Socrul lui Ponta cel mare (după Muma lui Ştefan cel Mare)
Unde merge lumea plină de parai,
Premierul nostru şi a lui domniţă
Incognito intră, însoţiţi de Ghiţă,
Hotărâţi să uite ce ruşine mare
Au trăit în ţară luni, după votare.
Din ochii domniţei, lacrimile grele
Şiroiesc şi-s gata fardul să i-l spele,
Nu-i dă pace gândul că-n această toamnă
I s-a dus norocul de-a fi prima doamnă,
Însă premierul, în timp ce dansează,
O priveşte galeş şi-o îmbărbătează.
Orologiul bate în alt fus orar,
Oare cine sună pe un celular?
- Eu sunt, Viorele, socrul tău smerit,
Vezi că paparazzi v-au descoperit!
Nu putea zgârcitul de Sebastian
Să te împrumute, să-ţi iei un turban?
Dacă şi-a mea fată ar fi purtat burkă,
Voi cu paparazzi nu aveaţi de furcă.
Că vă trag în poză, de-asta mi-a fost frică
Şi-o să afle presa, dragă ginerică,
La Realitatea, omul lui Cosmin
Deja te bârfeşte de un ceas. Amin!
- Ce spui, tată socru, ce tot bălmăjeşti
Şi mă iei cu chestii cam... bisericeşti,
Ori baţi apropouri că eu, otrodox,
Stau cu arabeţii la un matrafox?
Ne-au făcut o poză? Ei, şi? Care-i baiul?
Eu, ca tot românul, vizitez Dubaiul,
Sunt într-o vacanţă binemeritată...
Tânăra domniţă intervine: - Tată,
Chiar că poza asta nu-i decât un fleac
Pe lângă necazul... Dar, mai bine, tac...
- Bine, fata tatii, taci şi te distrează,
Victoraş al nostru sigur candidează
Şi a doua oară, peste vreo cinci ani,
Însă fiţi, copilă, mai atenţi la bani,
Cheltuiţi, pe-acolo, mai cu chibzuinţă,
Căci banii lui Ghiţă sunt de trebuinţă!
Tre` să-nchid acuma, nu mai am minute…
Vă aştept acasă! Domnul să v-ajute!
l.iacob