Astăzi despre: vocea cea mai mare, cea mai profundă şi puternică a României: Doina Badea. Nu semăna cu nimeni şi nimeni nu va putea să o imite. Cutremurul din 1977 a ucis-o la 37 de ani, împreună cu soțul și cei doi băieți ai lor
Doina Badea (n. 6 ianuarie 1940, Craiova – d. 4 martie 1977, București), a fost o cântăreață de muzică ușoară.
A absolvit Școala Populară de Artă din Craiova și imediat a început colaborarea cu Corul Filarmonicii de Stat «Oltenia», cu care a avut mai multe turnee și spectacole. A colaborat cu teatre muzicale și de revistă din țară. A debutat în 1960, pe scena teatrului din Deva și s-a remarcat prin vocea ei deosebită, gravă, puternică și cu un ambitus puternic
Doina Badea, un destin cumplit. A murit la cutremurul din 1977 cu toată familia
În 1963 a fost angajată la Teatrul "Constantin Tănase" din București; a avut foarte multe apariții la radio și TV și a făcut înregistrări pentru firma "Electrecord". A participat la turnee peste hotare iar apariția sa la «Olympia» din Paris a fost unul din succesele sale de notorietate. A susținut recitaluri la Festivalul internațional «Cerbul de Aur» din 1968 și 1971.
Muzicologi, prieteni, colaboratori ai interpretei
Muzicologul George Sbârcea scrisese despre fenomenul Doina Badea
„ Avea, într-adevăr, un fel al ei propriu de a interpreta orice melodie, o rezonanță particulară a tonurilor. Nu semăna cu nimenea și nimeni nu va putea să o imite, fiindcă Doina Badea este o apariție singulară, căreia până și cei indiferenți îi recunosc unicitatea sa de nerepetat. Poate că și cei mai puțin cunoscători de muzică ușoară românească mai veche au auzit măcar o dată în viața cântecele "Cânta un matelot …", compus de Vasile Veselovschi, pe versurile lui Ion Minulescu, și "Ploaia și noi", de Vasile Vasilache Jr pe un text al Flaviei Buref. Sunt doar două dintre marile succese ale cântăreței, dacă nu ar fi avut interpretarea specială a Doinei Badea, acestea n-ar fi avut același impact. Cum știa ea să furișeze în orice melodie ce i se încredința de compozitori o strună de melancolie multiplicată! Și ce interiorizare elegiacă dobândeau cântecele pe care le interpreta, făcând din ele succese răspândite în țara întreagă! ”
Sida Spătaru, soția regretatului Dan Spătaru, care a avut ocazia să o cunoască personal pe Doina Badea, spunea despre ea,
„ Am cunoscut-o la Restaurantul Măgura din Eforie. Băiatul ei era născut în aceeași lună cu Dana, fetița noastră. Eu am cunoscut-o acolo la mare, mergeam seara, dupa spectacolele unde cantau ea si Dan. Asa am cunoscut-o pe Doina Badea, pe soțul și pe copilul ei. Era o femeie simpatică. De multe ori pe scenă avea o apariție sobră, rece, dar în viața de zi cu zi era foarte draguță și pot să spun că era chiar o haioasă. În viața de toate zilele avea o căldură omenească nemaipomenită. Așa am cunoscut-o. Țin minte că era la o cură de slăbit și trebuia să mănânce pui. Și îi ziceam: «Ce cură de slăbire e asta, când tu mănânci pui prăjit?»... Era o gurmandă, cred că nu se putea abține de la mâncare, deși totdeauna avea grijă de silueta ei. Așa cum erau standardele pe atunci. Și se îmbrăca după cum erau regulile în privința aparițiilor pe scenă și la televizor. ”
Octavian Ursulescu spune despre marea artistă,
„ Este ca și cum ea s-ar întoarce din mormânt și eu aș avea șansa de a prezenta această cântăreață absolut remarcabilă care a marcat muzica ușoară româneasca înainte ca eu să încep activitatea aceasta de prezentator. Probabil că, în primul rând, eu aș fi foarte emoționat și aș fi în aceeași postura ca și spectatorii, nici eu n-aș cunoaște-o foarte bine și nici ei. Dar, oricum, un prezentator trebuie să se documenteze când iese la microfon, trebuie să fie «betonat» din punct de vedere al informației și să-l pună în valoare pe interpret. M-aș referi în primul rând la vocea ei excepționala, la un profesionalism remarcabil, așa cum mi-a fost relatat de alții. Din ceea ce am mai auzit, ce am mai citit despre ea, era o interpretă foarte serioasă, minuțioasăa în pregătirea fiecărei melodii, avea o seriozitate ardelenească, a școlii aceleia de la Deva, unde fusese o solistă oarecare de teatru de revistă de provincie până a devenit o mare cântăreață. Eu aș spune că ea se afla pe o culme a carierei până a intervenit nenorocirea ei. Ar mai fi făcut foarte multe, nu era la apusul carierei, dimpotrivă, era chiar pe vârful urcușului. Oricum, în ’77, Festivalul de la Mamaia fusese întrerupt abuziv de conducere, iar ea, care era o cântăreață de festival, ar fi avut de suferit. Doina Badea nu era ceea ce s-ar putea numi o cântăreață de turneu, de show, pentru că vocea ei era, fatalmente, mai mult pentru esteți, pentru oameni care apreciază vocea, dar ea nu putea capta foarte mult publicul. Avea un anumit gen și piesele cam de aceeași factură, mai serioasă, în schimb era cântăreață de concurs. Orice piesă de concurs încredințată ei, cum erau piesele acelea ample, festivaliere, cultivate și la San Remo, ea o conducea către premii ”
Premii
Obține premiul la Festivalul Național Mamaia 1963 pentru interpretarea melodiei «Spre soare zburăm» de George Grigoriu și un an mai târziu la același festival este premiată pentru interpretarea pieselor «Tu» de Vasile Veselovschi și «Nimeni» de Henri Mălineanu.
