Astăzi despre: Alexandru A. Suțu - doctor în medicină al Facultăților din Atena (1863) și Paris (1865). Întors în țară, a devenit fondatorul Catedrei de Psihiatrie din România
Alexandru Alexandru Suțu (Sutzu, Soutzo) (n. 30 noiembrie 1837, București, d. 22 septembrie 1919) a fost un pionier al psihiatriei române, primul psihiatru român, primul profesor universitar de psihiatrie, primul autor de lucrări științifice de specialitate, primul organizator al asistenței moderne a bolnavilor psihici, pionier al psihosomaticii, promotor al legislației psihiatrice moderne în România.
Fiul marelui cămăraș (șambelan) Alexandru Suțu-Dragomanaki (nepot de frate al domnului Alexandru Nicolae Suțu) și al Mariei Hrisomali, a fost doctor în medicină al Facultăților din Atena (1863) și Paris (1865). Întors în țară, a devenit fondatorul Catedrei de Psihiatrie din România, medic șef al ospiciului de alienați Mărcuța din București (1866-1909), directorul ospiciului Mărcuța (1867-1878 și 1880-1892), fondatorul și redactorul Gazetei spitalelor (Paris, 1867), unul dintre redactorii Gazetei medico-chirurgicale a spitalelor’’ (1870-1880), fondatorul sanatoriului pentru alienați Caritatea din București (unde a fost internat în mai multe rânduri poetul Mihail Eminescu și unde a și decedat), profesor de medicină legală la Universitatea din București (1879), efor al spitalelor civile române (1892), fondatorul Jurnalului psihiatriei și medicinei legale (1884), membru al Consiliului sanitar superior (1896), membru corespondent al Academiei române (1888), expert în psihiatrie medico-legală a Tribunalului.
Alexandru Suțu a fost căsătorit cu Eliza Zădăriceanu și a fost tatăl doctorului Alexandru Suțu (1876 - 1925). A fost înmormântat în Cimitirul Bellu din București.
Opera
Considérations sur la dyspepsie essentielle, 1865
Corpul, cugetul și acțiunile, 1867
Tuberculoza, 1867
Omuciderea, 1868
Considerațiuni asupra epilepsiei și maniei epileptice, 1868
Jurisprudența și medicina, 1869
Ospiciulu Mărcuța. Relațiuni clinice și medico-legale, 1869
Smintiții în libertate, 1870
Civilisațiunea și educațiunea în raport cu afecțiunile nervoase, 1871
Despre fisionomia alienaților, 1871
Mania lucidă, 1871
Mania de ceartă. Studiu medico-legal, 1872
Efectele alcoolismului asupra afecțiunilor chirurgicale, 1872
Medloace practice de a combate beția, 1872
Influența musicii asupra morbelor nervoase și mintale, 1872
Starea mintală a bătrânului, 1872
Sistemele penitenciare și codul penal, 1872
Causele erisipelului, 1873
Paralisie labio-gloso-laringee, 1873
Pasiunile, mendicitatea, libertinagiul, alcoolismul, 1873
Pauperismul, libertinagiul și alcoolismul, 1873
Despre prognosa în morbele mintale, 1873
Condițiuni în care se dezvoltă alienațiunea mintală, 1874
Consecința și neconsecința, 1874
Studiu asupra maniei, 1874
Studiu asupra melancoliei, 1874
Alcoolismul la nutrice, 1874
Alienațiuni complicate, 1874
Evoluțiunea și ereditatea, 1874
Efectele variolei și ale febrei tifoide asupra sistemului nervos, 1874
Hipocondria și transformațiunile ei, 1875
Histeria și manifestațiunile ei mintale, 1875
Transfuziunea sângelui în morbele mintale, 1875
Crima și alienațiunea mintală, 1875
Digitala în excitațiunea maniacă a epilepsiei, 1876
Perioada prodromică a paralisiei generale, 1876
Stimulațiunea alienațiunei mintale, 1876
Graviditatea și alienațiunea mintală, 1876
Manii diatesice, 1876
Manii simpatice, 1876
Alienatulu în fața societății și sciinței, 1877
Institutulu Caritatea pentru căutarea morbelor nervoase și mintale, 1877
Tuberculoza în morbele mintale, 1878
Asistența publică a alienaților și baronul Mundy, 1878
Insomnia și delirul, 1879
Supra-activitatea mintală și efectele ei, 1879
Studiu medico-legal asupra asfixiilor, 1880
Mania morală în raport cu responsabilitatea legală, 1885
Clasificarea psichoselor, 1900
Bibliografie
Dr. G. Brătescu - Spitale Vechi și Noi, Ed. Medicală, București, 1976, pag. 233-234,318,374
Radu Negrescu-Suțu - Cartea de Aur a Familiei Suțu, pag. 213;
Dr. Valentin Veron Toma - Alexandru Sutzu. Începuturile psihiatriei stiințifice în România secolului al XIX-lea, Bucuresti, 2009.
„ Prin publicarea, în anul 1877, la București, a volumului ’’Alienatulu în faça societății și a sciinței’’ (Editura Noua Typographie a Laboratorilor Români), psihiatria românească intra într-o nouă etapă, modernă, europeană, științifică. Autorul acestei lucrări fundamentale a medicinei secolului al XIX-lea era Dr. Alexandru Sutzu care, după studii medicale la Atena, își susținuse doctoratul la Paris, în 1865, iar din 1866 devenise medic al Institutului Mărcuța de lângă București, primul nostru azil de alienați. Doctorul Sutzu a fost cel care a separat medicina alienistă de medicina legală, devenind primul profesor de psihiatrie din România în 1897 și autor al unor importante lucrări, situate la granița dintre neurologie și psihiatrie (studii despre afazie, epilepsie, paralizia generală etc.), dar și al unor excelente studii de medicină legală a alienaților. Dat fiind că, în acea vreme, medicii români nu aveau la dispoziție un tratat elementar de specialitate, Sutzu își propune și duce la bun sfârșit proiectul de elaborare și publicare a unei astfel de lucrări care sintetizează, în același timp, un bogat material științific provenit din literatura medicală europeană a vremii, dar și propria sa experiență clinică de medic și director al azilului de la Mărcuța.”
(Prof. Univ. Dr. Constantin Popa, Membru Titular al Academiei Române)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
