De ce sunt carburanţii scumpi în România
Carburanţii au ajuns să coste pe piaţa românească, fără taxe, mai mult decât media din Uniunea Europeană în unele perioade din 2016, a declarat recent preşedintele Consiliului Concurenţei, care a anunţat o analiză a situaţiei, după ce anterior se plângea de slaba concurenţă din sector. Asta deşi România este printre puţinele state europene care mai produce ţiţei, dispune de capacităţi mari de rafinare şi chiar exportă carburanţi în statele vecine. Însă principala cauză a preţurilor mai mari decât ar fi normal din România este de natură legislativă, legislaţia românească impunând bariere birocratice, în primul rând legate de realizarea de stocuri, la intrarea pe piaţă a altor jucători şi limitând importul carburanţilor ieftini din alte ţări, arată documentele intrate în posesia News.ro, coroborate cu analiza legislaţiei interne şi comunitare.
Bariera stocurilor
Legea 360/2013 privind constituirea şi menţinerea unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi de produse petroliere, în vigoare de la 24 decembrie 2013, prevede că "obligaţia constituirii şi menţinerii stocurilor de urgenţă revine operatorilor economici care introduc pe piaţă cantităţi mai mari de 1.000 tone ţiţei şi/sau produse petroliere pe an". Aceeaşi lege prevede că "termenul de constituire a stocurilor de urgenţă este 31 decembrie şi obligaţia menţinerii acestora este de 365 de zile de la data constituirii. Finanţarea stocurilor de urgenţă constituite de operatorii economici (...) se realizează din sursele proprii ale acestora". Legea 360/2013 transpune, în legislaţia românească, o directivă europeană, Directiva 2006/67/CE a Consiliului din 26 iulie 2006, care prevede că stocurile minime se folosesc în cazul apariţiei unei disfuncţionalităţi majore în aprovizionarea pieţei naţionale cu ţiţei sau cu produse petroliere. Nivelul stocurilor minime este calculat în funcţie de consum sau de importuri. "Nivelul stocurilor minime corespunde cel puţin mediei zilnice a importurilor nete pe 90 de zile sau mediei zilnice a consumului intern pe 61 de zile, oricare dintre cele două cantităţi este mai mare", prevede Legea 360/2013. Însă obligaţia de stocare s-a dovedit de la an la an o povară pe care tot mai puţine companii au putut-o realiza. În 2014, 12 companii au avut obligaţia să constituie stocuri de urgenţă totale, potrivit Hotărârii de Guvern 478/2014. Astfel, companiile OMV Petrom, Rompetrol Rafinare, Petrotel Lukoil, Oscar Downstream, Mol România, Socar Petroleum, Unicom Holding, Mayaro Carb, Master Chem Oil, Air BP Sales România, Air Toal România şi Oil Mig au avut obligaţia de a constutui stocuri totale de urgenţă de 1,36 milioane tone, din care 976.466 de ţiţei şi restul de produse petroliere (benzină, motorină, kerosen şi păcură).
ANAF reduce şi mai mult concurenţa
Preşedintele ANAF a semnat, în 17 iunie 2016, ordinul nr. 1.849 prin care a fost cât pe ce să-i lase aproape fără concurenţă pe cei mai mari jucători de pe piaţă. Ordinul îi obliga pe toţi jucătorii de pe piaţă "să deţină spaţii de depozitare corespunzătoare, în proprietate sau folosinţă - contract de locaţiune, contract de comodat sau cu orice titlu legal", obligaţie care trebuia îndeplinită în 90 de zile, adică de la 24 septembrie 2016. Astfel, jucătorii nu mai erau obligaţi doar să realizeze stocurile de urgenţă, ci să aibă şi depozitele pentru deţinerea stocurilor, obligaţie pe care doar cei mai mari jucători de pe piaţă o puteau îndeplini.
