Despăgubiri pentru romii care au muncit în ghetourile din Transnistria
Agenţia Naţională pentru Romi acordă informare şi sprijin în vederea obţinerii dreptului de pensie pentru romii care au desfăşurat muncă într-un ghetou în perioada regimului national-socialist din Germania (1933-1945). Beneficiarii pot fi persoanele care au muncit în ghetou şi care beneficiază de o pensie de vechime regulamentară sau soţul/soţia supravieţuitor(oare). Potrivit legii germane, moştenitorii (fii, nepoţi) nu sunt îndreptăţiţi să depună un dosar pentru a solicita această pensie. Important de reţinut este faptul că statul german nu acordă despăgubiri, ci o formă de pensie pentru care trebuie îndeplinite o serie de condiţii. Principala condiţie este ca romii să fi fost deportaţi în Transnistria, iar pentru asta au nevoie de acte de la Arhivele Statului şi de martori, dar trebuie să participe şi la un interviu în care să descrie exact ce au avut de suferit. Pentru ca urmaşul să beneficieze de dreptul la pensie trebuie să fi fost căsătorit legal cu cel deportat în ghetou. Cei care au muncit forţat nu sunt eligibili întrucât se prespune că au fost deja despăgubiţi prin banii oferiţi de OIM-Geneva, prin programul pentru muncă forţată. O altă condiţie importantă este ca solicitantul să aibă cel puţin 60 de luni (cinci ani) de muncă/de asigurare. Romii care se încadrează în aceste categorii trebuie să se adreseze Agenţiei Naţionale pentru Romi. Deportarea romilor în Transnistria a fost decretată pe 1 mai 1942 şi a început o lună mai târziu, când au fost îmbarcaţi în trenurile către Transnistria primii 11.441 de romi - 2.352 de barbaţi, 2.375 de femei şi 6.714 copii. Alţi 13.176 de romi sedentari au fost deportaţi în septembrie 1942. Datele provin din raportul Comisiei Wiesel despre Holocaust. Dintre cei 25.000 de romi trimişi în lagăre de Guvernul Antonescu, s-au mai întors acasă doar jumătate. Deportarea romilor români în Transnistria din anul 1942 se încadrează în genocidul romilor în decursul celui de Al Doilea Război Mondial. (S. M.)