Grupa D, Fortaleza
Echipa celestă, semifinalistă la ediţia trecută a Cupei Mondiale a fost bătută măr de semiprofesioniştii din America Centrală
Uruguay: Muslera – Caceres, Godin, Lugano, M.Pereira – Stuani, Arevalo, Gargano (’60 – Lodeiro), Rodriguez (’79 – Hernandez) – Cavani, Forlan (’60 – D. Gonzalez). Selecţioner: Oscar Tabarez.
Costa Rica: Navas – Gamboa, Duarte, G.Gonzalez, Umana, Diaz – Tejeda (’74 – Cubero), Borges, Bolaños (’89 – Barrantes) – Ruiz (’82 – Ureña), Campbell. Selecţioner: Jorge Luis Pinto.
Arbitru: Felix Brych (Germania).
Cartonaşe galbene: Lugano, Gargano, Caceres.
Eliminat: Maxi Pereira (‘90^4).
1-0, min. 24: Cavani, din penalty, la un fault în careu comis de Diaz asupra lui Lugano
1-1, min. 54: Campbell, demivoleu din centrul careului, la o acţiune colectivă pe flancul drept
1-2, min. 57: lovitură liberă executată în careu de Bolaños, Duarte deviază cu capul la colţul opus. Reluările TV arată că fundaşul costarican se afla în ofsaid.
1-3, min. 84: Campbell, găseşte o pasă perfectă la întalnire pentru noul intrat Ureña care sprintează fantastic, îl culcă din fentă pe portarul Muslera vrea să-i închidă unghiul şi Ureña înscrie pe langă el, la colţul lung.
Cand Costa Rica a avut primul corner al partidei cu Uruguay, spectatorii de la Fortaleza au zambit ironic, chiar dacă Lugano a fost nevoit să se întrebuinţeze serios pentru a rezolva situaţia. În nici un caz, uruguayenii nu şi-au desconsiderat adversarii. Atat pot! Au deschis scorul printr-un penalty corect acordat, au avut două momente bune Forlan la capătul reprizei, dar cine a avut curiozitatea să se uite prin statistici la pauză au avut surprize: 51-49 la posesie, 4-1 la cornere, 3-2 la şuturi cadrate. Toate cifrele pentru “los ticos”. Se credea că, după pauză, “celestinii” vor lua totul ca o glumă şi vor apăsa pe acceleraţie. Dar la carma jocului au fost tot centroamericanii. În trei minute au întors rezultatul, iar golul al doilea a avut, parcă, o repetiţie generală cu şase minute mai devreme, cu aceeaşi protagonişti: executant Bolaños la lovitura liberă, Duarte cu capul. Două diferenţe: la repetiţie, portarul Muslera a fost atent, la spectacol, Duarte a fost în ofsaid. Cat despre primul gol, s-a reamintit că Joel Campbell joacă la o echipă europeană mai cu ştaif (Olympiakos Pireu), ba chiar s-a remarcat şi prin Liga Campionilor şi s-a vădit că este un diamant printre ataţia jucători de la Saprissa sau Alajuelense. Dar show-ul nu s-a încheiat: Campbell a fost aproape de golul campionatului, un stang de la mare distanţă la caţiva centimetri de vinclu, în min. 64. Celui mai varstnic antrenor al campionatului, Oscar Washington Tabarez i-a trecut ideea de a-l introduce pe Suarez, “cormoranul” s-a foit puţin pe marginea terenului, dar Tabarez n-a vrut să rişte. Iar echipa s-a arătat după chipul şi asemănarea lui “Mister”: îmbătranită şi obosită, mai dihai decat Grecia care a avut veterani de la ’04!. După cateva zvacniri, precum lovitura de cap a lui Cavani (’70) – care a arătat că “los ticos” au şi portar! – echipa celestă a dat în primire. Iar golul lui Muslera (pardon, Ureña) a fost dovada supremă. Pană la urmă, Uruguay s-a răzbunat prin Maximiliano Pereira, care a intrat zdravăn la tibia eroului Campbell. Primul cartonaş roşu al Cupei Mondiale!Nu ştim dacă englezii şi italienii şi-au îmbrăţişat după această surpriză, sau au intrat separat în şedinţe. Mai plauzibilă este a doua variantă.