Cristi Rusu, o cariera impartita intre goluri si fluierul de arbitru
Cine nu-si aduce aminte de fotbalistul Cristinel Rusu? Un atacant care in anii 80 a inscris gol dupa gol pentru Unirea Focsani, o formatie care evolua in Divizia B. Desi s-a nascut la Tecuci, Cristi Rusu a ramas in memoria microbistilor focsaneni prin goluri memorabile. A fost considerat eroul celui mai spectaculos meci din istoria fotbalului focsanean, Unirea Focsani - Farul Constanta, cistigat de gazde cu 4 - 3, dupa ce constantenii au condus cu 2 - 0. Atunci, un stadion intreg i-a strigat minute in sir numele lui Cristi Rusu, cel care marcase doua goluri si centrase la un al treilea. Dupa ce a agatat ghetele in cui, Rusu a inceput cariera de arbitru, unde a condus la centru partide din Liga a doua si a treia. In prezent este observator de arbitri la Liga a doua, a treia si a patra, dar si presedintele Comisiei Judetene de Arbitri Vrancea.
“Am fost coleg cu Oblemenco, Majearu sau Orac”
Cristinel Rusu s-a nascut la Tecuci in 1957, dar a inceput fotbalul la Rulmentul Birlad, un club finantat in acel moment de Federatia Romana de Fotbal. La juniori, prima legitimare a fost tot la echipa birladeana, la 13 ani si jumatate. A fost momentul in care antrenorul Constantin Suciu, viitorul presedinte de la Steagul Rosu Brasov, l-a reprofilat din fundas dreapta in atacant. Apoi, a trecut la Scoala Sportiva Tecuci. In orasul natal avea sa debuteze si in Divizia C. “Eram in clasa a XI-a, jucam la URA Tecuci. Am primit 800 de lei la semnatura si 800 de lei pe luna, plus masa. Am marcat 27 de goluri si am ajuns in clasa a 12-a sa joc la Constructorul Galati, in Divizia B. Apoi, am fost transferat la FCM Galati, unde antrenor era profesorul Gica Constantin. Am fost coleg cu Oblemenco, Majearu sau Orac. Nu am jucat deloc, doar m-am antrenat. Apoi, in iarna lui 1978 am trecut din nou la Tecuci unde am fost golgeter si am marcat 22 de goluri”, isi aminteste Cristi Rusu. Desi a fost in litigiu cu FCM Galati, echipa de pe malul Dunarii i-a prilejuit in 1980 debutul in Divizia A. “Am jucat atcant un an si jumatate. Am intilnit Steaua si Dinamo, i-am avut adversari pe marii jucatori Dobrin, Mircea Sandu, Adalbert Kassai sau Cornel Dinu. Un an in prima liga am evoluat si la Farul Constanta, dar dupa ce aceasta echipa a retrogradat, am decis sa vin la Focsani. Fratele meu a vorbit, era mai aproape de casa”, mai povesteste Cristi Rusu. Acesta a marcat opt goluri in primul esalon al fotbalului romanesc.
“Cristinel”, “Cristinel”!
A facut parte din una dintre cele mai bune echipe din istoria fotbalului focsanean. A jucat in linia de atac alaturi de Titi Rusu, Fulga, Chirita, Sima sau Mangalagiu. Antrenorul la debutul sau la Focsani a fost Tica Stanciu, dar a lucrat si cu Aristide Ghita, cel care l-a adus pe malul Milcovului. Dar cel mai mult a lucrat cu Cristian Costea. Nu poate uita partida cu Farul Constanta, meci care a ramas in memoria tuturor microbistilor focsaneni. “A fost ceva senzational. Stadionul era plin, atmosfera era deosebita. Constantenii ne-au condus cu 2 - 0, dar am revenit in repriza a doua si am intors rezultatul. Am marcat doua goluri, iar tot stadionul imi striga numele. “Cristinel”, “Cristinel”, se auzea din vocile spectatorilor”, rememoreaza presedintele Comisiei Judetene de Arbitri. Acesta isi aduce aminte si de cel mai frumos gol marcat in liga intii, la un meci cu Poli Timisoara: “Am preluat cu dreptul am tras cu stingul si s-a dus la vinclu”. Desi a avut o cariera plina ca fotbalist, Rusu a avut mai multe satisfactii ca arbitru. “In 1990 am devenit arbitru in Liga a treia. Am dat examen pe plan local pe un singur loc disponibil. Am fost al doilea, dupa Ion Miron si am intrat la Divizia C la redistribuire. Erau judete in care nici un candidat nu a luat nota de trecere, iar eu am intrat pe acele locuri. Dupa doar doi ani am ajuns la Divizia B. In 1994 am avut sansa sa intru la prima liga, dar am luat sub nota sapte la examenul scris. Cu media acumulata la observari si la fizic as fi promovat, numai ca aveam nevoie de minim nota 7 la scris. Si nu am luat decit sase si ceva. A fost generatia cind au promovat Zotta sau Anghelinei”, spune Cristi Rusu. Seful arbitrajului vrincean isi aduce aminte si de cel mai slab meci din cariera de arbitru. “Am dormit in frig la un hotel la Craiova si nu am putut arbitra a doua zi la un meci Electroputere - Aro Cimpulung. Nu mi-a iesit meciul, dar am avut noroc. Observatorul mi-a dat nota sapte, care atunci era de trecere. Au fost insa si meciuri aproape perfecte, ca de exemplu Minaur Zlatna - FC Maramures, o echipa retrogradata din Liga intii”, mai puncteaza Rusu.
De la “Coltenas“ la “Parintele”
Ca aproape orice fotbalist, nici Cristi Rusu nu a scapat de o porecla. Colegii s-au preocupat ca si atacantul echipei Uinrea Focsani din anii 80 sa aiba o porecla. “Imi spuneau “Parintele” sau “Popa” pentru ca tatal meu a fost preot. Dar mai am o porecla de cind eram mic. La Birlad imi spuneau “Coltenas“ pentru ca marcam aproape mereu la colt. Chiar am crezut ca acest nume s-a uitat, dar in urma cu ceva timp m-a cautat acasa un fost coleg de la Birlad. Am crezut ca e o gluma, dar cind a pomenit de “Coltenas“ mi-am dat seama ca este vorba de acesta”, mai povesteste Cristi Rusu. Acesta spune ca arbitrajul i-a adus mai multe satisfactii decit cariera de jucator. “Ca jucator a fost greu, trebuie sa stai in cantonamente. In schimb ca arbitru a fost ceva deosebit. Cred ca am avut si ceva din nastere pentru ca am stiut sa ma fac inteles si respectat de jucatori pe teren”, a incheiat actualul presedinte al CJA Vrancea. (Dan CHIRIAC)
