Astăzi despre: Sfântul Ştefan, primul martir creştin
“(…) Iar Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. Şi s-au ridicat unii din sinagoga ce se zicea a libertinilor şi a cirenenilor şi a alexandrinilor şi a celor din Cilicia şi din Asia, sfădindu-se cu Ştefan. Şi nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi a Duhului cu care el vorbea.
Atunci au pus pe nişte bărbaţi să zică: «L-am auzit spunand cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu. Şi au întăratat poporul şi pe bătrani şi pe cărturari». Năvălind asupră-i, l-au răpit şi l-au dus în sinedriu. Că l-au auzit zicand că Acest Iisus Nazarineanul va strica locul acesta şi va schimba datinile pe care ni le-a lăsat nouă Moise. (…) «Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vanzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum, Voi, care aţi primit Legea întru randuieli de îngeri şi n-aţi păzit-o!» Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor şi scraşneau din dinţi împotriva lui. Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfant şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stand de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: «Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu!» Iar ei, strigand cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit asupra lui. Şi scoţandu-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: «Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!» şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: «Doamne, nu le socoţi lor păcatul acesta!» şi zicand acestea, a murit.” (Faptele Apostolilor, cap. VI-VII) Aşa descrie Sfânta Scriptură martiriul primului creştin, nu întâmplător şi primul slujitor al Bisericii ucis pentru că a mărturisit credinţa în împlinirea profeţiilor. Aşa cum vedem din textul de mai sus, preoţii Vechiului Testament l-au ucis cu pietre pe Ştefan pentru că a avut curajul să spună că profeţiile s-au împlinit şi Iisus din Nazaret era Fiul lui Dumnezeu. Prin întruparea Fiului lua sfârşit aşteptarea evreilor, se năştea Biserica prin încreştinarea evreilor şi indirect preoţii şi arhiereii Legii mozaice rămâneau fără obiectul muncii. Uciderea arhidiaconului Ştefan a fost începutul persecuţiilor împotriva creştinilor, care au ţinut până la anul 313 şi au făcut mii de victime. Creştinii au continuat să-L mărturisească pe Hristos. Să se roage prin catacombe, iar creştinismul a învins. După 313, din păcate, creştinismul a fost scos din catacombe şi transformat în religie de stat, rupându-se de spiritul evanghelic al primelor secole. Prezentul îl vedem cu toţii, opulenţa şi agenda Bisericii fiind mai aproape de demagogia politicienilor decât de sufletul omului de rând. De ziua arhidiaconului Ştefan, tuturor celor care-i poartă numele, Ştefan, Ştefana, Ştefăniţă, Ştefănel, Ştef şi diminutivelor Fănel, Fănică, Fănica, Făniţa, Făniţă, Făneluţ, Făneluş, Fani şi Fana, „Ziarul de Vrancea” le urează petrecere frumoasă, să se bucure de zilele de Crăciun şi să nu uite că poartă numele primului martir creştin! (Valentin MUSCĂ)
Text din arhiva ZdV, 26.12.2013
.jpg)
