Gogule, probleme, mă?
Nu cred că există popor mai pasionat de politica mare, de la vârf, ca al nostru. Indiferent că e vorba de oraş sau de sat, românul se lipeşte de televizor şi butonează până târziu în noapte telecomanda, pentru a avea material de comentat a doua zi, când oricum nu va avea mare chef de treabă. Mai vine un ajutor social, mai un concediu pe caz de boală, mai o pensionare înainte de vreme pe motiv de tulburări psihice! Să te mai miri de miile de reţete compensate decontate pe numele unor bolnavi închipuiţi sau de miile de analize care nu s-au făcut niciodată?
După ultimele alegeri eram plin de speranţă. Un amic parlamentar mi-a tăiat elanul, avertizându-mă că s-ar putea să mă îmbăt cu apă chioară. Timpul trece, iar guvernarea se petrece! Gură de aur a avut!
Urmărind certurile şi scandalurile de la vârful Puterii, uităm că s-au scumpit iarăşi carburanţii, că au crescut impozitele, că stăm cu terenurille şi casele neintabulate, că ne rupem maşinile prin gropile binefăcătoare pentru generaţiile viitoare ş.a. Câtă pasiune punem când vorbim de numirea procurorilor, în comentarea disputelor dintre primul ministru şi preşedinte, în pronosticurile privind ruperea U.S.L.-ului! Antenele lui Voiculescu, România TV şi alte posturi de ştiri sunt indignate că la D.N.A. Traian Băsescu o va pune pe Codruţa. Ei, şi? Cu ce mi s-ar schimba nivelul de trai dacă la D.N.A. ar fi numit procuror Gămălie Gheorghe sau Marghioala Gurămare? Cu nimic!
Bietul Victoraş, prins între ciocan şi nicovală, tot explică seară de seară că…
Şi ca USL-ul să rămână o tribună democratică, Crinişor este de părere că nu e bine ca Laura să ajungă într-un post în care să popească pe mulţi, cu o singură excepţie. Treburi ale oamenilor mari!
Noi, cei de la talpă, alegătorii anonimi, uităm că de fiecare dată ieşim în pierdere. Cheia se află în mâinile noastre. Oricum, procurorii generali nu au treabă cu noi. După spusele lui Twain, prin vot nu putem schimba mare lucru, dar prin vocea comunităţii, da. Să ne întâlnim, să stăm de vorbă cu aleşii locali şi să le cerem socoteală pentru drumurile pline de catacombe, pentru infractorii nedescoperiţi, pentru tot ce ţine de viaţa noastră.
Comunitatea locală e suverană! Nici nu bănuiţi ce puternici putem fi! Primarii, consilierii, toţi aceia care trăiesc bine din munca noastră să umble din casă în casă, să ne bată la uşi, punându-ne obsesiv o singură întrebare: „Gogule, probleme, mă?”
Vasile LEFTER