Educație

Astăzi despre „Cel mai iubit dintre pământeni” Ion D. Sîrbu, omul care în romanul lui Marin Preda este Victor Petrini - scriitorul care a refuzat să-l denunțe pe Lucian Blaga

„Am fost asistent pe lîngă cel mai mare filosof al țării, după care am făcut pușcărie, după care am făcut mină, iar soția mea s-a căsătorit cu un ministru. În momentul în care într-un roman apare drama filosofiei, drama minei, drama pușcăriei, nici nu mai contează dacă femeia te înșală sau nu. Acestea sînt elementele vieții mele.

Cu vînarea șobolanilor am fost tot eu. Am și scris o nuvelă despre vînătoarea de șobolani, că m-am ocupat de chestiunea asta… Toate aceste elemente circumscriu viața mea, dar ele sînt viața lui Petrini din Cel mai iubit dintre pămînteni.

Dacă am fost totuși furios atunci cînd am cetit acest roman, nu era pentru faptul că mi se părea că el seamănă cu viața mea – odată scris, un lucru nu mai este al tău –, ci pentru faptul că – i-am și spus acest lucru lui Marin Preda – nu ai voie să scrii despre pușcărie, despre mină și, mai ales, despre filosofie după ureche. Acestea sînt niște domenii în care, dacă n-ai o experiență directă, devii ridicol.

Prima mea soție, de care am divorțat înainte de a fi arestat, s-a căsătorit cu Adrian Dimitriu, ministrul Justiției în perioada în care eu am fost închis. N-am nimic cu el, nici cu fosta mea soție, sînt un gentleman, dar probabil că iscălitura sa frumoasă figura pe actul meu de condamnare. În calitate de comandant al Tribunalului Militar al Regiunii II Militare, colonelul de justiţie Adrian T. Dimitriu a semnat, la 23 aprilie 1958, mandatul de executare a pedepsei de un an pentru „deţinutul contrarevoluţionar Sîrbu Dezideriu“.

(Interviu Dilema Veche „Îmi pare foarte rău că nu eu mi-am scris viața mea“ – interviu inedit cu Ion D. SÎRBU

 

Ion Desideriu Sîrbu (n. 28 iunie 1919, Petrila, județul Hunedoara (interbelic) - d. 17 septembrie 1989 Craiova) a fost un autor, eseist, dramaturg, filozof, publicist și romancier român, autor în special de literatură de sertar, din cauza epurării sale. A semnat Ion D. Sîrbu, cel mai adesea, dar și I. D. Sîrbu. Născut în familia unui miner, I. D. Sîrbu a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității Regele Ferdinand I din Cluj. După cum declara el însuși, a fost primul student la filozofie care provenea dintr-o colonie de mineri, cu o tradiție muncitorească foarte veche. În anii 1940 a activat în Cercul Literar de la Sibiu, alături de Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Augustin Doinaș, Cornel Regman, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruș etc.

Dacă Lucian Blaga i-a fost profesor și mentor, ulterior I. D. Sîrbu îi va deveni asistent la catedră profesorului Liviu Rusu. În 1947, devenea cel mai tânăr conferențiar universitar din țară.Este însă scos din Universitate, epurat de noua orânduire, care îl consideră un filozof cu idei reacționare. Motivul real se pare că a fost refuzul unui denunț abominabil împotriva mentorului său, Lucian Blaga, care în acel moment îi conducea teza de doctorat.

Epurarea sa

După câțiva ani de profesorat în învățământul liceal, a fost redactor în București, la revista Teatru iar apoi la Revista de pedagogie.

În urma unui articol critic referitor la o piesă comunistă, și datorită unei presupuse colaborări cu reacționarii maghiari în perioada Revoluției maghiare anticomuniste din Budapesta 1956, a fost arestat și condamnat politic, întâi la un an, iar apoi pedeapsa a crescut la șapte ani.

Eliberarea

După eliberarea din închisoare, lucrează câteva luni în mină, după care, din 1964, i se stabilește domiciliul obligatoriu la Craiova, unde reușește, în cele din urmă, să se angajeze la Teatrul Național din Craiova ca secretar literar. Rămâne sub supravegherea Securității locale si centrale, ofițerul de caz fiind locotenentul (pe atunci) Olimpian Ungherea, care, printr-o ironie a sorții, va deveni la rândul său scriitor după demisia din Securitate [3].

