Economic

VIDEO!!!Vrancea îşi exportă coşurile de nuiele

Tarnele folosite de bunici prin gospodării, noul “must have” în Elveţia şi Franţa.Coşurile din răchită produse într-un mic atelier din comuna Suraia ajung în Franţa şi Elveţia şi sunt folosite la ce nu ne-am imaginat niciodată.De exemplu, în Franţa, părinţii îşi iau bebeluşii în coşuri de Suraia cand ies cu ei de la maternitate.Un coş din răchită ajunge la export să coste între 3 şi 4 euro.Ultimul producător de coşuri din Vrancea continuă să exporte peste hotare arta romanească, în ciuda faptului că mobilierul de ratan “made în China” a invadat piaţa

Vranceanul Nicu Ivan se pregătea să devină veterinar, dar viaţa a luat o întorsătură şi a ajuns unul din cei mai importanţi producători de coşuri de răchită de la noi. Unde mai pui că acum, mai bine de 90% de ceea ce produce ajunge în ţări precum Franţa sau Elveţia. Afacerea cu răchită  a pornit-o după anii ‘90, îndeletnicirea furand-o de la tatăl său, care a lucrat 27 ani într-o cooperativă meşteşugărească de profil. De fapt, în Suraia, toată lumea ştie acest meşteşug. Nu se poate să dai peste un om peste o anumită varstă care să nu fi văzut sau să nu fi făcut un coş din răchită. Cu ce să te duci la camp, să cari strugurii recoltaţi sau porumbul sau cu ce să cari lemnele de foc dacă nu cu un astfel de coş. „Afacerea era începută de mult în sat, am învăţat de la părinţi şi părinţii, la randul lor, de la părinţii lor. Meseria mea de bază este de veterinar, dar am rămas în urmă că mi-a plăcut mai mult răchităria”, îşi aminteşte Nicu Ivan, adminstratorul firmei de coşuri din răchită de la Suraia.

Afacere fără credite

Tarnele folosite de bunici la căratul strugurilor sau porumbului sunt acum pe post de ghivece în Elveţia
 

În comuna vranceană se fac nişte coşuri speciale care ajung la maternităţile din Franţa pentru a pune bebeluşii. Şi sumele în euro curg, puţin, cate puţin. Un 3- 4 euro pe un coş aici, un altul în altă ţară şi uite aşa afacerea a crescut an de an. Nicu Ivan nu a uitat primii bani pe care i-a luat de la bancă şi cat de greu i-a fost să îi dea înapoi. Şi-a jurat că nu va mai împrumuta. Asta l-a determinat să se lupte pentru a rezista pe piaţă. În prezent, la firma sa lucrează 15 oameni la împletirea coşurilor. “Am rezistat pentru că nu am avut cheltuieli mari, nu m-am avantat în credite. Nu am niciun credit, nu am avut decat atunci cand am început şi apoi nu am mai mers pe credite, ci pe banii pe care i-am caştigat. Nu am ajuns la performanţa pe care mi-am dorit-o, dar excelez“, spune zambind Nicu Ivan. Totul se poate termina într-o clipă, toate contractele cu străinătatea pot fi rupte imediat, dacă nu mai poţi livra marfa la calitatea cerută, şi, mai ales, dacă nu ai răchită. Asta a fost de fapt provocarea de a duce afacerea mai departe. Şi cum în Suraia răchita s-a împuţinat, calitatea a scăzut, asta i-a dat de gandit şi a prevăzut pericolul. Nu a mai cumpărat materie primă şi a cultivat an de an cate un hectar în plus cu răchită, ajungand în prezent la 10 hectare. Cultivarea unui hectar de răchită costă însă peste 20 de mii de lei. "Primul an e cel mai greu, deoarece răchita trebuie irigată, prăşită, îngrijită foarte bine. Răchita trebuie stropită de cateva ori pe an, pentru că altfel dăunătorii îi rod fructul, adică tulpina, care se rupe cand o îndoi”, ne-a spus Nicu Ivan.

Tarnele de porumb ale bunicii, ghivece pentru arbori în Elveţia

Ciclul de producţie începe toamna, cu recoltarea răchitei, care este transportată în depozit, unde este selectată pe categorii, în funcţie de grosime. Din depozit, răchita ajunge în cazane, unde fierbe timp de şapte- opt ore, după care se decojeşte şi se trece la fabricarea coşurilor. Acestea sunt apoi spălate şi frecate cu perii de paie pentru a fi albite. Ultima operaţiune este aceea de eliminare a mucegaiului, pentru care coşurile sunt trecute printr-o baie cu o soluţie specială. Mainile meşterilor care lucrează la firma lui Nicu Ivan dau forma coşului din răchită.

Francezii ne mai cumpără coşurile de răchită şi pentru a transporta lemnele de foc

Unele se transformă în coşuri pentru cărat lemne de foc şi sunt folosite de francezi, altele în coşuri pentru transportat copiii, care ajung tot în Franţa. Tarna pe care noi o folosim de zeci de ani pentru cărat recolta de struguri sau porumb ajunge acum în Elveţia, la cei care vand arbori ornamentali şi folosesc aceste tarne pe post de ghivece. Cei care le lucrează sunt mandri că ceea ce iese de pe mana lor are utilitate în ţări ca Franţa sau Elveţia. Fiecare din ei are o poveste. Mulţi au lucrat la fostele cooperative de împletire a răchitei. ”Eu fac coşuri de mic copil, de la 8-9 ani. Şi tăticul şi mămica fac, cu astea am trăit pană acum”, ne spune unul din meşterii împletitori. Un altul ne spune că “de 40 de ani fac coşuri din răchită, din tată în fiu am învăţat. În comuna Suraia majoritatea practică meseria asta. Este o treabă migăloasă”, încheie acesta. Preţul unui coş ajunge la export să coste între 3 şi 4 euro.

Chinezii lovesc puternic pieţele cu ratan-ul

Chinezii au băgat spaima în celelalte mari puteri ale lumii. În primul rand sunt foarte mulţi, peste 1,2 miliarde, adică a cincea parte din populaţia planetei. Din acest motiv, chinezii muncesc mult, ca nişte roboţi, se mulţumesc cu puţin şi sunt obişnuiţi cu regimuri de guvernare dure. În ultimele decenii, economia Chinei a avut un ritm de creştere uluitor, cu o economie de piaţă şi un regim de conducere comunist cu mană de fier. Produsele chinezeşti au invadat întreaga lume şi sunt atractive deoarece au preţuri foarte mici. Aşa s-a întamplat şi în cazul produselor din răchită. Chinezii au invadat piaţa cu ratan-ul, o plantă asemănătoare viţei-de-vie, care creşte în pădurile tropicale ale Orientului Îndepărtat. În mod normal, acesta are forma de lăstar cu un diametru de circa 2,5-7,5 cm. Ratanul poate avea şi zeci de metri în lungime şi este, de asemenea, una dintre cele mai rezistente esenţe. Ratanul nu se destramă şi este ideal pentru fabricarea mobilei. Aşa că mobila din răchită de Rromania a pierdut teren în faţa ratanului chinezesc, fapt care se reflectă în exporturile lui Nicu Ivan. ”În alţi ani, încărcam cateva tiruri într-o lună, acum asta se întamplă în cateva luni. Mobilierul din răchită nu mai este căutat pentru că au venit chinezii cu mobilierul lor din ratan”, a mai spus intreprinzătorul de la Suraia. (Aurelian IVAN)

Pe platforma webtv a Ziarului de Vrancea puteţi vedea imagini despre arta împletirii răchitei de la Suraia.

---