Astăzi despre Clara Haskil. De la București la Salzburg și Vevey, a dus numele României pe cele mai mari scene ale lumii. Dinu Lipatti o descria drept „însumarea perfecțiunii pe pământ”. O poveste despre talent absolut, suferință și artă pură
Clara Haskil (n. 7 ianuarie 1895, București, România – d. 7 decembrie 1960, Bruxelles, Belgia) a fost o pianistă română, renumită pentru interpretarea repertoriului clasic și romantic și apreciată pentru concertele și înregistrările ei cu piese de Mozart. Mulți o consideră cea mai bună interpretă a lui Mozart din epocă, dar și pentru interpretările din Beethoven, Schumann și Scarlatti. Unul din cele mai mari concursuri de pian din lume, Concursul International de Pian Clara Haskil, din Vevey, Elveția poartă numele ei.
Începând cu anul 2014, la iniţiativa pianistei Alina Azario, la Sibiu are loc, anual, Festivalul Internațional Clara Haskil, un proiect unic, prima inițiativă autohtonă de repunere în circulație a numelui inegalabilei pianiste de origine română Clara Haskil.
Dinu Lipatti, bunul ei prieten, a descris modul ei de a cânta la pian ca „însumarea perfecțiunii pe pământ”, Wilhelm Backhaus – remarcabil pianist de origine germană – a numit arta ei „cel mai frumos lucru de pe pământ”, iar Tatyana Nikolayeva – pianistă şi compozitoare rusă – a izbucnit în lacrimi când a ascultat-o prima oară. Rudolf Serkin – pianist american – a supranumit-o „Clara cea perfectă”, iar Charlie Chaplin, un alt prieten apropiat al pianistei, a considerat-o un geniu: „în viața mea am întâlnit trei genii: pe Clara Haskil, pe Einstein și pe Winston Churchill”.
Astăzi un amplu material dedicat uneia dintre cele mai mari personalități ale muzicii clasice universale, născută în România și admirată pe toate meridianele lumii: Clara Haskil, supranumită de marii săi contemporani „reprezentanta lui Mozart pe pământ”.
Născută la 7 ianuarie 1895, la București, Clara Haskil a demonstrat un talent ieșit din comun încă din copilărie. La doar 5 ani, interpreta deja la pian în fața Elisabeta a Romaniei, un episod care avea să anunțe apariția unui geniu muzical rar. Vrancea, județ cu tradiție culturală și educațională, recunoaște și prețuiește astfel de destine care au ridicat prestigiul României în lume.
Copil-minune și formare la marile școli ale Europei
Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa, iar talentul nativ i-a permis să învețe rapid „după ureche”. La 7 ani pleacă la Viena, unde studiază cu Richard Robert, iar la 10 ani susține primul recital public, interpretând fără partitură lucrări complexe din repertoriul clasic.
Drumul său continuă la Conservatorul din Paris, unde devine eleva celebrului Alfred Cortot. Deși câștigă concursuri și este remarcată de elita muzicală europeană, destinul îi este marcat de suferințe: o afecțiune gravă a coloanei vertebrale o obligă să întrerupă activitatea ani la rând, urmată de o intervenție chirurgicală dificilă la nervul optic.
Recunoașterea mondială și legătura cu marii artiști ai secolului XX
După 1921, Clara Haskil revine pe scenă și colaborează cu nume legendare precum George Enescu, Pablo Casals sau Dinu Lipatti. Acesta din urmă o descria drept „însumarea perfecțiunii pe pământ”.
Consacrarea deplină vine după Al Doilea Război Mondial, când apare alături de mari orchestre și dirijori celebri precum Leopold Stokowski, Thomas Beecham sau Sergiu Celibidache. Interpretările sale din Mozart devin etalon, fiind considerată de mulți cea mai mare interpretă mozartiană a epocii.
Exilul, suferința și triumful artei
Născută într-o familie de evrei români, Clara Haskil a fost nevoită să se refugieze în 1940 din cauza regimului fascist și a legislației discriminatorii. Ajunge în Elveția, la Vevey, unde va fi naturalizată și unde își va trăi perioada de glorie artistică.
La Festivalurile de la Salzburg, în 1956, interpretează magistral Concertul nr. 20 de Mozart, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la nașterea compozitorului – un moment rămas în istoria muzicii.
Admirată până la venerație, Clara Haskil a fost numită „Clara cea perfectă” de Rudolf Serkin, iar Charlie Chaplin spunea: „Am întâlnit trei genii în viața mea: pe Clara Haskil, pe Einstein și pe Winston Churchill.”
Un final tragic și o moștenire nepieritoare
În decembrie 1960, aflată la Bruxelles pentru un turneu, Clara Haskil suferă un accident grav pe peronul gării și se stinge din viață pe 7 decembrie, cu o lună înainte de a împlini 66 de ani. Este înmormântată la Paris, însă memoria sa continuă să trăiască prin muzică.
Astăzi, numele ei este purtat de Concursul Internațional de Pian Clara Haskil de la Vevey, unul dintre cele mai prestigioase din lume, și de festivaluri dedicate artei pianului, inclusiv în România.
Onoruri
La Vevey - Elveția, orașul pe care l-a adoptat și care a adoptat-o și onorat-o și unde are loc „Concursul Internațional de Pian Clara Haskil”, o stradă îi poartă numele.
Concursul Internațional de Pian Clara Haskil
Concursul Internațional de Pian Clara Haskil (în franceză : Le Concours International de Piano Clara Haskil) a fost fondat în anul 1963 în onoarea pianistei, la trei ani după deces, și are loc în anii fără soț la Vevey. Concursul, rezervat tinerilor pianiști și pianiste din lume a devenit un renumit și prestigios factor de consacrare. [16][17]
Concursul are loc cu sprijinul societății de radio elvețiene, „La Radio Suisse Romande-Espace 2”, fundației Nestlé pentru artă, etc. Concertul final este retransmis la radio și TV elvețiene în cadrul prestigosului „Festival International de Muzică și Artă Lirică Montreux-Vevey”.
În anul 1995 Marele Premiu a fost câștigat de pianista română Mihaela Ursuleasa.
La concursul din anul 2007, căștigat de pianista japoneză Hisako Kawamura, pe locul al II-lea s-a situat românca Alina Elena Bercu
Manase Radnev și Ana Simon au scris piesa de teatru Clara si Dinu, o dramatizare a corespondenței dintre Clara Haskil si Dinu Lipatti.
Surse: Wikipedia, RADOR
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
