Astăzi despre: Fotograful român cu o pagină în Enciclopedia Elveţiană a marilor fotografi din secolul XX: Ion Miclea - Artistul-fotograf care a surprins lumea cu „ochiul lui de vrăjitor” dorind ca fotografia să fie percepută ca artă
Ion Miclea (n. 1931 - d. 2000) a fost un artist-fotograf român. Și-a început cariera la ziarul Făclia din Cluj, în 1954, iar în 1962 s-a mutat la București la redacția Contemporanul, unde a lucrat până în 1990.
În 1976, Ion Miclea a fost invitat de serviciul de presă al Casei Albe, împreună cu alţi 11 fotografi din lume să facă albumul său despre Statele Unite. Era anul bicentenarului american. Albumul său a fost singurul prefaţat atunci de Gerald Ford, preşedintele SUA Era singurul invitat din Est. "Acolo nu-l invita nimeni pentru că era fotograful lui Ceauşescu. Era singurul fotograf român cu o pagină în Enciclopedia Elveţiană a marilor fotografi din secolul XX, iar în 1963 şi 1965 fusese distins cu Diploma de onoare a Expoziţiei mondiale de fotografii de presă World Press Photo", spune Lucia Mureşan
La 13 ani Ion Miclea a primit de la tatăl său primul aparat de fotografiat şi de atunci nu s-a mai despărţit de "cel de-al treilea ochi". Şi-a început cariera la ziarul Făclia din Cluj, în 1954, iar în 1962 s-a mutat la Bucureşti la redacţia Contemporanului, unde a lucrat până în 1990. Când a venit la Bucureşti avea puţin peste 30 de ani şi a obţinut postul prin concurs. "N-a mai vrut să plece niciodată, era o redacţie cu totul specială în anii aceia, George Ivaşcu, Moisil, Ecaterina Oproiu, scriau tablete Călinescu, Geo Bogza. Era un ziar care, în felul acela şchiop, chior, cum se putea, ne ţinea în legătură cu ce se întâmplă în lume, era un săptămânal de cultură adevărată, fără fiţe...", îşi aminşte actriţa Lucia Mureşan, cea care i-a fost alături lui Ion Miclea aproape 40 de ani. Spera că vor fi împreună mereu. S-au cunoscut la teatru, ea pe scenă, el imortalizându-i arta.
Odată cu vizita lui Richard Nixon în România, prima vizită a unui președinte american. Atunci, "nici un fotograf de la Agerpres nu a fost admis în proximitatea lui Nixon. Ion Miclea era prieten cu ambasadorul SUA, care fusese înainte atașat cultural aici. El și-a luat răspunderea pentru Ion Miclea care lucra atunci la Contemporanul. Au ieșit fotografii superbe care au făcut înconjurul lumii. După o vreme, când Nicolae Ceaușescu a fost nemulțumit de niște fotografii făcute de un alt fotograf l-a întrebat pe șeful de la Agerpres: «Dacă ăla a fost bun pentru americani, de ce nu e bun și pentru noi?!». I s-a răspuns că nu e nici membru de partid, nici angajat la Agerpres. «Păi, să-l facem!», a zis. Și l-au făcut", povestește soția sa, actrița Lucia Mureșan. Ion Miclea l-a însoțit apoi pe Ceaușescu în vizitele din 1971 până în anul 1980.(J.N.)
La 21 mai 1967, Tudor Arghezi și-a sărbătorit ultima aniversare. Pentru cei 87 de ani, Ion Miclea i-a dăruit un album în 87 de imagini, care se regăsesc astăzi la Muzeul de la Mărțișor. Arghezi l-a botezat, în semn de apreciere, "omul cu obiectivul fotografic".
Marin Sorescu spunea în 1969 despre albumul "România Antiqua": "A culege pietrele, a le așeza cu mâna ca pe niște ființe vii, a le pune apoi să zâmbească și ele să plângă pentru că nu sunt decât niște ruine este o mare artă, care depășește simpla fotografie. Pietrele respiră prin pori. Miclea a fotografiat aburul acestei respirații care urcă spre noi ca aburul amintirilor".
Eugen Barbu scria în 1971 în România Liberă: "Vrăjitorul modern nu mai scoate dintr-un sac minunile sale. El are un aparat de fotografiat cu care ne restituie realități pe lângă care trecem nepăsători. Cu ajutorul ochiului său ciclopic, iată, revedem incinta sacră a Sarmisegetuzei așa cum a rămas ea peste timp. Miclea face să reînvie o istorie care ne este de un milion de ori scumpă. Mă gândesc cu pietate la munca lui".
