Astăzi despre: unul dintre cele mai importante nume din handbalul românesc: Lascăr Pană | A condus Minaur Baia Mare peste 25 de ani | A fost şi antrenor al naţionalei
Lascăr Pană (n. 14 septembrie 1934, Constanța - d. 17 septembrie 2017, Baia Mare) a fost un mare antrenor de handbal român și președinte de onoare al clubului pe care l-a înființat în 1974, HC Minaur Baia Mare. Alături de Ioan Kunst-Ghermănescu și Niculae Nedeff, el a condus echipa națională a României care a obținut medalia de bronz la Jocurile Olimpice din 1980, de la Moscova.
"Primul lucru care m-a distanţat de ceilalţi tehnicieni a fost disciplina. Eu le-am cerut să ducă o viaţă sportivă, să nu umble prin restaurante, să fie punctuali la antrenament, să nu fumeze. Orice ţigară îi costa 100 de lei, pe atunci era o sumă importantă. Unii şi-au ars treningul, pantalonii, să le ascundă. Orice întârziere la şedinţa de pregătire era penalizată cu 100 de lei. După mine nu mai intra nimeni la antrenament.
Un exemplu. Plecam la Bacău la ora 9:00. Autobuzul era în faţa sălii. Am venit, m-am uitat, lipsea Maricel Voinea. Îi spun şoferului să-i dea drumul. Sar jucătorii: «Nu e Maricel!». Plecăm, el era la colţ. «Uite-l pe Maricel!», au ţipat băieţii. I-am spus din nou şoferului să meargă mai departe. Ne-am dus la Bacău şi am câştigat şi fără Maricel" Lascăr Pană
Ani Club
1956–1957 Progresul Bacău
1957–1958 Petrolul Teleajen
1958–1959 Rapid București
1959–1969 Dinamo Bacău
1969–1970 Voința București
Echipe antrenate
1966–1969 Dinamo Bacău
1969–1970 Voința București
1970–1974 Minerul Baia Mare
1974–1993 HC Minaur Baia Mare
1967–1968 România B (masculin)
1978–1982 România (masculin)
1984–1985 România universitar
1984–1986 România (masculin)
Palmares
Jocurile Olimpice
Bronz Moscova 1980 (Echipă)
Biografie
Născut la Constanța, Lascăr Pană a jucat mai întâi fotbal ca junior și a devenit campion de juniori cu Competrol București, în 1952.[4] Mama sa, care nu aprecia fotbalul, i-a interzis să mai continue și i-a cerut să aleagă orice alt sport,[5] așa că Lascăr Pană a optat pentru handbal. Primele meciuri le-a jucat în 1956, la Progresul Bacău, evoluând ca inter și uneori chiar pivot. După 4-5 ani în care a avut rezultate ca jucător la mai multe echipe din țară, el s-a întors la Bacău ca antrenor-jucător al echipei Dinamo Bacău și a pus bazele handbalului în orașul moldovean.[5] S-a mutat apoi la Voința București, echipă cu care a promovat în divizia A, pe atunci principala divizei a campionatului republican.
În 1970, Lascăr Pană a ajuns la Baia Mare, unde a preluat echipa Minerul. În 1974, Pană a avut inițiativa înființării primului club exclusiv de handbal din România, Minaur Baia Mare.[4] Cu Lascăr Pană la conducere, timp de 25 de ani, Minaur nu s-a clasat niciodată mai jos de locul patru în campionatul național.[1][4] În acest timp, la Minaur au jucat handbaliști valoroși precum Iosif Boroș, Maricel Voinea, Gheorghe Covaciu sau Alexandru Stamate. Lascăr Pană a câștigat de două ori cu Minaur Cupa IHF, în 1985 și 1988, și a calificat de trei ori echipa în semifinalele Cupei Cupelor, în 1979, 1980 și 1986.
Antrenorul Pană a pregătit în câteva rânduri și echipele naționale ale României: cea universitară, România B și echipa de seniori. În 1980, alături de Ioan Kunst-Ghermănescu și Niculae Nedeff, el a obținut cu selecționata de seniori medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Moscova.[3]
Între 1990 și 1995, Pană a condus loturile naționale masculine ale Greciei, cu care a obținut locul patru la Jocurile Mediteraneene și s-a calificat de trei ori în finala Campionatului Mondial pentru tineret. În anii următori, Lascăr Pană a ocupat diverse funcții administrative în cadrul Federației Române de Handbal și a devenit consilier local al municipiului Baia Mare din partea PSD, îndeplinind timp de un an și funcția de președinte al Comisiei de Sport a Consiliului Local. În 2009, el a devenit președintele de onoare al clubului pe care el însuși l-a creat, HC Minaur Baia Mare. Între 2014 și 2015 a fost numit director tehnic al echipei feminine de handbal HCM Baia Mare.
Lascăr Pană a încetat din viață pe 17 septembrie 2017, într-o secție de terapie intensivă unde era internat de câteva săptămâni în urma serioaselor probleme medicale de care suferea.
Palmares
Club
Campionatul Național:
Medalie de argint: 1980, 1981, 1985, 1992
Medalie de bronz: 1968, 1974, 1975, 1976, 1978, 1982, 1983, 1984, 1987, 1988, 1989, 1990
Cupa României:
Câștigător: 1983, 1984, 1989
Cupa Cupelor EHF:
Semifinalist: 1979, 1981, 1986
Cupa IHF:
Câștigător: 1985, 1988
Echipa națională
Jocurile Olimpice:
Medalie de bronz: 1980
Alte funcții
Funcția Organizația Perioada
Director Tehnic Echipa națională de handbal a Greciei 1990–1995
Director Tehnic Echipa națională de handbal a României 1995–1996
Președinte HC Minaur Baia Mare 1995–
Vicepreședinte Federația Română de Handbal 1998–
Director Tehnic Echipa națională de handbal a României 1999–2000
Președinte Comisia de Sport a Consiliului Local Baia Mare 2003–2004
Președinte de onoare[2] HC Minaur Baia Mare 2009–
Director tehnic[6] HCM Baia Mare 2014–2015
De la Wikipedia, enciclopedia liberă