Cum se fură creativ din talcioc…
Nişte fete şi băieţi care nu-s ţigani, ci de etnie rromă ca să fim “politicăli corect” îşi fac veacul miercuri de miercuri, dar mai cu seamă în fiecare duminică în talcioc. Cat ţine targul îi vezi mergand din tarabă în tarabă sacaind vanzătorii cu întrebări legate de preţuri, cu toate că de regulă nu cumpără nimic. Rolul discuţiei este distragerea atenţiei negustorului de chilipiluri, astfel încat la momentul potrivit acestuia să i se poată lua diverse produse fără a fi plătite. Pentru ca planul să meargă e musai ca în faţa meselor cu produse să fie “minim doi”, vorba unuia de se tanguie pe la televizor. Unul îl abureşte pe vanzător, celălalt operează. “Haauzi şefu, cat costă geaca aia din spatele tău?”, întreabă curiosul nostru care nu vrea să o cumpere, ci are nevoie doar de două secunde ca vanzătorul să se întoarcă şi să îl ciordească. Cel mai uşor de şterpelit sunt telefoanele mobile, care, mici fiind, imediat intră în buzunarele hoţomanilor. De asemenea, atunci cand abordează un negustor, ţiganii vorbesc iniţial în limba romană, după care trec la subtitrare în limba lor – romanes – tot în vederea distragerii atenţiei oamenilor care vin să caştige un ban cinstit. Dacă în loc de unul-doi vine o şatră de puradei, atunci lucrurile se complică, trebuie să fii cu ochii-n opt, nu în patru. Ţiganii ştiu că legislaţia europeană îi protejează şi că dacă zici ceva de ei, imediat sar ca arşi că sunt discriminaţi. Poliţiştii ar face probabil cate ceva, dar sunt prinşi şi ei între ciocan şi nicovală. Caţi oare dintre cei care vand în targ lucruri noi sau vechituri au scăpat de braţul lung al nelegii?
