Încă o umilință pe ultimii metri.Regele MIHAI, singur, la priveghi, într-o biserică străină
Pe drumul către eternitate, Mihai I, Regele Românilor, singur, într-o biserică străină din Țara Cantoanelor, așa cum a trăit solitar aproape jumătate de secol în interminabilul exil helvet.
În țară, „moștenitorii” Coroanei pregătesc funeralii naționale cu false discursuri patriotarde din partea Custodelui și în Parlament Dragnea își spală imaginea cu numele fostului Suveran. Cel mai iubit Rege al României stă abandonat ca un cetățean fără adăpost în Biserica Greacă din Lausanne, așteptând senin, dar trist, întâlnirea cu nemurirea. Unde sunt regaliștii care de o săptămână fac turul televiziunilor? Cum să lași simbolul României de altădată la priveghi, fără gardă de onoare? A fost ultimul Uns al Domnului din această țară frumoasă condusă de oameni cu suflet urât. Unde este Biserica? Dezolantă imagine a unei țari care tratează cu o indolență incalificabilă plecarea Regelui la întâlnirea cu Creatorul.
Cu Regele Mihai s-a dus pe veci ideea de regalitate
Din nefericire, exilul Regelui trece dincolo de moarte prin această ultimă etapă a umilinței. Să fii detronat de propriul tată, să ți se trimită mama în exil, să fii forțat să abdici și să trăiești toată viața în exil, să fii împroșcat cu noroi aproape jumătate de veac, să rămâi demn și să rabzi ca Dreptul Iov, să mori în exil, iar la sfârșit să fii ținut în coșciug într-o biserică străină, un destin care balansează prin dramatism între istoriile Vechiului Testament și personajele shakespeariene. Văzut în altă cheie, destinul Regelui Mihai este unul care îl apropie din ce în ce mai mult de mesajul hristic și-l trece în rândul marilor spirite ale Europei contemporane. Noi rămânem cu „moștenitorii securității”, cu baronii locali, cu excelența sa Duda (care și-a deschis neoficial curte la Muzeul Vrancei), cu custozii Coroanei și celelalte case regale ale minorităților naționale. Din nefericire, cu Regele Mihai s-a dus pe veci ideea de regalitate la români și am intrat în epoca mârlăniei naționale. Drum bun pe calea către lumea de dincolo, iubite Rege al Românilor! De astăzi sufletul nostru va fi mereu sărac fără chipul tău blând de bunic îngăduitor și frumos!
(Romeo-Valentin MUSCĂ)
