Timp Liber

Astăzi despre cea mai mare cântăreaţă a lumii, care a dominat scena lirică vreme de trei decenii: Hariclea Darclée. „Privighetoarea Carpaţilor” - Era poliglotă. A sfârșit în sărăcie. Înmormântată la cimitirul Bellu, cu fonduri de la Ambasada Italiei

Hariclea Darclée (născută Hariclea Haricli; n. 10 iunie 1860, Brăila, Principatele Unite – d. 12 ianuarie 1939 București, România) a fost o cântăreață română de operă cu voce de soprană. Este prima interpretă a rolului Floria Tosca care a avut loc la data de 14 ianuarie 1900 la teatrul Costanzi din Roma, la premiera operei lui Giacomo Puccini.

Interpretările sale magistrale au fost mult influenţate de faptul că era o bună cunoscătoare a mai multor limbi străine – germană, franceză, italiană, spaniolă, engleză, greacă, rusă -, fiind deosebit de apreciată de mari compozitori, de la Verdi, Leoncavallo, Massenet, Catalani, Puccini. A interpretat alături de nume celebre precum Enrico Caruso, Titta Ruffo, Tamango sau sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini, repertoriul ei cuprinzând peste 60 de titluri de opere ale unor celebri compozitori, între care: ”Romeo şi Julieta”, ”Norma”, ”Traviata”, ”Carmen”, ”Aida”, ”Wilhelm Tell”, ”Don Giovanni”, ”Manon”, ”Othello”, ”Tannhauser”, ”Tristan şi Isolda”, ”Boema”, ”Trubadurul”.

La finele vieții, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno și care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a trăit în țară într-un trist anonimat. “Măiastra pasăre de basm”, “privighetoarea adorată” a murit în sărăcie la București datorită faptului că viile sale de la Cotnari (sursa existenței sale după încheierea carierei) au fost distruse de o teribilă grindină, iar boala care i-a marcat sfârșitul (sarcom hepatic) nu i-a mai permis restaurarea lor; în 1939, funeraliile au fost finanțate de Ambasada Italiei;^[5] a fost înmormântată în Cimitirul Bellu.

 

 

 

 

A dominat scena lirică mondială vreme de trei decenii, la finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, în plină efervescenţă culturală a Belle Epoque. Ea a fost numită ”privighetoarea Carpaţilor”, ”privighetoarea adorată”, ”măiastra pasăre de basm”, ”vocea începutului de secol”, ”cea mai mare cântăreaţă a zilelor noastre”, iar Enciclopedia dello Spettacolo a desemnat-o ”cea mai mare cântăreaţă a lumii timp de 25 de ani”.

Trebuie spus că Hariclea Darclée s-a remarcat drept cântăreaţă de operă, însă în repertoriul său au figurat şi lieduri, oratorii, ba chiar şi romanţe, abordând şi lucrări inedite sau foarte rar cântate.

În anul 1960, regizorul Mihai Iacob a realizat filmul ”Darclée”, în care prezenta viaţa sopranei Hariclea Darclée, rolul acesteia fiindu-i atribuit Silviei Popovici, din distribuţie făcând parte şi Victor Rebengiuc, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Cristea Avram, Geo Barton, Jules Cazaban, Ion Dichiseanu, Toma Dimitriu, Fory Etterle, Ion Manu, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Amza Pellea, Eugenia Popovici. Remarcabila producţie avea să reprezinte, un an mai târziu, România la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes.

În anul 1995, la împlinirea a 135 de ani de la naşterea marii soprane, în oraşul natal al artistei, Brăila, a avut loc prima ediţie a Concursului Naţional de Canto ”Hariclea Darclée” la iniţiativa sopranei Mariana Nicolesco, evenimentul reprezentând un ”profund omagiu adus incomparabilei artiste, alături de speranţa renaşterii unei vechi tradiţii şi a unei mari pasiuni… muzica, şi mai cu seamă vocea umană”.

În anul 1997, în teatrul de excepţie în care viitoarea mare artistă debuta în 1881, la numai 21 de ani, avea loc Primul Concurs Internaţional de Canto ”Hariclea Darclée”, reunind 167 de concurenţi din 25 de ţări.(radioromaniacultural.ro)

1888: Hariclea Darclée debutează pe scena Operei Mari din Paris cu rolul "Margareta" din opera "Faust".

Hariclea Darclée (născută Hariclea Haricli; n. 10 iunie 1860,^[1][2]Brăila, Principatele Unite – d. 12 ianuarie 1939,^[1][2]București, România) a fost o cântăreață română de operă cu voce de soprană. Este prima interpretă a rolului Floria Tosca care a avut loc la data de 14 ianuarie 1900 la teatrul Costanzi din Roma, la premiera operei lui Giacomo Puccini.

