VIDEO!!! Scrisoare de la un asistent social către domnul Marian Oprişan
Are grijă dumnealui însuşi de aceşti copii? Sau mai este cineva între aceste fiinţe nevinovate şi dumnealui?Îi amintesc că există aproximativ 100 specialişti, asistenţi sociali şi psihologi angajaţi la Protecţia Copilului, 100 de oameni cu studii de specialitate devotaţi profesiei, dar cu nevoi şi probleme de rezolvat în viaţa personală, care pentru un salariu, în jur de 1.000 lei de persoană, fac ceea ce domnului Oprişan îi place să afirme pe sticlă. Cei 100 au grijă ca aceşti copii defavorizaţi să calce pe un drum bun în viaţă şi în multe cazuri previn apariţia oricărei situaţii de risc în dezvoltarea lor fizică şi psihică.
Asistentul social nu e asistent maternal
Aceşti angajaţi trebuie deosebiţi de asistenţii maternali a căror titulatură apare mai des în mass media. Asistentul maternal şi munca lui, demnă şi aceasta de toată consideraţia, se realizează la domiciliul său şi pentru acest lucru au făcut un curs prevăzut de lege, au responsabilităţi în privinţa copiilor plasaţi cu măsură de protecţie specială, copii care au domiciliul legal la asistentul maternal pe perioada protecţiei respective. Subliniez încă o dată că această muncă este diferită de cea a asistentului social care îndeplineşte un rol social, la baza căruia stau valori şi principii fundamentale ca justiţia socială, confidenţialitatea, respectarea demnităţii şi unicităţii persoanei, furnizarea serviciilor cu competenţă şi în beneficiul clienţilor. Totodată, asistentul social se implică în rezolvarea problemelor relaţiilor umane şi participă la dezvoltarea abilităţilor oamenilor în vederea sporirii bunăstării sociale.
Copilul care ţine loc de salariu
Nu domnul Oprişan are grijă de copii, noi le oferim suportul moral şi sprijinul. Asistentul social îşi asumă riscuri atunci când intervine pentru a-i prelua de la familii abuzatoare, el riscă agresivitate şi poate chiar violenţă, pentru că odată luaţi copiii din familiile lor abuzatoare luăm practic veniturile ce le aduceau aceşti copii şi de care beneficiau părinţii. Pentru toate riscurile, pentru tot stresul emoţional la care suntem expuşi datorită situaţiilor în care găsim copiii şi de unde îi preluăm, oare crede dl Oprişan că această muncă este uşoară?Ori de câte ori am fost în aceste locuri nu l-am văzut niciodată alături de noi pe dl Oprişan, astfel încât afirmaţia sa de la postul Realitatea TV să fie cât de cât adevărată. Bineînţeles domnul Oprisan o să afirme că pentru acest lucru suntem plătiţi. Domnule, pentru această profesie nu suntem plătiţi, iar când ne-am plâns, ni s-a spus că ne putem căuta de lucru în altă parte şi ni s-a mai precizat că acesta este nivelul salarizării noastre conform legii.
Cateva întrebări pentru domnul Oprişan
Îl întreb pe domnul Oprişan, care este ordonator de credite, unde este contractul colectiv de muncă, unde sunt sporurile de risc, unde sunt expertizele pentru locurile noastre de muncă, unde sunt toate acestea despre care la Realitatea TV aţi afirmat că le aveţi în grijă? Cum de altfel aveţi grijă de tot judeţul Vrancea. Vreţi aeroport şi autostradă? Vise şi iluzii! Dar ceea ce puteţi dvs. face nu faceţi. Nu aveţi grijă de vrânceni cum trebuie, pentru că aceştia să nu mai plece aiurea prin ţară sau peste hotare. Vreţi aeroport pentru o mână de vrânceni săraci? Înainte de aeroport şi autostradă vrem locuri de muncă mai bine plătite, locuinţe mai ieftine şi pentru că acestea să fie mai ieftine trebuie construite mai multe. Dar unde să mai fie construite, pentru că locurile libere din oraşul Focşani au fost luate de băieţii deştepţi sub atenta oblăduire a dvs? Azi nu a mai rămas în oraşul acesta loc liber nici cât să se ridice un foişor, darămite un bloc său cartier pentru tineri. Multe puteaţi face, dar nu aţi făcut, aşa că nu ştiu cum de nu v-a crăpat obrazul de ruşine atunci când la Realitatea TV vă plăcea să susţineţi nişte neadevăruri.
Unde se pot investi banii pentru aeroport!
D-le Oprisan dacă vreţi să faceţi ceva, iată o idee: nu faceţi aeroport , pentru că noi, cei de la Protecţia Copilului, cu 1.000 de lei pe lună, nu o să ne îngrămădim să-l folosim. D-le Oprisan un aeroport nu se construieşte doar pentru investitori, el se susţine şi cu populaţia din regiune, care, dacă are venituri bune, îl poate folosi, dacă nu, nu. Or, dacă vrâncenii au salariile pe care bănuiesc că le ştiţi, nu mai visaţi la un aeroport, iar autostrada de care pomeneaţi, o fi şi această bună, dar până la ea ne vom folosi de Europeană, care există şi încă în stare acceptabilă. Aşa că dl Oprisan, dacă veţi mai putea, îndreptaţi-vă atenţia spre noi, spre nivelul nostru de viaţă, spre spitalele noastre, spre şcolile şi instituţiile pe care le aveţi în subordine. Revenind la Protecţia Copilului, d-le Oprişan, protecţia copiilor o facem noi şi nu dvs. Noi intrăm în casele sărăcăcioase de unde se impune să luăm copii, noi ne umplem de păduchi, noi putem contacta boli precum TBC, Hepatită, noi suportăm lacrimile şi ameninţările părinţilor, noi vedem copii sfâşiaţi de durere pentru că pleacă de lângă o mamă rea, dar totuşi mama lor sau dimpotrivă copii fericiţi că scapă dintr-un iad. Noi şi nu dvs. Pentru că noi facem asta şi nu dvs, tot noi avem datorii la bănci, mâncăm ce e mai ieftin, spălăm la maşină cu soda, ne vindem casa, să putem rezista, să câştigăm timp în existenţa noastră chinuită.
De ce n-aveţi un leu datorie la bănci?
În schimb, dvs. care nu faceţi nimic din ceea ce susţineţi pe sticlă că faceţi, în privinţa copiilor cu probleme ai judeţului Vrancea, vă faceţi investigaţii medicale prin SUA, aţi susţinut că aţi văzut toată lumea, n-aveţi un leu datorie la bănci, conform declaraţiei de avere, şi aveţi bunuri imobiliare care vă asigură confort, multă lume văzându-vă ieşind de la Conacul de la Boloteşti, ba în Audi, ba în alte mărci auto vestite, deci plimbându-vă în autovehicule la care noi doar putem visa. Nu zic nimic de salariul dvs pentru că, probabil, nu acesta stă la originea bogăţiei de care vă suspectează toată lumea, dar chiar şi acest venit este de multe ori peste venitul specialiştilor de la Protecţia Copilului. Încă o dată, vă solicităm faceţi ceva sau măcar tăceţi din gură la televizor!
Un grup de asistenţi sociali din Vrancea