Ioan Grigorescu spunea despre "România Pământuri Eterne", "Iașii Marilor Iubiri" sau "Bucovina": "strecurându-se în învălmășeala oamenilor, întotdeauna calm, discret, pe nesimțite, singurul zgomot pe care îl făcea trecerea lui ușoară, ca de felină, era declicul aparatului fotografic. Mereu cu un zâmbet pe buze și cu acea încrețire a ochilor, după fiecare clipă când știa că reușise să condenseze timpul și să-l închidă, stăvilit pentru o secundă, în aparatul lui de vrăjitor."
Ion Miclea l-a însoţit apoi pe Ceauşescu în vizitele din 1971 în China,
Coreea de Nord, Vietnam şi Mongolia. Şi de atunci, vreme de aproape de
10 ani în mai toate vizitele în străinătate. Din călătoriile sale s-au
născut albume ca "Persepolis" (1971) apărut cu ocazia sărbătoririi a
2.500 de ani de la întemeierea statului iranian, cu o prefaţă de Amir
Abbas Hoveyda, primul-ministru de atunci al Iranului, condamnat la
moarte de ayatolah. Despre albumul "München" (1972), Fănuş Neagu scria
în Contemporanul: "Despre Ion Miclea trebuie scris cu degetele înmuiate
în anemone de mare. În aparatul lui de fotografiat, care în alte mâini
ar fi orb, vibrează lumina caldă din sudul continentelor. El vede prin
geamurile de lângă Lună acelea sub care se scaldă, ameţite, florile în
cupe de cristal şi între dantele de marmură. Editura pentru Turism a
publicat în anul Olimpiadei 1972, un album «München» văzut de Ion
Miclea. Răsfoindu-l auzi căzând ninsorile peste pădurile Bavariei şi-ţi
urcă în suflet o poveste din Fraţii Grimm...".
În 1976, Ion
Miclea a fost invitat de serviciul de presă al Casei Albe, împreună cu
alţi 11 fotografi din lume să facă albumul său despre Statele Unite. Era
anul bicentenarului american. Albumul său a fost singurul prefaţat
atunci de Gerald Ford, preşedintele SUA, şi a fost comentat de Mircea
Maliţa, ambasadorul României la ONU în anii aceia. Era singurul invitat
din Est. "Acolo nu-l invita nimeni pentru că era fotograful lui
Ceauşescu. Era singurul fotograf român cu o pagină în Enciclopedia
Elveţiană a marilor fotografi din secolul XX, iar în 1963 şi 1965 fusese
distins cu Diploma de onoare a Expoziţiei mondiale de fotografii de
presă World Press Photo", spune Lucia Mureşan.
Călătoriile
alături de Ceauşescu au luat sfârşit prin 1980, când Ion Miclea a
refuzat să meargă la vizita din Anglia. "Tatăl lui era pe moarte şi le-a
spus că nu şi-ar putea ierta dacă nu va fi lângă el în ultimele zile.
Dumitru Popescu, zis Dumnezeu (n.r. şeful propagandei ceauşiste), i-a
zis: «Dumneata eşti acum în avion spre Cluj şi nu te întorci o vreme».
Adică, a existat acest respect. Ion Miclea nu afost niciodată avansat,
avea un salariu de mizerie, dar pentru el era important să adune această
zestre în imagini, pentru care se simţea obligat. El nu mergea acolo ca
salariat, ci ca un artsit care îşi face meseria. Dar, întotdeauna,
fotografiile erau alese de el, erau publicate doar acelea care considera
el că sunt bune", povesteşte Lucia Mureşan.
Premii și distincții
1967 - primește Ordinul Meritului Cultural
1969 - medalia "Homayon" din partea Șahului Iranului
1970 - regele Marocului, Hassan al II-lea îl investește cu tilul de Cavaler al Ordinului Alaouite
1971 - primește Ordinul Muncii
1976 - regina Juliana a Olandei îi înmânează medalia de aur a Ordinului Orania Nassau
1976 - primește Crucea de Merit din partea președitelui Heinemann al Germaniei
1974 - președintele Italiei, Giovanni Leone îi conferă titlul de Cavaler al Republicii Italiene
Expoziții
1963 - "Leningrad"
1964 - "Portrete de animale"
1975 - "Lumea fantastică a insectelor"
1980 - "Toma Caragiu, un mare actor român"
1982 - "Lumea lui Walt Disney"
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