Hariclea Darclée, personalitate marcantă a muzicii românești, s-a născut întâmplător la Brăila,pe 10 iunie 1860, într-o familie cu rădăcini elene. Mama HaricleeiDarclée, Maria Haricli, născută Aslan, nepoată directă a domniței Mavrocordat,^{[3]:p. 243}păstra în totalitate amprenta originilor ei nobile, iar tatăl, Ion Haricli, era mare proprietar în Teleorman, la Turnu Măgurele, unde, defapt, Haricleea locuiește până la vârsta de aproape 16 ani, când este dusă de familie cu vaporul la Pensionul Lobkovitz de pe Augustinerstrasse din Viena.^[4]

Așa cum scria N. Carandino în cartea "Darclée. Viața de glorie și de pasiune a unei mari artiste", la nașterea ei, s-a prezis că “duduia va călători mult și va fi mereu în sărbătoare”. În copilărie, Hariclea a fost la un pas de a muri de febră tifoidă. În februarie 1881, ea s-a căsătorit cu tânărul locotenent de artilerie Iorgu Hartulary. În 1886 pleacă la Paris, unde se luptă din greu cu neajunsurile, deși primea de-acasă câte 500 de franci pe lună. Nici măcar nașterea fiului ei, Ion, nu o abate din drum, continuând să ia lecții de canto. “Am făcut progrese și sper să ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit" scria Darclée familiei.^{[necesită citare]}

Carieră

Debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune, pentru vocea ei, Tosca, Pietro Mascagni, Iris, iar Alfredo Catalani, La Wally.

Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg.La Scala din Milano, scena consacrării sale mondiale, Hariclea Darclée a debutat pe 26 decembrie 1890, cu rolul Chimène din Cidul de Massenet, aplaudată fiind chiar de Giuseppe Verdi, succesul aducându-i imediat contracte la cele mai mari teatre din Italia. Între 1893 și 1910 a cunoscut gloria pe marile scene ale lumii, revenind adeseori la Scala din Milano.

A cântat până în 1918 încă în deplinătatea mijloacelor sale vocale.

Dorința ei de a cânta în România era mare. Românii o iubeau, spectacolele ei erau adevărate sărbători. “Trăiască privighetoareaCarpaților”, îi striga publicul. Regele Carol Ii-a oferit ordinul “Bene Merente clasa I”, iar poeții îi compuneau versuri. Unul din cele mai importante momente pentru Hariclea a fost în 1900, când Puccini a văzut în ea soprana care putea să redea cel mai bine rolul Floriei Tosca. Premiera a avut loc la Roma, unde Darclée a cântat alături de tenorul Emilio de Marchi și baritonul Eugenio Giraldoni (marea ei iubire). Toată faima pe care și-o câștigase nu i-a alterat caracterul deosebit și, înainte să urce pe scenă obișnuia să aprindă o lumânare la icoana Maicii Domnului. Regele Carlos al Portugaliei, care-i trimetea adesea scrisori de dragoste, îi scria: “Dacă aș putea, te-aș păstra pentru mine și ți-aș cere mereu, mereu să cânți” sau “Admir artista, iubesc însă femeia”.^{[necesită citare]} Hariclea Darclée a susținut crearea Operei Române din București în 1921. Tradiția muzicală a rămas în familie, fiul său, Ion Hartulary-Darclée, devenind dirijor și compozitor. Din păcate nu s-au păstrat înregistrări pe discuri cu vocea Haricleei Darclée, ci doar două cântece românești: Cântecul fluierașului de George Stephanescu și Vai mândruță dragi ne-avem de Tiberiu Brediceanu

înregistrate cu acompaniament de pian la o vârstă foarte înaintată, dar la care păstra intacte calitățile naturale și tehnice ale minunatei sale voci. Artista a înregistrat pentru Casa de Discuri Fonotipia arii și scene din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, La Traviata de Giuseppe Verdi, Iris de Pietro Mascagni și Tosca de Giacomo Puccini; matrițele acestor înregistrări au fost distruse de bombardamentele celui de al doilea război mondial la Milano; până în prezent, nu s-au identificat încă discurile primelor tiraje efectuate în anul 1903.

