Liviu Ioan Stoiciu – Cartea de poezie a anului 2012
Poetul şi scriitorul vrancean Liviu Ioan Stoiciu reuşeşte o nouă performanţă, aceea de a caştiga Premiul “Cartea de Poezie a anului 2012” pentru volumul său “Substanţe Interzise”, apărut anul trecut la editura Tracus Arte. Premiul urmează să fie decernat marţi, 15 ianuarie, în cadrul unei ceremonii ce va avea loc la Institutul Cultural Român (ICR). Premiul Cartea de Poezie a anului 2012 este în valoare de 3.000 lei şi va fi oferit de ICR, la Gala Tinerilor Scriitori. Criticii literari Eugen Simion, Daniel Cristea-Enache, Paul Cernat şi Bogdan Creţu au fost membrii juriului care au desemnat cartea lui Stoiciu ca fiind cea mai bună. “Premiul în sine are importanţă fiindcă juriul e extraordinar”, ne-a spus aseară Liviu Stoiciu, care primise vestea în urmă cu cateva ore. Gala Tinerilor Scriitori se va desfăşura în cadrul unui eveniment multiart, unde vor fi prezenţi printre alţii Ioana Crăciunescu, Ionuţ Bogdan Ştefănescu şi Mircea Tiberian, evenimentul fiind prezentat de Dan Mircea Cipariu. Gala marchează sărbătorirea celei de-a treia ediţii a Zilei Culturii Naţionale, conform unei Legi promulgate la 6 decembrie 2010 de Preşedintele României Traian Băsescu. Potrivit Radio Romania Cultural, Gala Tinerilor Scriitori este un eveniment-concurs dedicat tinerilor creatori de literatură romană, între 18-35 de ani, din spaţiul geografic şi cultural românesc. Evenimentul doreşte să pună în comunicare creatoare pe tinerii scriitori cu valorile poeziei române contemporane care merită să fie distinse cu Premiul Cartea de Poezie a anului 2012. (Sorin TUDOSE)
Iată trei dintre poeziile semnate de LIS in cartea "Substante interzise"
Cum e scris, aşa va fi
mă ard obrajii, îmi cauţi sursa de energie, aici nu, aici
nu, ar trebui să-mi smulgi inima
întâi, să faci scurtcircuit, după care să-mi suceşti
gâtul şi să spui că: s-a încurcat în poartă cu gâtul…
Cine ştie ce e în capul tău, îmi spui: recunoscând
că nu degeaba mă ard obrajii –
viziunea s-a schimbat. Cum e scris, aşa va fi. A fost
recalculată orbita asteroidului SG 344,
care la 21 decembrie 2030 va lovi Pământul, câţi ani vei
avea tu atunci? 80, e
clar, nu mai prinzi spectacolul… Eşti
bolnav.
Am buzunarele pline de gâze
şi gărgăuni, adunate din ierburi, care mişcă: mă
excită – pe tine, nu? Recunoaşte
că asta simţi! Nu
te apropia de mine! Îmi deschizi odată cartea aia deasupra
capului?
Viitorul se deteriorează
Fără alcool, fără sex. Sună fals: „îşi scutură mătreaţa
îngerii din cer”, îmi
spune mortul, ce mă ţine de mână, cât să traversez strada
principală, mai
bine mi-ar înfige un pumnal în spate,
spate cocârjat de volumul istoriei atmosferei ce o respir… E
prea serios. Încotro? Că mă distruge destinul.
Poate încep să mă dizolv fizic. „Ninge din mine”… Ninge,
iată fulgii Binelui, Frumosului şi
Adevărului – pentru cine ninge? Trec pe
lângă mine grupuri de oameni în zdrenţe, grăbiţi şi tăcuţi,
cu copii în cârcă, având cu toţii ochii larg
deschişi şi privind fix, cu o uitătură demenţială, unde se
duc? Să mă iau după ei? Au ajuns
atât de sus. ştiu, viitorul se deteriorează. Nu e aici o sumă
a tuturor energiilor? Fulgii de zăpadă
îmi dau un sentiment insuportabil.
Ultimul dram de candoare
bat câmpii, dau din cap, sunt prăpăstios, am
ajuns la capătul puterilor? Mă
opresc: în faţa mea, cu un păhărel de lemn, o fetiţă vinde
seminţe de bostan, prăjite, „doriţi de 5 lei?”
Plec, aplecat de spate.
Învins, la Bucureşti. Sunt o bucată de fier spongios,
fierbinte, o bucată dusă sub un şopron,
aşezată pe o piatră mare, lovită cu nişte ciocane şi
transformată în vârf negru de săgeată?
Să ferească Dumnezeu să mă întorc eu împotriva
dumneavoastră, spun: oprit
iar, de data asta în faţa unor rădăcini care
te vindecă de orice boală, întinse pe o pătură, rădăcini
din pădure, curate, cumpăraţi? Vindecă
şi sufletul, aud râzând o doamnă. Depinde: dacă sunteţi
îndrăgostită… La vârsta mea,
domnule, femeile încalecă boi împodobiţi, purtând
burdufuri de piele pline cu apă, pe arşiţă –
e o reverberaţie? Nervul auzului îmi retransmite vibraţiile
la creier. Arşiţă
a sufletului impregnat cu evenimente trecute: bat câmpii,
îmi vine să mă omor.
Mi-am pierdut şi ultimul dram de candoare…
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Astăzi despre: Generalul român decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, în Bătălia de la Mărășești - Henri Cihoski. Întemnițat la vârsta de 78 de ani la Sighet, unde a murit după 11 zile. A dorit să fie înmormântat la Mărășești. Era căsătorit cu o focșăneancă
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 3
Adaugă comentariu
foamea din nou, acum 4145 zile, 19 ore, 33 minute, 57 secunde
da Coza, acum 4145 zile, 21 ore, 11 minute, 7 secunde
foamea, acum 4146 zile, 1 ora, 33 minute, 39 secunde 