Publică, după o lungă perioadă de interdicție, piese de teatru, povestiri și două romane pentru copii, cu ecou de critică extrem de redus. Dupa 1989 cărțile sale au provocat o adevărată emoție în rândul intelectualilor români și au constituit exemple de literatură de sertar. Un rol semnificativ în promovarea operei sale l-a avut soția sa, Elisabeta Sîrbu, modelul personajului Limpi din romanul Adio Europa.

Victor Petrini, personajul principal al romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni, pare a fi modelat în parte după I.D. Sîrbu.[4]

A murit la 17 septembrie 1989 în urma unui cancer al esofagului.

La 27 august 2009, lui Ion Dezideriu Sîrbu i s-a conferit, post-mortem, titlul de "Cetățean de Onoare al municipiului Petroșani", pentru întreaga activitate culturală (H.C.L.Nr.210).[5]

La Petrila există o școală care îi poartă numele,[6] iar la Petroșani un teatru[7]. Tot la Petrila este si casa memoriala I.D. Sarbu unde a locuit dramaturgul.

La Petroșani ființează din 1991 Fundația Culturală "Ion D. Sîrbu".

Opera antumă

Teatru

Povestiri

    Șoarecele B. și alte povestiri

    Povestiri Petrilene

Opere publicate postum

    Jurnalul unui jurnalist fără jurnal

    Adio, Europa!

Romane

    Capodopera sa, romanul Adio, Europa!, un roman alegoric în stilul romanului Maestrul și Margareta al lui Mihail Bulgakov

    De ce plânge mama? (1973), roman pentru copii

    Dansul ursului, roman pentru copii și bătrâni

    Lupul și catedrala, roman distopic

Corespondență

    Iarna bolnavă de cancer, volum de corespondență inedită cu Delia Petroiu, Mina și Ion Maxim, Delia și Ovidiu Cotruș

    Traversarea cortinei, volumul de corespondență cu Ion Negoițescu, Virgil Nemoianu, și Mariana Sora, toți aflați dincolo de Cortina de fier

Traduceri in limbi straine

    Дневникът на един журналист без дневник.

Историята на мишлето В. превод и предговор Огнян Стамболиев, изд. "Авангардприннт", 2012, България - Jurnalul unui jurnalist fara jurnal. Soarecele B. - traducere si prefata Ognean Stamboliev, Editura Avangardprint, Bulgaria, 2012

Cărți despre I.D. Sîrbu

    Antonio Patras, Ion D. Sîrbu- de veghe în noaptea totalitară, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 2003

Note

    ^ a b Ion D. Sîrbu, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 9 octombrie 2017

    ^ Revista online Omniscop — Articol despre Ion Brad, cu referire explicită la reabilitarea lui I. D. Sîrbu (în ultimele patru paragrafe)

    ^ Clara Mareș Cosmineanu, Ion D. Sîrbu și revanșa lucidității. Reperele securistice ale unei vieți de scriitor, Revista Verso, anul 4, nr. 71, 2009, p. 3

    ^ A murit I.D. Sîrbu – Cel mai iubit dintre pământeni

    ^ Municipiul Petroșani: Cetățeni de Onoare

    ^ Available Website

    ^ Teatrul I.D. Sîrbu

Legături externe

    Dosar I.D. Sîrbu (număr dedicat lui I.D. Sîrbu), Revista Verso, anul 4, nr. 71, 2009

    De ce nu are succes Ion Desideriu Sarbu, articol de Anca Noje

    De la Petrila la Petrini. Viața lui Ion Desideriu Sârbu, articol de Daniel Cristea Enache, biografia lui I.D. Sârbu

    Peisajul matrice al sufletului, articol de Daniel Cristea Enache

    Un om liber – I.D. Sirbu, Nicolae Coande, Observator cultural - numărul 287, septembrie 2005

    Adio. Europa! - I.D. Sîrbu, recenzie de Silviu Man

    Dansul ursului - I.D. Sîrbu, recenzie de Silviu Man

    Petrila - orasul lui I.D. Sîrbu - reportaj de Silviu Man

    Ion Barbu despre cum l-a cunoscut pe I.D. Sirbu, Observator cultural - numărul 324, iunie 2006

    Editura LiterNet Adio, Europa! - vol II ISBN 973-8475-61-9

    Editura LiterNet Adio, Europa! - vol I ISBN 973-8475-60-0

    Dosarul de urmărire al lui I.D. Sîrbu, devenit literatură, 6 februarie 2012, Gabriela Lupu, România liberă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Citiţi şi

„Îmi pare foarte rău că nu eu mi-am scris viața mea“ – interviu inedit cu Ion D. SÎRBU

---