La finele vieții, artista care fusese atât de apreciată de Verdi, Leoncavallo, Mascagni, Catalani, Puccini, care cântase cu Enrico Caruso, Titta Ruffo, Francesco Tamagno și care apăruse de nenumărate ori sub bagheta lui Toscanini, a trăit în țară într-un trist anonimat. “Măiastra pasăre de basm”, “privighetoarea adorată” a murit în sărăcie la București datorită faptului că viile sale de la Cotnari (sursa existenței sale după încheierea carierei) au fost distruse de o teribilă grindină, iar boala care i-a marcat sfârșitul (sarcom hepatic) nu i-a mai permis restaurarea lor; în 1939, funeraliile au fost finanțate de Ambasada Italiei;^[5] a fost înmormântată în Cimitirul Bellu. La aniversarea a 135 de ani de la nașterea Haricleei Darclée, în 1995, orașul său natal, Brăila, i-a adus un deosebit omagiu, organizând Concursul Național de Canto ce-i poartă numele, prezidat de soprana Mariana Nicolesco și așezat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Prima ediție a Concursului Internațional a avut loc în 1997 și de atunci se repetă la fiecare doi ani, în anul dintre o ediție și alta având loc Cursuri de Măiestrie Artistică, Master Classes.^[6]

Vocea sa excepțional cultivată i-a permis abordarea unui foarte vast repertoriu în cadrul căruia a interpretat roluri de soprană lirică lejeră, soprană lirică, soprană lirică spinto, soprană dramatică, soprană Falcon, mezzosoprană și contraltă. A avut în repertoriu 58 de roluri din 56 opere compuse de 31 compozitori dintre care 12 compozitori de tradiție și 19 tineri compozitori cărora le-a interpretat operele în premiere absolute și premiere locale de foarte mare improtanță; din cele 56 opere intepretate, 32 sunt de tradiție, 12 au fost interpretate în premieră absolută și 16 în premiere locale de mare importanță; faptul că 45 %, adică aproape jumătate, din repertoriul său reprezintă opee originale, atestă poziția singulară pe care o ocupă Hariclea Darclée în istoria tearului liric universal pe care a influențat-o într-un mod determinant. Urmează lista integrală a operelor și autorilor cu mențiunile de rigoare referitoare la operele compuse pentru vocea sa și la interpretările în premieră absolută sau în premieră locală de mare importanță.

• Daniel Auber La Muette de Portici (Luisa);
• Georges Bizet Carmen (Carmen);
• Arrigo Boito Mefistofele (Margherita);
• Alfredo Catalani La Wally (Wally) – operă compusă pentru

  vocea sa și interpretată în premieră absolută la Teatro alla Scala din

  Milano la 20 ianuarie 1892;

• Alexis Catargi Enoch Arden (Ammie Lee) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premnieră absolută la Teatrul Național din București în 1904;
• Isidore De Lara Amy Robsard (Amy Robsard) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Opera din Montecarlo în aprilie 1897;
• Gaetano Donizetti Don Pasquale (Norina);
• Gaetano Donizetti L’elisir d’amore (Adina);
• Gaetano Donizetti Linda di Chamounix (Linda);
• Gaetano Donizetti Lucrezia Borgia (Lucrezia);
• Gaetano Donizetti Maria di Rohan (Maria);
• Alberto Franchetti Cristoforo Colombo (Isabella di Aragona,

  Ikuamota) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră

  absolută la Genova, la 6 octombrie 1892;

• Michail Glinka Ivan Susanin (Vania) – operă interpretată în premieră pentru Franța, la Nisa, în 1890;
• Carlos Gomes Condor (Odalea) – operă compusă pentru vocea sa

  și interpretată în premieră absolută la Teatro alla Scala din Milano la

  21 februarie 1891;

• Carlos Gomes I Guarany (Cecilia);
• Charles Gounod Faust (Marguérite);
• Charles Gounod Romeo și Julieta (Julieta);
• Jacques Halévy La Juive (Rachèle);
• Ruggero Leoncavallo I Pagliacci (Nedda) – operă interpretată în premieră pentru România, la București în 1903;
• Ruggero Leoncavallo Zaza (Zaza);
• Luigi Mancinelli Hero e Lenadro (Hero) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Madrid, în 1897;
• Pietro Mascagni Cavalleria rusticana (Santuzza) – operă interpretată în premieră pentru România, la București în 1891;
• Pietro Mascagni L’amico Fritz (Suzel) – operă interpretată în premieră pentru Teatro Della Pergola din Florența în 1891 și în premieră la București în 1910;
• Pietro Mascagni Iris (Iris) – operă compusă pentru vocea sa

  și interpretată în premieră absolută la Teatro dell’Opera din Roma, la

  22 ianuarie 1898, în premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 19

  ianuarie 1899 și în premieră la București în 1908;

• Pietro Mascagni I Rantzau (Luisa) – operă compusă pentru

  vocea sa și interpretată în premieră absolută la Teatro della Pergola

  din Florența la 10 noiembrie 1892 și în premieră la Teatro dell’Opera

  din Roma la 26 noiembrie 1892;

