dan Erceanu, Ștefan Câlția, Marcel Chirnoagă, Magda Isacescu, Ibrahima Keita, Romeo Liberis, Rodica Lomnasan, Ileana Micodin, Elvira Micos, Mircea Nechita, Marina Nicolaev, Ioana Panaitescu, Dodi Teodorescu Romanati, Mihaela Todoran, Cristian Tarba sau Clarette Wachtel[12][13]. De asemenea, în lunile septembrie-octombrie 2002, are loc, din nou, o expoziție colectivă de grafică, „G7”, la Galeria HAG, cuprinzând lucrări realizate de 7 artiști: Rodica Lomnasan, Carmen Paraschivescu, Ileana Micodin, Popa Ala Jalea, Ion Atanasiu, Mircea Nechita și Ștefan Iacobescu, iar în lunile noiembrie-decembrie 2003, are loc o expoziție personală de grafică, la Galeria Sabina & Jean Negulescu.
I se face un catalog și o expoziție retrospectivă, post mortem, în 2003, cu gravură alb negru și color, prin grija artistului plastic Ibrahima Keita
Lucrări în muzee și colecții
Este prezent cu lucrări în muzee: Muzeul Național de Artă al României (București), Muzeul de Artă Vizuală (Galați) și Muzeul de Artă (Tulcea) și în colecții particulare din Belgia, Canada, China, Danemarca, Grecia, Italia, Suedia, Marea Britanie, Olanda, Spania, Franța, Elveția, Japonia, SUA, Germania, India sau Malaesia.[2] Celebrul „golan” de la manifestările din martie-iunie 1990, din Piața Universității, Marian Munteanu, afirmă, într-un interviu, că deține o serie de tablouri cu teme istorice, semnate de artistul Ștefan Iacobescu, menționând că: „[Iacobescu] a fost fratele unei bune prietene de-a mamei mele. Îmi plac tablourile, pentru că mi-a plăcut dintotdeauna istoria[17].”
Expoziții personale[4]
1973 - Galeria Apollo, București
1975 - Galeria Amfora, București
1979 - Kunst Hausle, Singen, Germania
1981 - Galeria Simeza, București
1997 - Galeria Simeza, București
1999 - Muzeul Literaturii Române, București
Expoziții de artă contemporană românească
1971 - Praga, Budapesta
1973 - Berlin
1974 - Havana, Berlin, Herida, Baleare
1975 - Sevilia, Girondo, Toledo, Lisabona
1976 - Stockholm, Saragosa, Navara
1977 - Rostock, Rotterdam, Dortmund, Budapesta
1978 - Bruxelles
1979 - București, Banscá Bistrica
1980 - țările africane: Angola, Zambia, Tanzania, Guineea, Congo, Mozambic
1984 - Praga, Bratislava, Lyagby, Haga
1989 - Buenos Aires, Moscova, Rostock, Columbia, Bologna
1990 - Paris
1991 - Beratz Hausen
1992 - Paris, Wingfield, Honolulu
1993 - Strasbourg
1994 - Canet de Mar, Seul
1995 - Girona, Taide, Canet de Mar, Bages
1996, 1997, 1998, 1999 - Chișinău
2000 - Seul
Expoziții internaționale de desen și gravură
Concursul Internațional de desen Joan Miró, Barcelona - 1973, 1974, 1975, 1979, 1980, 1985
Bienala Intenațională Sportul în artele plastice, Madrid - 1973, Toledo - 1975
Intergraf Berlin - 1976, 1982, 1984
Bienala Europeană de gravură, Mulhouse - 1976, 1984
Bienala Internațională de gravură, Epinal - 1977, 1983
Quadrienala Internațională de Grafică format mic, Banská Bystrica - 1977, 1981, 1989
Trienala Artelor Contemporane, New Delhi - 1982
Expoziția Internațională „Premiul pentru Artă Landes Bank", Stuttgart - 1981
Bienala Internațională de gravură, Varna - 1985, 1989, 1991, 1993
Expoziția Internațională de miniatură Bell Gallery, Toronto - 1988, 1989, 1990, 1991, 1992
Expoziția Internațională de stampă, format mic, Cadaques, Barcelona - 1989, 1990, 1991, 1992, 1993, 1994, 1995, 1997, 2000
Bienala Internațională de umor, Gabrovo - 1989
Expoziția Internațională de stampă format mic - Galeria Juniper, Centrul de Artă Napa, California - 1991, 1992, 1993
Expoziția Erotica - Galeriile Arkad, Budapesta
Trienala Internațională de artă grafică, Bittola - 1997
Trienala Internațională de stampă format mic, Tokio - 1995, 1998
Concursul Internațional de gravură „Felicien Rops", Namur - 1998
A III-a Expoziție Internațională de Stampă Contemporană, Malaezia, Kuala Lumpur - 1999
Prima Bienală Internațională de stampă, Qingdao, China - 2000
Premii și distincții
1981 - Premiul pentru conținut acordat de Landes Bank, Stuttgart
1993 - Premiul II pentru litografie la concursul „In Memoriam Constantin Găvenea", Tulcea
1996 - Premiul I la concursul „Ex Libris Nicolae Densușianu", București
1996 - Premiul III pentru litografie la concursul „In Memoriam Constantin Găvenea", Tulcea
2000 - Mențiune III la concursul „Ex Libris Mihai Eminescu", Bacău
2000 - Premiul II (2,5 milioane lei) la „Premiile Salonului de Artă, titulatura Semnele anului 2000", Secțiunea Semn de apă (coordonată de criticul Adrian Silvan Ionescu), București, decernat în cadrul galeriei de artă „Apollo", în data de 10 noiembrie 2000, alături de Liviu Rusu și Ștefania Grimalschi[18]
Expoziții post-mortem
2001 - Expoziția Internațională de stampă format mic, Cadaques, Barcelona
2001 - Expoziția de gravură „Podul" - la Atelierul de gravură U.A.P., București
2001 - Salonul de Artă „Milenium", secțiunea „Mediu", București
2001 - Salonul Național de Artă „Romexpo", București
2001 - Expoziția de gravură „Podul" la Galeriile Ateneele Cărții „GalAteCa" (Biblioteca Centrală Universitară), București
2002 - Expoziția omagială de grafică și pictură, Palatul Șuțu, București
2002 - Expoziția de gravură „Podul" - la Atelierul de gravură U.A.P., București
2003 - Expoziția retrospectivă Ștefan Iacobescu
Aprecieri critice
„Problemele plastice pe care și le pune I[acobescu] sunt strâns legate de necesitatea exprimării nuanțate a lirismului său interior. Sever construită, imaginea nu atinge niciodată abstracția pură. Ea se menține în cadrele unui realism de rară sensibilitate[1].”
„Ștefan Iacobescu a făcut din tehnicile gravurii, din litografie, instrumente puse în slujba unei creații care are în centru un discurs poetic, o expresivitate picturală, o linie sigură și personală. Gestul său capătă valoare în sfera unui simbolism variat. De la realismul sugerat, până la expresivitatea abstractă a semnului, „scriitura“ lui este de o libertate surprinzătoare, demonstrând performanțele ce pot fi atinse prin tehnicile de gravare”
De la Wikipedia, enciclopedia liberă