Decesul
Dispare tragic, împreună cu soțul ei, pe data de 4 martie 1977, la Cutremurul din 1977 Avea 37 de ani.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Doina Badea, un destin cumplit. A murit la cutremurul din 1977 cu toată familia
Marea noastră cântăreață Doina Badea era în culmea carierei sale și avea o familie fericită când totul s-a sfârșit. Pe 4 martie 1977, avea 37 de ani, iar marele cutremur a ucis-o împreună cu soțul și cei doi băieți ai lor. A fost identificată după verighetă. Pe 6 ianuarie ar fi împlinit 78 de ani.
Doina Badea a fost vocea cea mai mare, cea mai profundă şi puternică a României, spun deopotrivă specialiștii, colegii și cei care au ascultat-o.
Nu semăna cu nimeni şi nimeni nu va putea să o imite, fiindcă Doina Badea a fost o apariţie singulară, căreia până şi cei indiferenţi îi recunosc unicitatea sa de nerepetat”, spunea muzicologul George Sbârcea.
Doina Badea a murit la cutremurul din 1977
În 1977, Doina Badea era o artistă consacrată, supranumită „Edith Piaf a României”, datorită vocii magnetice, cu inflexiuni grave. După o mare decepție sentimentală, îl întâlnise pe Traian Zmeu, un bărbat care o iubea cu patimă pe artistă.
Tineri, frumoși și artiști, cei doi au fost răsplătiți de Dumnezeu cu doi băieți: Bogdan-Traian şi Andrei-Claudiu. În 1977, începutul de primăvară îi prinseseră pe cei patru în casă nouă: un apartament spațios, elegant, situat în blocul Barului Continental, în spatele Casei Şuţu. Îl primise Doina Badea prin repartizare, după ce invocase că nu avea unde să stea cu doi copii mici și că îl merită, cu sute de spectacole la activ în teatrele muzicale și de revistă din țară. Și avea vecini de seamă: pe Toma Caragiu, care locuia în blocul din față.
Doina Badea a fost recunoscută după verighetă
55 de secunde, atât cât a durat cutremurul din 4 martie 1977, au fost suficiente pentru ca 33 de clădiri să se prăbușească în Capitală. Printre ele, și Blocul Continental, în care locuia Doina Badea. Clădirea s-a prăbuşit peste cea din faţă, provocând căderea scărilor în blocul lui Caragiu. Mâna artistei a fost recunoscută printre dărâmături după verigheta pe care o avea pe deget, dar trupul nu i s-a găsit vreodată.
Doina Badea, biografia
Cântăreaţa de muzică uşoară Doina Badea s-a născut la 6 ianuarie 1940, la Craiova. A urmat cursurile şcolii primare şi liceale în oraşul natal. În paralel, a frecventat şi cursurile Conservatorului ''Cornetti'' din Craiova şi a făcut parte din corul Ansamblului artistic ''Nicolae Bălcescu''.
A efectuat studii de canto la Şcoala Populară de Artă din Craiova. A făcut parte din colectivul Filarmonicii de stat "Oltenia", în calitate de coristă şi solistă în unele concerte.
A debutat în 1960 pe scena Teatrului Muzical din Deva, distingându-se prin vocea aparte, gravă, cu un ambitus puternic.
În 1963 a fost angajată la Teatrul ''Constantin Tănase'' din Bucureşti.
A fost prezentă la ediţii ale Festivalului ''Maria Tănase'', organizate la Craiova. A cântat la Savoy, la Sala Palatului, la Sala Radio, sub bagheta maestrului Sile Dinicu.
După numeroase apariţii la radio şi TV, a participat la turnee peste hotare, iar apariţia sa pe renumita scenă ''Olympia'' din Paris a fost unul dintre succesele sale de notorietate. A susţinut recitaluri la Festivalul internaţional ''Cerbul de Aur'' din 1968 şi 1971.
A cucerit premii la festivalurile de la Mamaia din 1963 (cu melodia ''Spre soare zburăm'' de George Grigoriu) şi din 1964 (cu melodiile ''Tu'' de Vasile Veselovschi şi ''Nimeni'' de Henri Mălineanu). În 1967 a obţinut, cu piesa ''Din totdeauna pe acest pământ'', Marele premiu de la Mamaia.
Cele mai iubite piese ale Doinei Badea
Multe dintre piese cântate inegalabil de Doina Badea sunt printre cele mai iubite din toate timpurile: "Ploaia şi noi", "Vechiul pian", "Romanţa inimii", "De ce pari trist", "Cred în fericirea noastră", "La un pas de fericire", "Nu vreau să văd pe nimeni trist", "Se-ntorc vapoarele", ''Mai spune-mi că nu m-ai uitat'', ''Cântau privighetori'', ''Cred în fericirea noastră'', ''Mi-e dor de ochii tăi'', ''Deschide fereastra!'', ''Tu'', ''De unde ştii vioară, tu'', ''Vioara'', ''Păstrează-mă doar pentru tine'', ''Cum n-ai văzut'', ''Cânta un matelot''.
Calităţile vocale i-au permis Doinei Badea şi abordarea cu succes a muzicii populare: ''Lung e drumul Gorjului'', ''Mi-am pus busuioc în păr'', ''Hăulita''.
De asemenea, a cântat romanţe: ''De ţi-ar spune poarta ta'', ''Romanţa inimii'', ''În cârciumioara unde cântă un cobzar''.
Sursa: adevarul.ro
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
