Calul şi măgarul
-fabulă altoită dintr-un banc-
În Italia, într-o fermă a unui macaronar,
Locuiau tihnit şi-n pace
Un căluţ şi un măgar.
Tractoare şi utilaje
Munceau azi în locul lor,
Ei,doar consumau furaje,
Având grija meselor.
Că şi la masă, măi nene,
Trebuie să mânci cu spor,
Să nu fii cuprins de lene,
Chiar de eşti simplu decor.
-Măgarule, zise calul,
Vizitează-mă acasă!
Ne mai înecăm amarul
Şi-apoi, ne-aşezăm la masă.
-Vin, desigur, cu plăcere,
Mai vorbim, mai povestim,
Poate fac rost şi de-o bere,
La final, să ne cinstim.
La căluţ veni măgarul,
Fericit, chiar exalta
Berea îi umplea samarul,
Luată ...şşşt, e omertà!
Şi ca două patrupede
Ce se cred băieţi isteţi,
Într-o oră, nici n-ai crede,
Dar erau turtă de beţi.
-Uite, vezi, în poza asta,
La concursul de trăpaş,
Am ieşit pe locul 1
Cu stăpânul, pe imaş.
Zise calul, cu mândrie:
-Ah,ce vremuri, mai frăţie!
-Dar în poza asta-n care te cabrezi lovit de bici?
-Era supărat stăpânul că fusesem la gagici.
A plecat măgaru-acasă
Trist şi foarte-ngândurat,
El n-avea nici o poză,
Parcă n-ar fi existat.
Ca să rezolve problema
Ce-l ardea precum o febră,
Lipi o fotografie pe perete,
Cu o zebră.
Într-o zi veni şi calul
La măgar în ospeţie
Şi văzu poza-n perete:
-Cine-i ăla, măi frăţie?
-Eee, ce vremuri, cabalino!
Cum s-au dus şi au apus...
Eu, când eram la Torino,
În echipa Juventus !
Morala ar fi că unii
Vor să pară ce nu sunt
Şi se umflă, ca păunii,
Pentru un succes mărunt.
of,of,măi,măi.
By Ayakobama