• Jules Massenet Le Cide (Chimène) – debutul în Italia și premieră pentru Teatro alla Scala din Milano la 26 decembrie 1890;
• Jules Massenet Manon (Manon);
• Jules Massenet Thaïs (Thaïs);
• Giacomo Meyerbeer L’Africaine (Selika);
• Giacomo Meyerbeer Les Huguénots (Regina, Valentine) – în premieră pentru România, la București, în 1897;
• Wolfgang Amadeus Mozart Don Giovanni (Zerlina);
• Giovanni Pacini Saffo (Saffo) – premieră pentru Teatro dell’Opera din Roma la 28 octombrie 1911;
• Ubaldo Pacchierotti Eidelberga mia (Catina) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Teatro Colon din Buenos Aires, în 1909;
• Ettore Panizza Aurora (Aurora) – operă compusă pentru vocea sa și interpretată în premieră absolută la Teatro Colon din Buenos Aires, în 1909;
• Giacomo Puccini Manon Lescaut (Manon Lescaut) – intepretată în premieră pentru Teatro Regio, Torino 1 Februarie 1893, Manon Lescaut- Cesira Ferrani ;
• Giacomo Puccini La Bohème (Mimì) – operă interpretată la

  premieră pentru America la Teatro Colon din Buenos Aires, în 1896 și în

  premieră pentru România la București, la 15 ianuarie 1903;

• Giacomo Puccini Tosca (Floria Tosca) – operă compusă pentru

  vocea sa și în cadrul căreia, aria sopranei, Vissi d’arte, a fost scrisă

  la sugestia artistei pe baza indicațiilor sale muzicale; a fost

  interpretată la premiera absolută de la Teatro dell’Opera (Constanzi)

  din Roma, la 14 ianuarie 1900 și la premiera de la Teatro Regio din

  Torino la 20 februarie 1900, Teatro alla Scala din Milano la 17 martie 1900, Lisabona la 19 ianuarie 1901, București la 18 ianuarie 1902 și Montecarlo la 28 martie 1903;

• Luigi & Federico Ricci Crispino e la Comare (La Comare);
• Gioacchino Rossini Guglielmo Tell (Matilde d’Absburgo);
• Gioacchino Rossini Stabat Mater (Soprano);
• Anton Rubinstein Demonul (Tamara);
• Camille Saint-Saëns Proserpina (Proserpina);
• Richard Strauss Der Rosenkavalier (Marschalin) – premieră pentru Italia la Teatro dell’Opera di Roma, la 14 noiembrie 1911;
• Ambroise Thomas Hamlet (Ofélie);
• Ambroise Thomas Mignon (Mignon);
• Pietro Vallini Il Voto (Maria) – operă compusă pentru vocea

  sa și interpretată în premieră absolută la Teatro dell’Opera di Roma, la

  27 noiembrie 1894;

• Giuseppe Verdi Aida (Aida);
• Giuseppe Verdi Un ballo in maschera (Amelia);
• Giuseppe Verdi Otello (Desdemona);
• Giuseppe Verdi Rigoletto (Gilda);
• Giuseppe Verdi Simon Boccanegra (Amelia-Maria) – premieră pentru Teatro dell’Opera din Roma, la 17 mai 1892;
• Giuseppe Verdi La Traviata (Violetta Valery);
• Giuseppe Verdi Il Trovatore (Leonora);
• Richard Wagner Die Meistersänger (Eva);
• Richard Wagner Lohengrin (Elsa);
• Richard Wagner Tannhäuser (Elisabeth) – premieră pentru

  Teatro alla Scala din Milano la 29 decembrie 1891 și pentru Teatro Colon

  din Buenos Aires în 1897;

Note 

Articole biografice

• Vă mai amintiți de...Haricleea Darclée, 27 aprilie 2010, Eliza Zdru, Adevărul
• Farmecul tulburător al unei voci, 8 martie 2011, Loreta Popa, Jurnalul Național
• Gioconda numita Darclee, 2 octombrie 2006, Loreta Popa, Jurnalul Național
• Mandru ca sunt roman: Hariclea Darclee, soprana careia Puccini i-a dedicat opera Tosca, 27 noiembrie 2012, Victor Pitigoi, Ziare.com
• Hariclea Darclee a fost privighetoarea din Carpati, 1 martie 2004, Jurnalul Național
• BNR pune în circulație o monedă dedicată sopranei Hariclea Darclée, 28 iulie 2010, Amos News
• Hariclea Darclée, privighetoarea din Carpați care a încântat capitalele lumii, 20 august 2008, Ion Mitican, Ziarul Lumina
• Suspinele unei mari artiste - Hariclea Darclee, Natasa Galche, Formula AS - anul 2010, numărul 933
• Xepapadakou Avra, 2007. “Hariclea Darclée: Her French Debut”, Parabasis, 9, University of Athens-Dept. of Theatre Studies, 305-322.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă 

 

 

 

 

 

---